CASE OF MOROZ AND OTHERS v. UKRAINE

RESPONDENT

UKR

HOTĂRÂRE

21.12.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Preliminary objection dismissed (exhaustion);Violation of Art 6-1;Not necessary to examine Art 13;Pecuniary damage - claim dismissed;Non-pecuniary damage - award;Costs and expenses award - Convention proceedings;Costs and expenses (domestic proceedings) - claim dismissed

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF MOROZ AND OTHERS v. UKRAINE (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

Reclamanții, dl Moroz, dl Nikulina, dl Shehali, dl Mykhailenko, dl Shyryayeva, dl Parhomenko, dl Dobrovanov și dl Polovets sunt cetățeni ucrainieni, care s-au născut în 1926, 1937, 1930, 1934, 1940, 1968, 1926 și, respectiv, 1931. Dna Polovets locuiește în orașul Boyarka și ceilalți locuiesc în Kiev. În 1991, reclamanții au acordat societății ATEK anumite sume de bani pentru a putea cumpăra autovehicule pentru ei. Compania a încheiat un contract cu o a treia persoană, în conformitate cu care aceasta din urmă s-a angajat să furnizeze reclamanților mașini. În iulie 1994, Asociația Ucraineană a Organizațiilor de Consumitori, care acționează în interesul reclamanților, împreună cu alte treizeci de persoane, a instituit o procedură în Curtea de District Leninggradskyy din Kiev („Curtea de Liningradskyy”) împotriva societății pentru incumprirea obligațiilor sale contractuale, și anume, pentru a furniza reclamanților și altor persoane vizate de mașini. Societatea a refuzat să aibă obligații contractuale în acest sens. La 23 august 1994, instanța a ordonat o examinare expertă și a suspendat procedura. La 15 noiembrie 1994, raportul expertului a fost încheiat și a reluat procedura. În 1995 reclamanții, împreună cu celelalte douăzeci și opt persoane, au depus la aceeași instanță plângerile lor separate în ceea ce privește subiectul procedurii. Reclamanții au solicitat recuperarea sumelor pe care le-au plătit societății și compensației. La 27 aprilie 1995, instanța a hotărât împotriva reclamanților, declarând nu vină din partea societății. 10. La 12 iulie 1995, Curtea de Oraș Kyiv („Curtea Kyiv 11. La 8 aprilie 1996, Curtea a ordonat un examen suplimentar de experți finalizat la 10 aprilie 1996. 12. La 18 iunie 1996, Curtea Leningradskyy a constatat în parte pentru solicitanți. La 4 noiembrie 1996, aceeași instanță a adoptat o decizie suplimentară, schimbând parțial partea operativă a hotărârii sale din 18 iunie 1996, care a rămas în continuare favorabilă reclamanților. Aceste decizii nu au fost apelate și au devenit finale. 13. La 28 februarie 1997, președintele Curții Kiev a depus un protest la Presidium al instanței respective, cerând inițierea procedurii de control în acest caz. La 25 martie 1997, Presidium a permis protest, a anulat hotărârile din 18 iunie și 4 noiembrie 1996 și a remis cazul pentru o nouă examinare. La o dată neespecificată, dl N., unul dintre reclamanții din caz, a solicitat să se desființeze. La 19 noiembrie 1997, Curtea Leningradskyy a permis cererea sa. 15. La 8 decembrie 1997, Curtea Leningradskyy a constatat în parte pentru dl N. La 11 martie 1999, Președintele Adjunct al Curții Supreme a depus un protest la Presidiumul Curții Kyiv, care a solicitat inițierea procedurilor de control în acest caz. La 29 martie 1999, Presidium a permis protest, a anulat hotărârea din 8 decembrie 1997, și a trimis cazul pentru o nouă examinare. În mare parte, acesta a reiterat motivele hotărârii sale din 25 martie 1997. 17. Într-o dată neespecificată, dl N. a aderat la procedura inițială ca coplicant. 