ÎCCJ, Decizia nr. 9/2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

Completul competent sa judece recursul în interesul legii

Decizia nr. 9/2012                                                   Dosar nr. 8/2012

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 390

din 12

/06/2012

Rodica Aida Popa - vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, președintele completului

Lavinia Curelea - judecător la Secția I civilă

Corina Michaela Jîjîie - președintele Secției I civile

Ionel Barbă - președintele Secției penale

Adrian Bordea - președintele delegat al Secției de contencios administrativ și fiscal

Cristina Iulia Tarcea - judecător la Secția I civilă

Aurelia Rusu - președintele Secției a II-a civile

Mihaela Tăbârcă - judecător la Secția I civilă

Alina Sorinela Macavei - judecător la Secția I civilă, judecător raportor

Andreia Liana Constanda - judecător la Secția I civilă

Carmen Georgeta Negrilă - judecător la Secția I civilă

Iulia Manuela Cîrnu - judecător la Secția a II-a civilă, judecător raportor

Nela Petrișor - judecător la Secția a II-a civilă

Aurelia Motea - judecător la Secția a II-a civilă

Elena Cârcei - judecător la Secția a II-a civilă

Carmen Trănica Teau - judecător la Secția a II-a civilă

Paulina Lucia Brehar - judecător la Secția a II-a civilă

Liliana Vișan- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal, judecător raportor

Elena Canțăr - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Carmen Maria Ilie - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Gheorghița Luțac - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Eugenia Marin - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Niculae Măniguțiu - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Lavinia Valeria Lefterache - judecător la Secția penală

Georgeta Barbălată - judecător la Secția penală

Completul competent să judece recursurile în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 8/2012 este legal constituit, conform dispozițiilor art. 330

6

alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, modificat și completat prin Legea nr. 202/2010, Legea nr. 71/2011 și Legea nr. 60/2012, precum și ale art. 27

2

alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Ședința este prezidată de doamna judecător Rodica Aida Popa, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este reprezentat de doamna procuror Antonia Eleonora Constantin, procuror șef adjunct al Secției judiciare Serviciul judiciar civil.

Din partea Curții de Apel București se prezintă doamna judecător Silvia Georgiana Ignat, judecător în cadrul Secției a VII-a civile și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, desemnată de Colegiul de conducere al Curții de Apel București, în ședința din 15 septembrie 2011, să susțină recursul în interesul legii în fața completului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Niculina Vrâncuț, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 27

3

din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a luat în examinare recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel București privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, cu referire la modul de stabilire a stagiului complet de cotizare pentru recalcularea drepturilor de pensie ale persoanelor nevăzătoare ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 în baza dispozițiilor Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.

După prezentarea referatului cauzei, Înalta Curte a constatat că nu sunt de examinat chestiuni prealabile sau excepții și a pus în dezbatere recursurile în interesul legii.

Doamna judecător Silvia Georgiana Ignat, judecător desemnat de Colegiul de conducere al Curții de Apel București pentru a susține recursul în interesul legii în fața completului Înaltei Curți de Casație și Justiție, a formulat concluzii de admitere a acestuia, în sensul de a se stabili că stagiul complet de cotizare în cazul angajaților nevăzători, ale căror drepturi au fost deschise în baza Legii nr. 3/1977, supuse recalculării în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005, este cel determinat pe baza Legii nr. 3/1977.

Doamna procuror Antonia Eleonora Constantin, reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat, de asemenea, admiterea recursului în interesul legii și pronunțarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea și aplicarea unitară a legii, în sensul de a se stabili că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005, stagiul complet de cotizare utilizat la recalcularea drepturilor de pensie pentru persoanele nevăzătoare, ale căror drepturi la pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001, este cel reglementat de art. 89 din Legea nr. 3/1977.

Președintele completului de judecată, doamna judecător Rodica Aida Popa, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a reținut dosarul în vederea pronunțării deciziei.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

Din cuprinsul sesizării Colegiului de conducere al Curții de Apel București rezultă că obiectul recursului în interesul legii, astfel cum a fost formulat, vizează interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sub aspectul înțelesului sintagmei "cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale", cu privire la stabilirea stagiului complet de cotizare utilizat în cazul recalculării dreptului de pensie al nevăzătorilor.

