ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2662/2011

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 25 martie 2010, reclamantul B.N. a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 22 martie 2010, fără a indica în drept textele în baza cărora se formulează critica. Ulterior, a depus alte cereri în care prezintă pe larg nemulțumirile față de încheierea recurată, cereri care se plasează în afara termenului de recurs. Recursul declarat de reclamant este inadmisibil pentru următoarele considerente: Inițial, reclamantul B.N. a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 272 din 06 martie 2007 a Tribunalului Vâlcea, care a fost reînregistrat sub nr. 5151/90/2006 la Curtea de Apel Pitești, secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, trimis în rejudecare după casare.

În derularea judecății, la termenul din 22 martie 2010 s-a pus în discuția părților utilitatea și admisibilitatea recurgerii la procedura prevăzută de art. 177-184 C. proc. civ. și prin încheierea de la acea dată s-a reținut că nu este utilă o astfel de probă și a fost respinsă. Prin recursul declarat, reclamantul B.N. a susținut, în esență, că a solicitat obligarea intimatei să înfățișeze acte care ar dovedi diminuarea dreptului său de proprietate după data de 05 octombrie 1948 și că instanța s-a pronunțat evaziv, deoarece partea adversă s-a opus cererii. Făcând o prezentare generalizată cu privire la cererile de probatorii formulate, recurentul conchide că, de fapt, în încheierea recurată nu s-au consemnat cererile sale de probațiune, ori că instanța s-a pronunțat la modul general asupra cererilor sale, fără să arate proba solicitată și modul în care s-a dispus asupra fiecărei probe.

Distinct de acest aspect, prin concluziile scrise, recurentul solicită admiterea recursului împotriva încheierii din 22 martie 2010 a Curții de Apel Pitești. În același timp, se invocă dispozițiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ. prin care se reglementează modul în care pot fi atacate cu apel și implicit recurs încheierile premergătoare; față de recursul inițial, recurentul susține că ar fi atacat o altă încheiere, respectiv încheierea din 19 aprilie 2010, prin care s-a dispus suspendarea cauzei în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ. Se reține că, prin cererea de recurs s-a atacat numai încheierea din 22 martie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, restul cererilor fiind făcute ulterior, neclare și evazive.

Încheierea recurată este o încheiere de ședință, în care s-a consemnat tot ce s-a petrecut la termenul de judecată respectiv. Ea este, de fapt, un proces-verbal de ședință în care sunt consemnate dezbaterile orale din ședință. Potrivit art. 255 alin. (2) C. proc. civ., o astfel de încheiere este anterioară hotărârii finale, fiind calificată drept o încheiere premergătoare prin care orice dispoziție luată de instanță se motivează. Potrivit art. 282 alin. (2) C. proc. civ. împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, implicit nici recurs, în afară de cazul când prin ele se întrerupe cursul judecății. Prin urmare, poate fi atacată separat cu apel sau recurs numai încheierea de întrerupere a cursului judecății.

De altfel, potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ. sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile legii, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională. Încheierea recurată în cauză este una premergătoare care nu poate fî atacată cu recurs decât odată cu fondul. Pentru considerentele expuse, urmează ca recursul declarat de reclamant împotriva încheierii de ședință din 22 martie 2010, care este o încheiere premergătoare, să fie respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul B.N. împotriva încheierii de ședință din 22 martie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurările sociale și pentru cauze cu minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2011.