18. În cursul procedurii între 11 septembrie 1997 și 30 iunie 2000 reclamanții au modificat cererile de două ori. 19. Din aproximativ treizeci și trei de audieri desfășurate în cursul perioadei menționate anterior, șapte au fost suspendate din cauza lipsei sau la cererea reprezentanților reclamanților. Treizeci de audieri au fost suspendate din cauza lipsei reprezentanților societății acuzate și patru audieri au fost amânate din cauza nerespectării martorilor. La 21 februarie, 14 martie, 12 aprilie, și 26 mai 2000, Curtea a amendat reprezentanții societății inculpate pentru neapărarea lor repetată în fața instanței. Unul dintre martorii chemat de instanță a fost amendat de două ori din aceleași motive. 21. La 30 iunie 2000, Curtea Leningradsky a constatat în parte pentru solicitanți. La 19 decembrie 2000, Președintele Adjunct al Curții Supreme a depus un protest la Presidiumul Curții Kyiv, care a solicitat inițierea procedurilor de control în acest caz. La 15 ianuarie 2001, Presidium a permis protest, a anulat hotărârea din 30 iunie 2000, și a trimis cazul pentru o nouă examinare. La 6 iunie 2001, președintele Curții Leningradskyy a solicitat președintelui Curții Kyiv să trimită cazul Curții Kyiv, deoarece acest caz a fost reexaminat de Curtea Leningradskyy în patru ocazii. 24. În aceeași zi, Președintele Curții Kyiv a acordat cererea Președintelui Curții Leningradskyy și a trimis cazul unui judecător al Curții Kyiv pentru o atenție proaspătă. 25. La 30 noiembrie 2001, Curtea de Apel din Kyiv (fosta Curte de Apel din Kyiv), în calitate de instanță de primă instanță, a programat o ședință pentru 14 decembrie 2001, care nu s-a desfășurat din cauza bolii judecătorului. 26. Între 14 decembrie 2001 și 28 ianuarie 2002 au fost desfășurate șase audieri, din care două au fost suspendate la cererea societății inculpate și una a fost amânată din cauza depunerii cererilor modificate de către reprezentantul reclamanților. 27. La 28 ianuarie 2002, Curtea de Apel din Kyiv a constatat împotriva reclamanților. 28. La 28 aprilie 2002, reprezentantul reclamanților a depus un recurs în casă. 29. La 29 aprilie 2002, Asociația Ucraineană a Organizațiilor Consumatorilor și dl Shehali, acționând în interesul tuturor reclamanților și altor reclamanți, au depus un recurs separat în casă. 30. La 24 mai 2002, Curtea de Apel din Kyiv a acordat reclamanților un termen pentru a remedia deficiențele recursului din 28 aprilie 2002 și pentru a plăti taxele instanței. 31. La 7 și 11 iunie 2002, trei dintre reclamanții, dle Shehali, Mykhailenko și Parhomenko, au prezentat la instanță exemplare ale chitanțelor, conform cărora le-au plătit taxele judiciare în ceea ce privește ultimul recurs în casație. 32. La 12 iunie 2002, Curtea de Apel din Kyiv a respins recursul depus în casă de reprezentantul reclamantului la 28 aprilie 2002 pentru neachitarea taxelor judiciare. 33. La 24 iunie 2002, aceeași instanță a trimis recursul în casație depus la 29 aprilie 2002 de Asociația Ucraineană a Organizațiilor Consumatorilor și dl Shehali, acționând în interesul tuturor reclamanților și altor reclamanți, Curtea Supremă. 34. La 8 octombrie 2002, judecătorii trei judecători ai Curții Supreme au hotărât să prezinte ultimul recurs în vederea examinării de către Camera Civilă a Curții Supreme. 35. La 10 septembrie 2003, Camera a anulat decizia din 28 ianuarie 2002 și a remis cauzele pentru o nouă examinare. 36. Curtea de apel a orașului Kyiv, care a stat într-o compoziție diferită, a desfășurat cincisprezece audieri. Sase audieri au fost amânate din cauza absenței reprezentanților reclamanților sau la cererea sa, în timp ce trei audieri au fost suspendate la cererea societății inculpate. 37. În cursul procedurii dinaintea instanței respective, reclamanții au modificat cererile de două ori. 38. La 15 aprilie 2004, Curtea de apel a Kyiv a constatat în parte pentru reclamanții. La 8 februarie 2006, Curtea Supremă a respins apelurile părților în casă. La 14 și, respectiv, 19 mai 2004, societatea inculpată și reclamanții au apelat în casă. 40. La 8 februarie 2006, Curtea Supremă a respins apelurile părților.