Analiza cuprinsului sesizării procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție relevă că obiectul recursului în interesul legii, astfel cum a fost formulat, privește interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005, cu referire la modul de stabilire a stagiului complet de cotizare pentru recalcularea drepturilor de pensie ale persoanelor nevăzătoare ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001, în baza dispozițiilor Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.

Practic, dispozițiile legale a căror interpretare și aplicare a determinat pronunțarea unor soluții diferite sunt cele prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005, text potrivit căruia:

"Recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență."

Înalta Curte constată că atât în sesizarea Colegiului de conducere al Curții de Apel București, cât și în cea formulată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție problema de drept identificată ca fiind generatoare de practică neunitară este identică. Deși inițiatorii sesizărilor nu au utilizat aceeași formulare a obiectului recursului în interesul legii, diferența este formală, aspectele de fond relevate fiind aceleași.

În raport cu aceste constatări, Înalta Curte stabilește ca obiect al recursului în interesul legii, supus examinării în prezentul dosar, interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005, cu referire la modul de stabilire a stagiului complet de cotizare pentru recalcularea drepturilor de pensie ale persoanelor nevăzătoare ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 în baza dispozițiilor Legii nr. 3/1977.

În urma verificării jurisprudenței la nivelul întregii țări s-a constatat că, în soluționarea contestațiilor formulate de persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977 împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor emise de casele de pensii județene sau a municipiului București în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005, instanțele nu au un punct de vedere unitar asupra interpretării și aplicării dispozițiilor art. 2 alin. (1) din ordonanța de urgență menționată, statuând diferit în privința modului de stabilire a stagiului complet de cotizare pentru recalcularea drepturilor de pensie ale persoanelor nevăzătoare ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 în baza dispozițiilor Legii nr. 3/1977.

2.1. Într-o primă orientare a practicii, unele instanțe au stabilit că stagiul complet de cotizare pentru recalcularea drepturilor de pensie ale persoanelor nevăzătoare, pensionate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, este cel prevăzut de dispozițiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000.

În argumentarea acestui punct de vedere au fost avute în vedere dispozițiile art. 2 alin. (1) teza I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005, potrivit cărora recalcularea pensiilor se efectuează cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare: "Asigurații nevăzători beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă, dacă au realizat ca nevăzător cel puțin o treime din stagiul complet de cotizare prevăzut de lege", iar potrivit dispozițiilor art. 77 alin. (2) din același act normativ: "În situația asiguraților prevăzuți la art. 43 și 47, la stabilirea punctajului mediu anual conform alin. (1) se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole."

S-a considerat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (3) din Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare (norme metodologice), aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, potrivit cărora pentru persoanele ale căror drepturi s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 stagiul de cotizare este cel prevăzut de Legea nr. 3/1977, deoarece alin. (4) al acestui articol derogă de la alineatul anterior și face referire la pensiile stabilite de acte normative cu caracter special, iar dispozițiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 au un caracter special.

S-a mai reținut în argumentarea acestui prim punct de vedere că, în situația în care s-ar da relevanță în procedura de recalculare a drepturilor de asigurări sociale stagiului complet de cotizare prevăzut de dispozițiile art. 89 din Legea nr. 3/1977, superior celui prevăzut de dispozițiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, cu consecința finală a stabilirii unei pensii în cuantum mai redus decât cel care ar rezulta din aplicarea stagiului de cotizare prevăzut de legea nouă, s-ar produce efecte patrimoniale ce ar încălca dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Totodată, s-a considerat că aplicarea dispozițiilor art. 89 din Legea nr. 3/1977, act normativ sub imperiul căruia s-a deschis dreptul la pensie, ar conduce la înfrângerea principiului "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", inserat chiar în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005, pentru că privează persoanele nevăzătoare pensionate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 de beneficiul recalculării pensiei în regim mai favorabil, așa cum este cel prevăzut de art. 77 alin. (2) raportat la art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000.

