ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3119/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3119/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal,

reclamanții M.L.T.C., C.M.F., P.M., P.M.A., C.L.F., N.M.S., D.V., A.D., N.A.C.,

B.A.N., C.D.C., C.A., D.B.L.A., L.F.I., B.D.M., B.C., B.D., C.D., C.N.E.A.E., F.I.R.,

G.R., G.M.V., H.O.M., H.T., I.M.G., J.L., M.N., M.D.R., M.F.G., M.M.C., M.E., M.N.A.,

N.M., O.I., O.G.I., P.M.E., P.F.A., P.P.I.D., R.I.I., S.C., T.C., U.D.C., au

solicitat în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H. și Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului:

- obligarea pârâtei

U.S.H. la eliberarea diplomelor de licență (absolvire) și a suplimentelor de

diplomă, a foii matricole, diplomelor de absolvire a cursurilor Departamentului

pentru Pregătirea Personalului Didactic, respectiv modulele pedagogice;

- obligarea pârâtei

U.S.H. la plata unor daune interese în cuantum de câte 100 RON pentru fiecare

zi de întârziere pentru fiecare reclamant în parte, până la data eliberării

efective a fiecărui act de studii menționat mai sus, calculate de la data

introducerii prezentei cereri și până la data executării obligației de către

pârâtă;

- în temeiul art. 18

alin. (6) din Legea nr. 554/2004 să fie obligată pârâta U.S.H. ca în termen de

maxim 30 de zile de la data emiterii hotărârii să elibereze toate actele de

studii solicitate de către reclamanți, în caz contrar, dispunerea măsurii

amenzii în temeiul art. 24 alin. (2);

- obligarea pârâtului

M.E.C.T.S. de a desemna unitatea de specialitate producătoare și de a pune la

dispoziție pârâtei U.S.H. tipizatul de diplomă în vederea eliberării în

favoarea reclamanților a actelor de studii, de a li se recunoaște titlul de

licențiați, certificat prin adeverințele de studii ale reclamanților depuse la

dosar și emise de pârât, respectiv să-i vizeze recunoașterea și echivalarea

actului de studii în vederea utilizării acestuia în străinătate, sub sancțiunea

unor penalități de 100 de RON pentru fiecare zi de întârziere;

- obligarea pârâtei

la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta Universitatea S.H.

a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului.

de fond

Prin sentința civilă

nr. 737 din

9

decembrie

2011 a Curții de Apel

Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca

neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și a respins ca neîntemeiată

excepția lipsei procedurii prealabile invocată de acesta.

A fost admisă acțiunea

reclamanților în contradictoriu cu pârâții Universitatea S.H. și Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului, dispunându-se obligarea pârâtei U.S.H. să

elibereze în favoarea reclamanților diploma de licență, suplimentul de diplomă și

foaia matricolă și după caz diploma de absolvire a cursurilor Departamentului pentru

pregătirea Personalului Didactic, respectiv modulele pedagogice în termen de 30

zile de la rămânerea irevocabilă a sentințe.

Au fost respinse capetele

de cerere privind obligarea pârâtei la plata unor daune interese și a unei amenzi

civile precum și cele referitoare la recunoașterea titlului de licențiați, vizarea

recunoașterii și echivalarea actului de studii, ca neîntemeiate.

Totodată, s-a admis excepția

lipsei de obiect, invocată de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului

și Sportului.

A fost respins capătul

de cerere privind obligarea pârâtei la individualizarea unității specializate producătoare

de tipizate ca lipsit de obiect.

A fost admisă în parte

cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U.S.H. în contradictoriu cu Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

A fost obligat chematul

în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență

și a suplimentului de diplomă pentru reclamanți și intervenienți în termen de 30

zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe și a respins capătul de cerere

privind obligarea chematei în garanție la plata amenzii civile, ca neîntemeiată.

În motivarea soluției,

instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului

M.E.C.T.S. este nefondată deoarece s-a solicitat obligarea acestui pârât să desemneze

unitatea de specialitate producătoare a pune la dispoziția pârâtei U.S.H. tipizatul

de diplomă în vederea eliberării actelor de studii, chiar dacă acestui organ al

administrației publice centrale nu îi revin atribuții și competențe directe în eliberarea

diplomelor de licență, ci instituției de învățământ superioară organizatoare.

Excepția lipsei procedurii

prealabile a fost respinsă pentru că au fost depuse înscrisuri care dovedesc îndeplinirea

condițiilor prevăzute la art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, s-a

arătat că reclamanții și intervenienții au absolvit facultăți în cadrul U.S.H. forme

de învățământ la distanță și au promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009.