The applicants, Mr Moroz, Mrs Nikulina, Mr Shehali, Mr Mykhailenko, Mrs Shyryayeva, Mr Parhomenko, Mr Dobrovanov, and Mrs Polovets are Ukrainian nationals, who were born in 1926, 1937, 1930, 1934, 1940, 1968, 1926, and 1931, respectively. Mrs Polovets lives in the town of Boyarka and the others live in Kyiv. 5. In 1991 the applicants gave the ATEK Company certain amounts of money in order that it could buy cars for them. The company concluded a contract with a third person, pursuant to which the latter undertook to provide the applicants with the cars. 6. In July 1994 the Ukrainian Association of Consumers' Organisations, acting in the interests of the applicants, together with thirty other persons, instituted proceedings in the Leningradskyy District Court of Kyiv (the “Leningradskyy Court”) against the company for failure to fulfil its contractual obligations, namely, to provide the applicants and other persons concerned with the cars. The company denied that it had any contractual obligations in this respect. 7. On 23 August 1994 the court ordered an expert examination and suspended the proceedings. On 15 November 1994 the expert report was completed and the proceedings were resumed. 8. In 1995 the applicants, together with twenty-eight other persons, lodged with the same court their separate claims in respect of the subject matter of the proceedings. The plaintiffs sought the recovery of the amounts which they had paid to the company and compensation. 9. On 27 April 1995 the court ruled against the applicants, finding no fault on the part of the company. 10. On 12 July 1995 the Kyiv City Court (the “Kyiv Court 11. On 8 April 1996 the court ordered an additional expert examination which was completed on 10 April 1996. 12. On 18 June 1996 the Leningradskyy Court found in part for the applicants. On 4 November 1996 the same court adopted a supplementary decision, partly changing the operative part of its judgment of 18 June 1996, which still remained favourable to the applicants. These decisions were not appealed against and became final. 13. On 28 February 1997 the President of the Kyiv Court lodged a protest with the Presidium of that court, seeking initiation of supervisory review proceedings in the case. On 25 March 1997 the Presidium allowed the protest, quashed the decisions of 18 June and 4 November 1996, and remitted the case for a fresh consideration. It held that the first instance court had failed to establish the legal nature of the contract between the applicants and the company. 14. On an unspecified date Mr N., one of the plaintiffs in the case, requested his claims to be disjoined. On 19 November 1997 the Leningradskyy Court allowed his request. 15. On 8 December 1997 the Leningradskyy Court found in part for Mr N. This decision was not appealed against and became final. 16. On 11 March 1999 the Deputy President of the Supreme Court lodged a protest with the Presidium of the Kyiv Court, seeking initiation of supervisory review proceedings in the case. On 29 March 1999 the Presidium allowed the protest, quashed the judgment of 8 December 1997, and remitted the case for a fresh consideration. It mostly reiterated the reasons for its decision of 25 March 1997. 17. On an unspecified date Mr N. joined the original proceedings as a co-plaintiff. 18. In the course of the proceedings between 11 September 1997 and 30 June 2000 the applicants amended the claims twice. 19. Of around thirty-three hearings held during the aforementioned period seven were adjourned due to the absence or at the request of the applicants' representatives. Thirteen hearings were adjourned due to the absence of the representatives of the defendant company and four hearings were postponed because of the witnesses' failure to appear. Five hearings were not held due to the absence of the judge. 