ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 834/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4955 din 08 septembrie 2011, a luat

act de renunțarea reclamantului B.I. la judecarea capătului de cerere referitor

la plata despăgubirilor, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive

a pârâtei D.C.N. – Președinte al A.N.R.P., a admis acțiunea reclamantului B.I.

formulată în contradictoriu cu pârâtele C.C.S.D., D.C.N. – Președinte al A.N.R.P.

și A.N.R.P. și a aplicat Președintelui C.C.S.D. o amendă de 20% din salariul

minim brut pe economie pe zi de întârziere, de la data de 26 iunie 2011 și până

la data executării sentinței nr. 3958 din 15 octombrie 2010 pronunțată de

această instanță.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin sentința nr. 3958

din 15 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis cererea reclamantului B.I. și a obligat pârâta C.C.S.D. să emită

acestuia decizia reprezentând titlu de despăgubire. Hotărârea a rămas irevocabilă

prin respingerea recursului, conform deciziei nr. 3013 din 25.05.2011 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

În raport de prevederile

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată D.C.N. – Președinte al A.N.R.P.

are calitate procesuală pasivă în calitate de conducător al autorității publice

obligate la executare.

Faptul că C.C.S.D. este

un organ colegial care adoptă deciziile privitoare la titlurile de despăgubire prin

votul membrilor săi nu atrage nici lipsa calității procesuale pasive a președintelui

acestei autorități publice și nici inadmisibilitatea capătului de cerere privind

obligarea la plata amenzii.

Indiferent de caracterul

colegial al deciziilor adoptate în cadrul autorității publice anterior individualizate

și de lipsa subordonării ierarhice a membrilor Comisiei față de președinte, acesta

poate și trebuie să adopte măsurile care se impun în vederea executării hotărârii

privitoare la emiterea deciziei ce reprezintă titlu de despăgubire.

Pe fondul cererii, prima

instanță a arătat că nu s-a făcut dovada demersurilor întreprinse de către autoritățile

pârâte în vederea aducerii la îndeplinire a obligației ce le incumbă în baza titlului

executoriu aflat în discuție.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta C.C.S.D., care a solicitat modificarea sa, în sensul respingerii

acțiunii astfel cum a fost restrânsă ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac,

încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut

faptul că sentința contestată dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor

art. 24 din Legea nr. 554/2004.

În dezvoltarea acestui

motiv de recurs au fost formulate de către recurentă următoarele critici de nelegalitate:

Pentru ca un subiect de

drept să poată fi obligat la plata amenzii prevăzute de textul legal anterior arătat,

trebuie să îndeplinească cumulativ două condiții: să aibă competența (respectiv,

posibilitatea concretă) de a executa (ori a asigura executarea) personal a hotărârii

judecătorești irevocabile; să fie vorba de o persoană fizică privată.

Ca atare, nu se poate

sancționa o persoană juridică de drept privat, care utilizează fonduri publice,

în încercarea de a eficientiza demersul reclamanților.

Dimpotrivă, dacă persoana

amendată este una privată, ea trebuie să suporte această amendă din patrimoniul

propriu, amenda având un caracter cominatoriu.

Conform art. 13 din Titlul

VII al Legii nr. 247/2005, membrii C.C.S.D. nu au raporturi de subordonare față

de Președintele A.N.R.P.

Potrivit art. 14

alin. (2) din aceeași lege, Comisia Centrală decide cu majoritatea de voturi a celor

prezenți.

În această situație, votul

aparține fiecărui membru al Comisiei Centrale, iar Președintele nu are un instrument

legal pentru a determina votul celorlalți membrii ai Comisiei.

Ca atare, în cazul neexecutării

unei hotărâri judecătorești, răspunderea aparține Comisiei în întregul său și nu

Președintelui, care are un vot egal cu ceilalți membrii. Însă, acest aspect nu a

fost analizat de către prima instanță.