Instanța de fond a arătat

că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a le elibera diplomele de licență în original

și foaia matricolă, deși avea această obligație potrivit Ordinului nr. 2284/2007,

astfel că refuzul este nejustificat.

Cu privire la desemnarea

unității de specialitate producătoare, instanța de fond a respins acest capăt de

cerere ca lipsită de obiect, iar solicitarea de recunoaștere și echivalare a actului

de studii a fost respinsă ca prematură întrucât momentan actul de studii nu există

în materialitatea sa.

În ceea ce privește cererea

de chemare în garanție, s-a reținut că eliberarea diplomelor și suplimentelor cerute

de reclamantă nu poate fi paralizată de alte cauze decât culpa pârâtului, dar aceasta

nu poate fi realizată fără concursul chematului în garanție care în calitatea sa

de autoritate publică gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare

pentru a se elibera diplome sau alte acte de studii celor în drept.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, reclamanții

M.L.T.C., C.M.F., P.M., P.M.A., C.L.F., N.M.S., D.V., A.D., N.A.C., B.A.N., C.D.C.,

C.A., D.B.L.A., L.F.I., B.D.M., B.C., B.D., C.D., C.N.E.A.E., F.I.R., G.R., G.M.V.,

H.O.M., H.T., I.M.G., J.L., M.N., M.D.R., M.F.G., M.M.C., M.E., M.N.A., N.M., O.I.,

O.G.I., P.M.E., P.F.A., P.P.I.D., R.I.I., S.C., T.C., U.D.C. și intervenienți în

nume propriu, C.D., T.I., F.A., P.E., M.S., S.E., M.E., G.T., M.M., N.A. și R.P.L.

I. În recursul declarat

de M.E.C.T.S. s-au invocat ca motive de recurs:

- motivul de recurs întemeiat

pe art. 304 pct. 4 C. proc. civ. pentru că instanța de fond a pronunțat hotărârea

cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.

S-a arătat faptul că actele

de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenul

de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau

autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul

înscrierii în anul I de facultate.

Practic, instanța de fond

s-a substituit M.E.C.T.S. și A.R.A.C.I.S. și a evaluat calitatea unor programe de

studii, acordând și diplome, deși instanțele nu au competența de a se pronunța cu

privire la conținutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor și standardelor de

autorizare provizorie sau acreditare și au fost acordate diplome unor persoane care

nu au parcurs programe de studii în conformitate cu prevederile legale.

- motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. pentru că sentința se bazează pe motive contradictorii,

fapt care echivalează practic cu o nemotivare.

S-a invocat faptul că

instanța nu a arătat motivele pentru care instanța de fond a pronunțat soluția și

chiar a susținut, contrar probelor administrate, că M.E.C.T.S. nu a contestat dreptul

reclamanților de a obține o diplomă în urma unor studii desfășurate ilegal.

- motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru că au fost ignorate prevederile legale

din domeniul învățământului superior.

Instanța de fond nu a

analizat hotărârile de Guvern prin care sunt acreditate/ autorizate să funcționeze

provizoriu structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective,

dar a luat în considerare „contractele de studii” încheiate cu U.S.H. care nu sunt

opozabile ministerului și în nici un caz nu pot constitui temei legal pentru acordarea

de diplome de licență pentru cei care au urmat forme de învățământ organizate cu

încălcarea cadrului legal.

Unicul responsabil pentru

desfășurarea activității de învățământ este instituția de învățământ superior care

are culpa exclusivă de a fi organizat „concursuri” fără respectarea legii, cu unicul

scop de a încasa taxa de școlarizare de la cât mai mulți „studenți”.

S-a solicitat admiterea

recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în garanție,

iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

II. În recursul declarat

de reclamanți și intervenienți s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței

și admiterea acțiunii reclamanților și a intervenienților.

În motivele de recurs

s-a criticat soluția instanței de fond pentru că a respins capetele de cerere privind

obligarea pârâtei la plata unor daune interese și a unei amenzi civile și cel privind

echivalarea actelor de studii, precum și ca lipsit de obiect capătul de cerere privind

individualizarea unității specializate.

S-a arătat că adresele

reținute de instanță nu se referă la reclamanți și intervenienți și nu se impunea

admiterea excepției lipsei de obiect.