Un ultim argument al acestei opinii este acela că recalcularea pensiilor pe baza unor stagii de cotizare diferite, raportat la momentul la care s-au născut drepturile de asigurări sociale, deci față de un criteriu temporal, constituie un tratament discriminatoriu, nejustificat, în cadrul aceleiași categorii de pensionari nevăzători care au desfășurat activități în condiții identice.

În consecință, s-a dispus recalcularea drepturilor de pensie ale persoanelor nevăzătoare prin aplicarea stagiului complet de cotizare stabilit potrivit dispozițiilor art. 77 alin. (2) raportat la art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, indiferent de momentul la care s-au născut aceste drepturi, considerându-se că în această modalitate se asigură un tratament juridic nediscriminatoriu.

2.2. Într-o altă orientare jurisprudențială, instanțele, dimpotrivă, au concluzionat în sensul că stagiul complet de cotizare, utilizat în procedura de recalculare, este cel prevăzut de dispozițiile art. 89 din Legea nr. 3/1977, act normativ în baza căruia s-a deschis dreptul la pensie.

În acest sens s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005, recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, precum și a prevederilor ordonanței de urgență menționate.

Potrivit art. 4 alin. (1) din același act normativ:

"Determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000."

Totodată, potrivit art. 2 alin. (1) din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare", iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că: "Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977."

De asemenea, dispozițiile art. 2 alin. (4) din aceleași norme metodologice reglementează situația de excepție de la modul de stabilire a stagiului complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual prevăzut la alin. (3), în sensul că:

"Pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condiții prevăzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative."

Aceste dispoziții legale sunt clare și imperative, în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunii de evaluare.

În această situație, stagiul complet de cotizare utilizat la recalcularea drepturilor de pensie pentru persoanele nevăzătoare ale căror drepturi s-au deschis anterior datei de 1 aprilie 2001 este cel prevăzut de art. 89 din Legea nr. 3/1977, potrivit cărora vechimea integrală în muncă în situația persoanelor nevăzătoare este de 15 ani pentru bărbați și 10 ani pentru femei.

Dispozițiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 se aplică numai asiguraților nevăzători ale căror drepturi de pensie s-au deschis sub imperiul acestei legi, fără a retroactiva.

Recalcularea pensiei cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, la care face trimitere art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005, nu trebuie interpretată decât în sensul aplicării corespunzătoare a unor reguli stabilite de Legea nr. 19/2000 sub aspectul modului de calcul și al valorificării unor perioade sau venituri. Recalcularea nu presupune modificarea elementelor ce constituie condiții pentru deschiderea dreptului de pensie, cum sunt vârsta de pensionare și stagiul complet de cotizare care, din punct de vedere terminologic, desemnează vechimea în muncă, prevăzută de Legea nr. 3/1977.

Nu se pune nici problema existenței unei discriminări, în condițiile în care toate persoanele vizate de procedura de recalculare, ale căror drepturi de pensie s-au deschis în baza legislației anterioare, se află într-o situație juridică diferită față de persoanele pensionate după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, care a modificat condițiile pentru deschiderea dreptului la pensie.

În contextul examinat, Înalta Curte consideră că se impun câteva precizări în ceea ce privește jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții Constituționale în materie.

2.3. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin Decizia nr. 40 din 22 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel Timișoara și a statuat că:

"Dispozițiile art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială".

În considerentele acestei decizii (care a analizat situația unor categorii diferite de pensionari, respectiv persoanele care și-au desfășurat activitatea în grupe de muncă și al căror drept la pensie s-a deschis după data intrării în vigoare a Legii nr. 3/1977 și anterior Legii nr. 19/2000) s-a reținut, în esență, că recalcularea pensiilor în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 și al normelor metodologice se face cu luarea în considerare a stagiului complet de cotizare reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977.

S-a considerat că "cele stabilite de unele instanțe, în sensul că acestei categorii de asigurați îi sunt aplicabile dispozițiile art. 43 din Legea nr. 19/2000 și ale anexei nr. 4 la această lege ca «act normativ special» la care fac trimitere prevederile art. 2 alin. (4) din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, sunt consecința unei interpretări greșite a prevederilor legale, întrucât Legea nr. 19/2000 reprezintă o lege generală, actul normativ-cadru în domeniul pensiilor și al drepturilor de asigurări sociale.

