ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2702/2012

Asupra conflictului negativ de competență

de față

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin

cererea formulată la 26 septembrie 2011 și înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr. 12222/118/2011, reclamanta

D.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Mangalia anularea

parțială a executării dispoziției din 17 iulie 2011, respectiv poziția din anexa

nr. 1, suspendarea executării aceleiași dispoziții, cu cheltuieli de judecată.

Pe cale de excepție, reclamanta a invocat

excepția de nelegalitate a deciziei din 14 ianuarie 2011 emise de Curtea de Conturi

a României -Camera de Conturi a Județului Constanta.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat

că are calitatea de angajat în cadrul Aparatului de Specialitate al Primarului Municipiului

Mangalia, având funcția de consilier la Serviciul Buget - Contabilitate. În cursul

anului 2009 i-au fost acordate, în conformitate cu prevederile contractului/acordului

colectiv de muncă drepturi bănești în sumă de 6.021 RON. Ca urmare a auditului efectuat

la nivelul Primăriei Mangalia, prin decizia din 14 ianuarie 2011 s-a statuat că

sporul de fidelitate și loialitate, sporul pentru ținuta decentă, indemnizația de

hrană și ajutorul de sărbători au fost acordate doar în baza contractului/acordului

colectiv de muncă și s-a decis ca Primăria Municipiului Mangalia să dispună măsurile

legale pentru recuperarea sumelor plătite angajaților instituției sub forma unor

prime acordate cu ocazia sărbătorilor sau a drepturilor speciale pentru menținerea

sănătății și securității muncii.

A mai arătat reclamanta că prin dispoziția

din 17 iulie 2011 și întemeiată pe dispozițiile deciziei și pe art. 84 lit. b) și

art. 85 din Legea nr. 188/1999 i s-a imputat suma de 6.021 RON care reprezintă drepturi

bănești încasate în anul 2009, susținând că această dispoziție a fost emisă cu încălcarea

dispozițiilor legale și fără respectarea normelor legale care reglementează angajarea

răspunderii civile a funcționarilor publici, în condițiile în care suma nu a fost

acordată necuvenit, ci în baza prevederilor contractului/acordului colectiv de muncă,

act juridic a cărui executare este obligatorie pentru părți, contract regulamentar

care este opozabil pârâtului cu atât mai mult cu cât acesta a participat la negocieri

și l-a semnat.

Prin încheierea nr. 2048 din 3

noiembrie 2011 Tribunalul Constanța a dispus sesizarea Curții de Apel Constanța,

secția contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării excepției de nelegalitate

a deciziei nr. 7 din 14 ianuarie 2011 emise de Curtea de Conturi - Camera de Conturi

a Județului Constanța și a suspendat judecata cauzei până la soluționarea irevocabilă

a excepției de nelegalitate. Prin aceeași hotărâre, s-a admis cererea de suspendare

a executării dispoziției de imputare contestate și s-a dispus suspendarea executării

dispoziției de imputare emisă la 17 iulie 2011 de Primarul Municipiului Mangalia,

până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Cauza având ca obiect excepție nelegalitate

act administrativ a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la data

de 12 ianuarie 2012.

La termenul de judecată din data de 08

martie 2012, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale

în soluționarea cauzei, ca primă instanță de contencios administrativ, față de dispozițiile

art. 159 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 121/CA din 8 martie

2012, Curtea de Apel Constanța, secția II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței.

A declină competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalul Constanța și a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și

Justiție pentru a se pronunța asupra conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel,

a reținut că obiectul excepției de nelegalitate îl constituie decizia nr. 7 din

14 ianuarie 2011 emisă de Camera de Conturi a Județului Constanța.

Dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004

prevăd că instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului

pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ

competentă și suspendă cauza. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care

instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios

administrativ competentă să o soluționeze, situație în care aceeași instanță este

ținută să se pronunțe și asupra excepției de nelegalitate.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin.

(4) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi,

„Litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele

judecătorești specializate."

Totodată, conform dispozițiilor art. 3

pct. 1 C. proc. civ., „Curțile de Apel judecă în primă instanță procesele și cererile

în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor

centrale", iar art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ

nr. 554/2004 stabilește că „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate

de autoritățile publice locale și județene, (...) se soluționează în fond de Tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate

de autoritățile publice centrale, (...) se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale Curților de Apel, dacă prin lege organică specială nu

se prevede altfel."

Prin urmare, competența materială a instanței

de contencios administrativ este dată de ierarhia autorității publice emitente a

actului administrativ supus controlului de legalitate, act definit de art. 2

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 ca fiind „actul unilateral cu caracter

individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică,

în vederea organizării executării legii sau a executării

în concret a legii, care dă naștere, modifică

sau stinge raporturi juridice".

În speță, se contestă un act administrativ

emis de Camera de Conturi a Județului Constanța, structură fără personalitate juridică

ce exercită, potrivit art. 1 alin. (5) din Legea nr. 94/1992, funcțiile Curții de

Conturi în unitatea administrativ-teritorială a județului Constanța.

Or, având în vedere că excepția de nelegalitate

privește un act emis de o autoritate publică locală, urmează a admite excepția de

necompetență materială și a declina competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ.

În final s-a precizat că deși Tribunalul

Constanța nu a pronunțat o hotărâre declinatorie de competență în favoarea Curții

de Apel Constanța, se reține că în cauză a operat o dezînvestire a acestei instanțe,

care s-a pronunțat în sensul negării propriei competențe în soluționarea excepției

de nelegalitate.

Înalta Curte, soluționând conflictul negativ

de competență, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ. va stabili competența

de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Constanța, secția

de contencios administrativ și fiscal.

Obiectul acțiunii formulate în cauză îl

constituie excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 7/2011 emisă de Camera de Conturi

a Județului Constanța.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004

„instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului

pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ

competentă și suspendă cauza".

Pentru a determina instanța competentă

material să soluționeze excepția de nelegalitate trebuie să ne raportăm la poziția

în sistemul administrației publice a emitentului actului administrativ a cărui nelegalitate

se invocă.

Cum obiectul excepției de nelegalitate

îl constituie un act administrativ emis de o structură județeană a Curții de Conturi,

deci de o autoritate publică de nivel local, competența de soluționare a cauzei

urmează a fi stabilită în raport de dispozițiile dispozițiile art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 care prevăd că „Litigiile privind actele administrative emise

sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc

taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora

de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de Tribunalele administrativ -

fiscale (...)".

Ca un argument în plus adus acestui raționament

juridic menționăm și soluția de principiu adoptată în ședința plenului secției contencios

administrativ și fiscal a Înaltei Curți din data de 20 februarie 2012, în care s-a

hotărât că în cazul acțiunilor vizând anularea actelor emise de camerele județene

ale Curții Conturi și a încheierilor Curții de conturi prin care se soluționează

contestațiile formulate împotriva deciziilor camerelor județene, actul supus controlului

judiciar este decizia de măsuri emisă de Camera Județeană de Conturi, pentru că

acesta este actul care dă naștere, modifică și stinge raporturi juridice.

În concluzie, în raport de prevederile

art. 4 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

competența de soluționare a litigiului aparține tribunalului, actul care formează

obiectul analizei instanței, fiind emis de o autoritate publică județeană - Camera

de Conturi a județului Constanța, soluționând conflictul negativ de competență în

acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta D.A. și pe pârâții Primarul

Municipiului Mangalia și Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului

Constanța, în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 30 mai 2012.