20. On 21 February, 14 March, 12 April, and 26 May 2000 the court fined the representatives of the defendant company for their repeated failure to appear before the court. One of the witnesses called by the court was fined twice for the same reasons. 21. On 30 June 2000 the Leningradskyy Court found in part for the applicants. This decision was not appealed against and became final. 22. On 19 December 2000 the Deputy President of the Supreme Court lodged a protest with the Presidium of the Kyiv Court, seeking initiation of supervisory review proceedings in the case. On 15 January 2001 the Presidium allowed the protest, quashed the judgment of 30 June 2000, and remitted the case for a fresh consideration. It held that the first instance court had wrongly applied the law. 23. On 6 June 2001 the President of the Leningradskyy Court requested the President of the Kyiv Court to remit the case to the Kyiv Court, as this case had been reconsidered by the Leningradskyy Court on four occasions. 24. On the same day the President of the Kyiv Court granted the request of the President of the Leningradskyy Court and remitted the case to a judge of the Kyiv Court for a fresh consideration. 25. On 30 November 2001 the Kyiv City Court of Appeal (the former Kyiv City Court), acting as a court of first instance, scheduled a hearing for 14 December 2001, which was not held because of the judge's illness. 26. Between 14 December 2001 and 28 January 2002 there were six hearings held, out of which two were adjourned at the request of the defendant company and one was postponed due to the submission of the amended claims by the applicants' representative. 27. On 28 January 2002 the Kyiv City Court of Appeal found against the applicants. 28. On 28 April 2002 the applicants' representative lodged an appeal in cassation. 29. On 29 April 2002 the Ukrainian Association of Consumers' Organisations and Mr Shehali, acting in the interests of all the applicants and other claimants, lodged a separate appeal in cassation. 30. On 24 May 2002 the Kyiv City Court of Appeal granted the applicants a time-limit to rectify the shortcomings of the appeal in cassation of 28 April 2002 and to pay the court fees. 31. On 7 and 11 June 2002 three of the applicants, Messrs Shehali, Mykhailenko and Parhomenko, submitted to the court copies of the receipts, conforming that they had paid the court fees in respect of the latter appeal in cassation. 32. On 12 June 2002 the Kyiv City Court of Appeal rejected the appeal in cassation lodged by the applicant's representative on 28 April 2002 for failure to pay the court fees. 33. On 24 June 2002 the same court sent the appeal in cassation lodged on 29 April 2002 by the Ukrainian Association of Consumers' Organisations and Mr Shehali, acting in the interests of all the applicants and other claimants, to the Supreme Court. 34. On 8 October 2002 the panel of three judges of the Supreme Court decided to submit the latter appeal for consideration by the Civil Chamber of the Supreme Court. 35. On 10 September 2003 the Chamber quashed the decision of 28 January 2002 and remitted the case for a fresh consideration. 36. The Kyiv City Court of Appeal, sitting in a different composition, held fifteen hearings. Six hearings were postponed because of the absence of the applicants' representative or at his request, while three hearings were adjourned at the request of the defendant company. 37. In the course of the proceedings before that court, the applicants modified their claims twice. 38. On 15 April 2004 the Kyiv City Court of Appeal found in part for the applicants. It held that the company had been under the obligation to provide the plaintiffs with the cars, which the company had failed to fulfil. The court ordered the company to pay each plaintiff UAH 49,180.05. 39. On 14 and 19 May 2004, respectively, the defendant company and the applicants appealed in cassation. 40. On 8 February 2006 the Supreme Court rejected the parties' appeals in cassation.

§ Cauze similare