În ceea ce privește principiul înscris în expunerea de motive a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit căruia «la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie», acesta nu poate fi aplicat în cauză, atât timp cât în lege nu există o prevedere expresă potrivit căreia și persoanelor care au lucrat în grupele speciale de muncă și s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 li se aplică acest act normativ pentru determinarea stagiului de cotizare și, în raport cu acesta, a punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare.

Această interpretare decurge și din dispozițiile art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005, potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensii aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.

Ca atare, aplicabilitatea prevederilor normelor metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 este întărită și confirmată de norma de trimitere din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005.

Totodată, potrivit art. 1 din Codul civil și art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată, legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă.

În aceste condiții, este evident că legea nouă, respectiv Legea nr. 19/2000, nu se poate aplica decât situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, deci persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis după data de 1 aprilie 2001, nu și persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977."

2.4. Jurisprudența Curții Constituționale

Prin Decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 21 februarie 2006, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art. 2 alin. (2) și art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005.

Curtea Constituțională a reținut, în considerentele acestei decizii, că, "potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituție, condițiile de exercitare a dreptului la pensie și la alte forme de asistență socială se stabilesc prin lege și, prin urmare, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a modifica sau completa legislația în materie și de a stabili data de la care operează recalcularea, însă orice prevedere nouă poate fi aplicată numai de la data intrării sale în vigoare, pentru a respecta principiul neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție.

Totodată, Curtea observă că modificările succesive ale legislației fac ca beneficiarii drepturilor de asigurări sociale să obțină valori diferite, în raport cu legislația care a fost în vigoare la data stabilirii drepturilor lor. Astfel, data diferită a înscrierii la pensie plasează pensionarii în situații deosebite, tratamentul juridic diferențiat fiind justificat de situația diferită a beneficiarilor dreptului la pensie, determinată de data nașterii dreptului, ceea ce nu constituie privilegii sau discriminări.

Recalcularea și recorelarea pensiilor anterior stabilite sunt prevăzute de lege pentru eliminarea inechităților reprezentate de diferențele existente în cuantumul pensiilor acordate pentru stagii de cotizare identice, iar diferențele menținute până la finalizarea operațiunilor de recalculare și de recorelare nu contravin principiului universalității drepturilor și obligațiilor, consacrat constituțional prin art. 15 alin. (1), întrucât toți cetățenii beneficiază de drepturile prevăzute de legile în vigoare la data acordării drepturilor respective".

Colegiul de conducere al Curții de Apel București a susținut cea de-a doua orientare jurisprudențială, în sprijinul căreia a adus următoarele argumente:

Scopul declarat al recalculării pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale a fost acela de a exista pensii egale la condiții egale de pensionare. Aceasta înseamnă că pensiile aflate în plată la data de 1 aprilie 2001, deci pensiile stabilite în temeiul Legii nr. 3/1977, trebuie să fie supuse operațiunilor de evaluare și recalculare prin raportare la toate veniturile obținute din muncă, dar și la stagiul complet de cotizare determinat de legea în vigoare la data ieșirii la pensie.

Stabilirea stagiului complet de cotizare în cazul nevăzătorilor a generat însă dificultăți în procesul de recalculare a pensiilor, sub aspectul rezolvării conflictului de legi în timp și al raportului dintre legea generală și legea specială.

Conform art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, act normativ la care trimite chiar Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare. Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de Legea nr. 3/1977.

Prin urmare, regula de determinare în acest caz a stagiului complet de cotizare impune determinarea vechimii în muncă conform Legii nr. 3/1977 pentru fiecare categorie de asigurați. În cazul nevăzătorilor, Legea nr. 3/1977 prevedea o vechime în muncă de 10 ani pentru femei și de 15 ani pentru bărbați.

Raționamentul judiciar care pleacă de la ipoteza aplicării, în situația analizată, a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 19/2000 este greșit, întrucât acest act normativ este aplicabil numai drepturilor de pensie deschise după intrarea sa în vigoare, deci ulterior datei de 1 aprilie 2001.