În fine, recurenta a arătat

că Dosarul de despăgubire nr. 45814/CC va intra în următoarea ședință a Comisiei

Centrale în vederea desemnării unui evaluator ce urmează să întocmească raportul

de evaluare care va sta la baza emiterii titlului de despăgubire al reclamantului.

Intimata D.C.N. a formulat

întâmpinare în care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea

că nu mai îndeplinește funcția de Președinte al A.N.R.P. din data de 05

octombrie 2011, când a fost emisă decizia Primului Ministru nr. 113/2011.

Intimatul B.I. a formulat

concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În plus, intimatul a arătat

că nu prezintă relevanță în speța de față împrejurarea că intimata D.C.N. a fost

eliberată din funcția de conducere anterior arătată, întrucât a chemat în judecată,

în calitate de pârât, pe președintele A.N.R.P., în calitate de conducător al acestei

autorități publice, și persoana fizică D.C.N.

Analizând sentința atacată,

în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele

care vor fi expuse în continuare.

Obiectul cererii deduse

judecății îl reprezintă aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 24 din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004, modificată, ca urmare a refuzului autorității publice

pârâte de a pune în executare obligațiile stabilite prin titlul executoriu.

În concret, textul legal

anterior individualizat prevede că:

„(1) Dacă în urma admiterii

acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice

actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni

administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul

prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult

30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

(2) În cazul în care termenul

nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei

obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere,

iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.”

În speța de față, titlul

executoriu este reprezentat de sentința nr. 3958 din 15 octombrie 2010 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, rămasă

irevocabilă prin decizia nr. 3013 din 25 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin această hotărâre

judecătorească, pârâta C.C.S.D. a fost obligată să emită decizia reprezentând titlu

de despăgubire pentru reclamantul B.I.

Înalta Curte apreciază

că soluția primei instanțe de aplicare a sancțiunii instituite de art. 24 din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, este nelegală, în raport

de următoarele aspecte:

Este indiscutabil faptul

că procedurile administrative stabilite prin Legea nr. 247/2005 pentru acordarea

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv sunt proceduri complexe,

ce cuprind mai multe etape distincte în care, pe lângă recurentă, mai sunt antrenate

și alte entități (de pildă, evaluatorii), astfel încât, în mod obiectiv nu pot fi

soluționate în termenul prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată,

care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ.

Însă, omisiunea legiuitorului

de a stabili un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii

administrative nu poate conduce la concluzia că autoritatea publică este îndreptățită

să determine ea însăși acest interval de timp, întrucât este necesar ca deciziile,

care reprezintă titluri de despăgubiri, să fie emise într-un termen rezonabil, în

sensul prevederilor art. 6 C.E.D.O., după cum s-a pronunțat în mod constant și instanța

supremă.

Termenul rezonabil se

referă atât la durata procedurilor preliminare, administrative, cât și la timpul

necesar finalizării procedurilor judiciare, statul având obligația de a organiza

funcționarea puterilor sale în așa fel încât să răspundă acestei cerințe, pentru

ca persoana îndreptățită să poată beneficia în mod efectiv de protecția asigurată

de art. 6 C.E.D.O.

Înalta Curte apreciază

că Președintele C.C.S.D. nu se face vinovat de neexecutarea hotărârii judecătorești

aflate în discuție, întrucât a arătat că Dosarul de despăgubiri nr. 45814/CC aparținând

intimatului-reclamant a fost introdus pe ordinea de zi a ședinței Comisiei Centrale

în scopul desemnării unui evaluator pentru realizarea raportului de evaluare al

imobilului litigios.

Față de împrejurarea că

instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 24 din Legea nr.

554/2004, modificată, în raport de situația factuală reținută, fiind incident motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul

art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004,

va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge

cererea reclamantului B.I. de aplicare a amenzii, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 4955 CC din 8 septembrie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată în, în parte, în sensul

că respinge cererea de aplicare a amenzii prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004,

ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 februarie

2012.