ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2702/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2702/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului negativ de competență
de față
Din examinarea lucrărilor din dosar constată
următoarele:
Prin
cererea formulată la 26 septembrie 2011 și înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta,
secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr. 12222/118/2011, reclamanta
D.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Mangalia anularea
parțială a executării dispoziției din 17 iulie 2011, respectiv poziția din anexa
nr. 1, suspendarea executării aceleiași dispoziții, cu cheltuieli de judecată.
Pe cale de excepție, reclamanta a invocat
excepția de nelegalitate a deciziei din 14 ianuarie 2011 emise de Curtea de Conturi
a României -Camera de Conturi a Județului Constanta.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat
că are calitatea de angajat în cadrul Aparatului de Specialitate al Primarului Municipiului
Mangalia, având funcția de consilier la Serviciul Buget - Contabilitate. În cursul
anului 2009 i-au fost acordate, în conformitate cu prevederile contractului/acordului
colectiv de muncă drepturi bănești în sumă de 6.021 RON. Ca urmare a auditului efectuat
la nivelul Primăriei Mangalia, prin decizia din 14 ianuarie 2011 s-a statuat că
sporul de fidelitate și loialitate, sporul pentru ținuta decentă, indemnizația de
hrană și ajutorul de sărbători au fost acordate doar în baza contractului/acordului
colectiv de muncă și s-a decis ca Primăria Municipiului Mangalia să dispună măsurile
legale pentru recuperarea sumelor plătite angajaților instituției sub forma unor
prime acordate cu ocazia sărbătorilor sau a drepturilor speciale pentru menținerea
sănătății și securității muncii.
A mai arătat reclamanta că prin dispoziția
din 17 iulie 2011 și întemeiată pe dispozițiile deciziei și pe art. 84 lit. b) și
art. 85 din Legea nr. 188/1999 i s-a imputat suma de 6.021 RON care reprezintă drepturi
bănești încasate în anul 2009, susținând că această dispoziție a fost emisă cu încălcarea
dispozițiilor legale și fără respectarea normelor legale care reglementează angajarea
răspunderii civile a funcționarilor publici, în condițiile în care suma nu a fost
acordată necuvenit, ci în baza prevederilor contractului/acordului colectiv de muncă,
act juridic a cărui executare este obligatorie pentru părți, contract regulamentar
care este opozabil pârâtului cu atât mai mult cu cât acesta a participat la negocieri
și l-a semnat.
Prin încheierea nr. 2048 din 3
noiembrie 2011 Tribunalul Constanța a dispus sesizarea Curții de Apel Constanța,
secția contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării excepției de nelegalitate
a deciziei nr. 7 din 14 ianuarie 2011 emise de Curtea de Conturi - Camera de Conturi
a Județului Constanța și a suspendat judecata cauzei până la soluționarea irevocabilă
a excepției de nelegalitate. Prin aceeași hotărâre, s-a admis cererea de suspendare
a executării dispoziției de imputare contestate și s-a dispus suspendarea executării
dispoziției de imputare emisă la 17 iulie 2011 de Primarul Municipiului Mangalia,
până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Cauza având ca obiect excepție nelegalitate
act administrativ a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la data
de 12 ianuarie 2012.
La termenul de judecată din data de 08
martie 2012, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale
în soluționarea cauzei, ca primă instanță de contencios administrativ, față de dispozițiile
art. 159 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentința civilă nr. 121/CA din 8 martie
2012, Curtea de Apel Constanța, secția II-a civilă, de contencios administrativ
și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței.
A declină competența de soluționare a cauzei
în favoarea Tribunalul Constanța și a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și
Justiție pentru a se pronunța asupra conflictului negativ de competență.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel,
a reținut că obiectul excepției de nelegalitate îl constituie decizia nr. 7 din
14 ianuarie 2011 emisă de Camera de Conturi a Județului Constanța.
Dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004
prevăd că instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului
pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ
competentă și suspendă cauza. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care
instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios
administrativ competentă să o soluționeze, situație în care aceeași instanță este
ținută să se pronunțe și asupra excepției de nelegalitate.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin.
(4) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi,
„Litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele
judecătorești specializate."
Totodată, conform dispozițiilor art. 3
pct. 1 C. proc. civ., „Curțile de Apel judecă în primă instanță procesele și cererile
în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor
centrale", iar art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004 stabilește că „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate
de autoritățile publice locale și județene, (...) se soluționează în fond de Tribunalele
administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate
de autoritățile publice centrale, (...) se soluționează în fond de secțiile de contencios
administrativ și fiscal ale Curților de Apel, dacă prin lege organică specială nu
se prevede altfel."
Prin urmare, competența materială a instanței
de contencios administrativ este dată de ierarhia autorității publice emitente a
actului administrativ supus controlului de legalitate, act definit de art. 2
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 ca fiind „actul unilateral cu caracter
individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică,
în vederea organizării executării legii sau a executării
în concret a legii, care dă naștere, modifică
sau stinge raporturi juridice".
În speță, se contestă un act administrativ
emis de Camera de Conturi a Județului Constanța, structură fără personalitate juridică
ce exercită, potrivit art. 1 alin. (5) din Legea nr. 94/1992, funcțiile Curții de
Conturi în unitatea administrativ-teritorială a județului Constanța.
Or, având în vedere că excepția de nelegalitate
privește un act emis de o autoritate publică locală, urmează a admite excepția de
necompetență materială și a declina competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ.
În final s-a precizat că deși Tribunalul
Constanța nu a pronunțat o hotărâre declinatorie de competență în favoarea Curții
de Apel Constanța, se reține că în cauză a operat o dezînvestire a acestei instanțe,
care s-a pronunțat în sensul negării propriei competențe în soluționarea excepției
de nelegalitate.
Înalta Curte, soluționând conflictul negativ
de competență, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ. va stabili competența
de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Constanța, secția
de contencios administrativ și fiscal.
Obiectul acțiunii formulate în cauză îl
constituie excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 7/2011 emisă de Camera de Conturi
a Județului Constanța.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004
„instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului
pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ
competentă și suspendă cauza".
Pentru a determina instanța competentă
material să soluționeze excepția de nelegalitate trebuie să ne raportăm la poziția
în sistemul administrației publice a emitentului actului administrativ a cărui nelegalitate
se invocă.
Cum obiectul excepției de nelegalitate
îl constituie un act administrativ emis de o structură județeană a Curții de Conturi,
deci de o autoritate publică de nivel local, competența de soluționare a cauzei
urmează a fi stabilită în raport de dispozițiile dispozițiile art. 10 alin. (1)
din Legea nr. 554/2004 care prevăd că „Litigiile privind actele administrative emise
sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc
taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora
de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de Tribunalele administrativ -
fiscale (...)".
Ca un argument în plus adus acestui raționament
juridic menționăm și soluția de principiu adoptată în ședința plenului secției contencios
administrativ și fiscal a Înaltei Curți din data de 20 februarie 2012, în care s-a
hotărât că în cazul acțiunilor vizând anularea actelor emise de camerele județene
ale Curții Conturi și a încheierilor Curții de conturi prin care se soluționează
contestațiile formulate împotriva deciziilor camerelor județene, actul supus controlului
judiciar este decizia de măsuri emisă de Camera Județeană de Conturi, pentru că
acesta este actul care dă naștere, modifică și stinge raporturi juridice.
În concluzie, în raport de prevederile
art. 4 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
competența de soluționare a litigiului aparține tribunalului, actul care formează
obiectul analizei instanței, fiind emis de o autoritate publică județeană - Camera
de Conturi a județului Constanța, soluționând conflictul negativ de competență în
acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta D.A. și pe pârâții Primarul
Municipiului Mangalia și Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului
Constanța, în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și
fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată,
în ședință publică, astăzi 30 mai 2012.