Recalcularea nu înseamnă că se vor schimba acele elemente care constituie chiar condiții de deschidere a dreptului de pensie, cum sunt vârsta de pensionare și stagiul complet de cotizare, care, așa cum s-a arătat în cele ce precedă, reprezintă vechimea în muncă prevăzută de Legea nr. 3/1977.

Prin recunoașterea posibilității recalculării drepturilor de pensie conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 nu se poate aduce atingere principiilor constituționale.

Nici argumentele potrivit cărora adoptarea unei astfel de soluții conduce la discriminarea între persoane aflate în situații similare, doar pe baza unui criteriu temporal, nu se susțin. Astfel, după cum cei ale căror drepturi de pensie se deschid după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 nu ar putea invoca aplicarea condițiilor mai avantajoase ale legii anterioare, nici cei ale căror drepturi au fost deschise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 nu pot invoca aplicarea dispozițiilor acestui act normativ, în afară de cazurile de excepție prevăzute de lege.

În concluzie, principiul înscris în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005, "la condiții egale, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", nu poate avea în vedere decât acele condiții realizate de beneficiarii drepturilor de pensie comparabile în orice perioadă, de exemplu veniturile. Or, nu acesta este cazul stagiului de cotizare, stabilit prin lege.

În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale, precum și aceea a Curții Europene a Drepturilor Omului, care au stabilit în mod constant că, pentru existența discriminării, tratamentul diferențiat trebuie să privească persoane aflate în situații similare sau identice.

Or, persoanele ale căror drepturi de asigurări sociale s-au deschis în baza legii anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 nu se află în aceeași situație cu cele pensionate sub imperiul legii noi, care a modificat condițiile cerute pentru deschiderea drepturilor de pensie ale nevăzătorilor.

Prin aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 nu se poate ajunge în niciun caz la crearea unei lex tertia, din combinarea dispozițiilor Legii nr. 3/1977 cu acelea ale Legii nr. 19/2000.

În mod similar, procurorul general a susținut cea de-a doua soluție adoptată în practica instanțelor de judecată, invocând următoarele argumente:

Dispozițiile art. 2 alin. (3) din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 sunt imperative, în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual utilizat în procedura de recalculare a pensiilor reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie.

De asemenea, potrivit art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005, pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001 se recalculează în condițiile prevăzute de ordonanța de urgență.

Dispozițiile art. 2 alin. (1) din același act normativ stabilesc că recalcularea se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, precum și a prevederilor ordonanței de urgență menționate.

Potrivit art. 4 alin. (1) din aceeași ordonanță de urgență, determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislației anterioare datei de aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.

Prin urmare, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005, stagiul complet de cotizare utilizat la recalcularea drepturilor de pensie pentru persoanele nevăzătoare ale căror drepturi s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 este cel prevăzut de art. 89 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, adică vechimea în muncă prevăzută de acest act normativ pentru deschiderea drepturilor de pensie, respectiv 15 ani pentru bărbați și 10 ani pentru femei.

Dispozițiile art. 47 alin. (2) și art. 77 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 sunt aplicabile numai asiguraților nevăzători ale căror drepturi de pensie s-au deschis sub imperiul acestei legi, nu și persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, întrucât, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 6 alin. (1) teza a doua din noul Cod civil, legea dispune numai pentru viilor, ea nu are putere retroactivă.

Prin urmare, în procedura recalculării pensiilor asiguraților nevăzători ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 nu se pot schimba condițiile de deschidere a dreptului de pensie, respectiv vârsta și stagiul complet de cotizare, care, din punct de vedere terminologic, desemnează vechimea în muncă prevăzută de Legea nr. 3/1977.

Sintagma "recalcularea pensiei cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000", la care face trimitere art. 2 alin. (1) teza I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005, trebuie interpretată în sensul aplicării corespunzătoare a regulilor stabilite de această lege sub aspectul algoritmului de calcul, al valorificării unor perioade și venituri, născute sub imperiul acestei legi, pentru a se asigura reechilibrarea acestora și recorelarea cu noile pensii.