Recurenții critică și

respingerea capătului de cerere privind plata penalităților de 100 RON pentru fiecare

zi de întârziere pentru că nu au fost executate contractele de studii, capăt de

cerere ce poate fi admis în raport de dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004.

recurs

După examinarea motivului

de recurs invocat din oficiu, cu majoritate, a dispozițiilor legale incidente în

cauză, Înalta Curte va admite recursurile declarate pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentului litigiu

se referă, în principal, la obligarea unei instituții de învățământ superior – Universitatea

S.H., la eliberarea diplomelor de licență pentru reclamanți și intervenienți.

Pârâta U.S.H. poate fi

încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b)

teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, care include în această definiție orice

organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează în regim

de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.

Or, în speța de față,

prin Legea nr. 443/2002, a fost înființată Universitatea S.H. din București, ca

instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate

publică, parte a sistemului național de învățământ.

În altă ordine de idei,

potrivit art. 1 din H.G. nr. 81/2010, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului

și Sportului este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate

juridică în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și coordonare în aplicarea

strategiei și Programului de guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării

științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului.

Faptul că instituțiile

de învățământ superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară,

în condițiile stabilite prin Legea nr. 84/1995 (act normativ în vigoare la momentul

finalizării ciclului de pregătire urmat de reclamantă) nu le plasează în vârful

ierarhiei organizatorice a sistemului național de învățământ. Această reglementare

prevedea că, la nivel național, autonomia universitară se manifesta prin relația

directă a rectorului instituției de învățământ superior cu Ministerul Educației

care, printre altele, avea competența de a confirma prin ordin actul de alegere

a rectorului și de a-l suspenda din funcție.

Aceste prerogative legale

revin unui organ central al administrației publice, astfel că unitatea de învățământ

superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educației.

În acest context, trebuie

subliniat faptul că, potrivit art. 116 din Constituție, ministerele sunt în subordinea

Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi cuprinse decât autoritățile

administrative autonome, care se află doar sub controlul general al Parlamentului.

În cauza de față, Universitatea

S.H. nu poate fi o autoritate administrativă autonomă, întrucât actele administrative

pe care le poate emite sunt consecința unei delegări de competențe, iar nu a investirii

sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem

național de învățământ.

În mod evident, Universitatea

S.H. București este o autoritate publică descentralizată din punct de vedere teritorial.

În alți termeni, Universitatea

S.H. nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept

organ al autorității publice centrale. De altfel, niciun act normativ nu conține

o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în litigiu.

Ca atare, o astfel de

universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorități publice locale.

În raport de prevederile

art. 10 din Legea nr. 554/2004 pârâta fiind o autoritate publică locală, competența

de soluționare a cauzei revine, în primă instanță, Tribunalului, secția contencios

administrativ și fiscal.

Conform art. 10 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004 modificată, reclamantul se poate adresa instanței de

la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului; dacă reclamantul a optat

pentru instanța de la domiciliul pârâtului nu mai se poate invoca excepția necompetenței

teritoriale.

Reclamanții au optat pentru

instanța de la domiciliul lor, astfel că nu se mai poate pune în discuție competența

teritorială a instanței în soluționarea cauzei.

De asemenea, se cuvine

a observa dispozițiile art. 17 C. proc. civ., în temeiul cărora cererile accesorii

și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.

Or, în litigiul de față,

este evident faptul că cererea de chemare în garanție este o cerere incidentală

care va fi soluționată de către instanța competentă să soluționeze cererea principală.

Față de cele anterior

prezentate, Înalta Curte, în majoritate, în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., raportat la art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va admite recursul, va casa

sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Cluj,

secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În majoritate,

Admite recursurile declarate

de recurenții-reclamanți M.L.T.C., C.M.F., P.M., P.M.A., C.L.F., N.M.S., D.V., A.D.,

N.A.C., B.A.N., C.D.C., C.A., D.B.L.A., L.F.I., B.D.M., B.C., B.D., C.D., C.N.E.A.E.,

F.I.R., G.R., G.M.V., H.O.M., H.T., I.M.G., J.L., M.N., M.D.R., M.F.G., M.M.C.,

M.E., M.N.A., N.M., O.I., O.G.I., P.M.E., P.F.A., P.P.I.D., R.I.I., S.C., T.C.,

U.D.C., intervenienți în nume propriu C.D., T.I., F.A., P.E., M.S., S.E., M.E.,

G.T., M.M., N.A. și R.P.L. și pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului

și Sportului împotriva Sentinței civile nr. 737 din 9 decembrie 2011 a Curții de

Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Cluj, secția contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie

2012.