În ceea ce privește principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", exprimat în preambulul ordonanței de urgență, acesta nu poate fi aplicat în cauză atâta timp când în lege nu există o prevedere expresă potrivit căreia și persoanelor care beneficiază de pensii pentru limită de vârstă ca nevăzători, stabilite anterior Legii nr. 19/2000, li se aplică acest act normativ pentru determinarea stagiului complet de cotizare.

Din această perspectivă, recalcularea pensiilor stabilite sub imperiul Legii nr. 3/1977 prin utilizarea stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr. 19/2000, fără ca în acest act normativ ori în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 să existe o prevedere expresă în acest sens, contravine principiului neretroactivității legii.

De asemenea, nu se poate reține existența unei discriminări în cadrul aceleiași categorii de persoane care au realizat stagiul de cotizare în condiții identice, pentru că data diferită a înscrierii la pensie plasează pensionarii în situații deosebite, tratamentul juridic diferențiat fiind justificat de situația diferită a beneficiarilor dreptului la pensie, determinată de data nașterii dreptului, ceea ce nu constituie privilegii sau discriminări.

Ca urmare a analizei dispozițiilor legale relevante, raportate la argumentele susținute în cadrul celor două orientări jurisprudențiale expuse, precum și la practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, a Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, în raportul întocmit s-a apreciat ca fiind corectă cea de-a doua soluție adoptată în practică, potrivit căreia stagiul complet de cotizare utilizat pentru recalcularea drepturilor la pensie ale persoanelor nevăzătoare, drepturi care s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, este cel reglementat de art. 89 din Legea nr. 3/1977.

Potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 "Recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență".

Textul face trimitere, în ceea ce privește modul de determinare a punctajului mediu anual și a cuantumului recalculat al fiecărei pensii, atât la dispozițiile Legii nr. 19/2000, legea nouă care introduce principii și reguli diferite în materia calculului drepturilor de pensie, cât și la dispozițiile proprii ale actului normativ prin care se reglementează procedura de recalculare, respectiv dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005.

Or, chiar art. 4 alin. (1) din ordonanța de urgența menționată prevede că determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004.

Prin hotărârea Guvernului la care face trimitere art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 s-au aprobat Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, norme care la art. 2 alin. (3) prevăd că:

"Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977."

Argumentul invocat în cadrul primei orientări jurisprudențiale, acela al efectului prevederilor art. 2 alin. (4) din aceleași norme metodologice, care ar fi de natură să înlăture aplicarea art. 2 alin. (3), deoarece Legea nr. 19/2000 ar avea caracter special și prioritate de aplicare, a fost calificat ca fiind greșit în considerentele Deciziei nr. 40 din 22 septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, reținându-se în acest sens că Legea nr. 19/2000 reprezintă o lege generală și constituie actul normativ-cadru în domeniul pensiilor și al drepturilor de asigurări sociale.

În ceea ce privește principiul înscris în expunerea de motive a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005, potrivit căruia "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", prin aceeași decizie în interesul legii s-a reținut că acesta nu poate fi aplicat în cauză, atât timp cât în lege nu există o prevedere expresă potrivit căreia și persoanelor care au lucrat în grupele speciale de muncă și s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 li se aplică acest act normativ pentru determinarea stagiului de cotizare și, în raport cu acesta, a punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare.

Acest argument, alături de cel referitor la caracterul general al Legii nr. 19/2000 și neretroactivitatea acesteia, precum și aplicabilitatea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 și a Legii nr. 3/1977 în materia stabilirii stagiului de cotizare, ca element al recalculării pensiilor, sunt valabile, mutatis mutandis, și în ceea ce privește pensiile nevăzătorilor.

Înalta Curte constată că nu se poate reține existența unui "bun" în înțelesul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în ceea ce privește dreptul la pensia recalculată pe baza regulilor de stabilire a stagiului de cotizare prevăzute de Legea nr. 19/2000, în condițiile în care nu există o hotărâre definitivă, administrativă sau jurisdicțională, prin care un astfel de drept să fi fost stabilit, litigiile aflate pe rolul instanțelor, soluționate în mod diferit, având ca obiect tocmai contestațiile pensionarilor nevăzători împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor.

De asemenea, Înalta Curte reține că nu poate fi primită nici susținerea referitoare la tratamentul la care ar fi supuse persoanele nevăzătoare pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977 în raport cu persoane având aceeași dizabilitate, dar pensionate după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000.

În acest sens sunt relevante considerentele Deciziei nr. 57/2006 a Curții Constituționale, anterior expuse, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că art. 14 acordă protecție împotriva discriminării în folosința drepturilor și libertăților garantate de celelalte dispoziții substanțiale ale Convenției (a se vedea Hotărârea Van der Mussele împotriva Belgiei, 23 noiembrie 1983, pct. 43; Hotărârea Stubbings și alții împotriva Regatului Unit, 24 septembrie 1996, pct. 72). În lipsa autonomiei art. 14, încălcarea sa nu poate fi stabilită decât în legătură cu un alt drept prevăzut de Convenție.

În considerentele unora dintre hotărârile judecătorești anexate recursului în interesul legii s-a reținut că incidența art. 14 din Convenție este dată de încălcarea dreptului de natură patrimonială prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 851 din 10 februarie 2011 a Curții de Apel București, menționată la pct. 4 din anexa nr. 1). Or, așa cum s-a arătat anterior, nu se poate reține existența în patrimoniul contestatorilor pensionari a unui drept patrimonial care să constituie un "bun", în ceea ce privește pensia recalculată.

Nici din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care sancționează toate formele de discriminare, pentru orice drept prevăzut de lege (nu numai pentru cele consacrate de Convenție, la a căror aplicare se reduce art. 14), problema pretinsei discriminări nu poate primi o altă rezolvare. Nu orice diferență de tratament constituie o încălcare a acestui articol. Trebuie stabilit dacă alte persoane aflate într-o situație asemănătoare sau în mod relevant similară beneficiază de tratament preferențial și dacă nu există nicio justificare rezonabilă sau obiectivă pentru această distincție [a se vedea Hotărârea Fredin împotriva Suediei (nr. 1), 18 februarie 1991, pct. 60].

Statele contractante beneficiază de o marjă de apreciere în a evalua dacă și în ce măsură diferențele în situații altfel similare justifică o diferență de tratament în drept (a se vedea Hotărârea Rasmussen împotriva Danemarcei, 28 noiembrie 1984, pct. 40).

În ceea ce privește situația pensionarilor nevăzători cărora li s-a deschis dreptul la pensie în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001, nu există nicio diferență de tratament în raport cu persoanele pensionate după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, deoarece aceeași regulă de determinare a stagiului de cotizare este aplicabilă ambelor categorii, respectiv se are în vedere dispoziția legală incidentă în raport cu data deschiderii dreptului la pensie.

Pensionarii nevăzători nu pot fi considerați ca aflându-se în situația asemănătoare, în sensul art. 14, indiferent de actul normativ sub imperiul căruia s-a deschis dreptul la pensie. Pensionarea în cadrul celor două acte normative de referință (Legea nr. 3/1977 și Legea nr. 19/2000) s-a realizat în baza unor condiții și proceduri diferite. În afară de aceasta, chiar dacă s-ar putea face o comparație propriu-zisă între cele două categorii de persoane, diferența de tratament poate fi justificată în mod rezonabil și obiectiv, tot cu referire la caracteristicile lor distinctive. Este rezonabil și intră în marja de apreciere permisă statului reglementarea unui regim distinct în ceea ce privește condițiile de recalculare a pensiilor stabilite sub imperiul Legii nr. 3/1977.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 330

7

, cu referire la art. 329 din Codul de procedură civilă, modificat și completat prin Legea nr. 202/2010, Legea nr. 71/2011 și Legea nr. 60/2012,

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

În numele legii

D E C I D E

Admite recursurile în interesul legii declarate de Colegiul de conducere al Curții de Apel București și de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și stabilește că:

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stagiul complet de cotizare utilizat pentru recalcularea drepturilor de pensie ale persoanelor nevăzătoare, drepturi care s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001, este cel reglementat de art. 89 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.

Obligatorie, potrivit art. 330

7

alin. 4 din Codul de procedură civilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 mai 2012.

Vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Rodica Aida Popa

Magistrat-asistent,

Niculina Vrâncuț