ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2701/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea formulată la 26 septembrie 2011 și înregistrată pe rolul

Tribunalului Constanta - secția comercială, contencios administrativ și fiscal

sub nr. 11677/118/2011, reclamanta C.D.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul

Primarul Municipiului Mangalia anularea parțială a executării Dispoziției nr. 829

din 17 iulie 2011, respectiv poziția nr. 23 din anexa nr. l, suspendarea

executării aceleiași dispoziții, cu cheltuieli de judecată.

Pe cale de excepție, reclamanta a invocat excepția de

nelegalitate a Deciziei nr. 7 din 14 ianuarie 2011 emise de Curtea de Conturi a

României - Camera de Conturi a Județului Constanta.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că are

calitatea de

angajat în cadrul Aparatului

de Specialitate al Primarului Municipiului Mangalia, având funcția de consilier

la Serviciul Buget - Contabilitate. În cursul anului 2009 i-au fost acordate,

în conformitate cu prevederile Contractului/Acordului Colectiv de Muncă

drepturi bănești în sumă de

5.738 lei. Ca urmare a auditului efectuat la

nivelul Primăriei Mangalia, prin decizia nr. 7 din 14 ianuarie 2011 s-a statuat

că sporul de fidelitate și loialitate, sporul pentru ținuta decentă,

indemnizația de hrană și ajutorul de sărbători au fost acordate doar în baza

Contractului/Acordului Colectiv de Muncă și s-a decis ca Primăria Municipiului

Mangalia să dispună măsurile legale pentru recuperarea

sumelor plătite angajaților instituției sub forma unor prime acordate

cu

ocazia sărbătorilor sau a drepturilor speciale pentru menținerea

sănătății și securității muncii.

A mai arătat reclamanta că prin dispoziția nr. 829 din 17

iulie 2011 și întemeiată pe dispozițiile deciziei nr. 7/2011 și pe art. 84 lit.

b) și art. 85 din Legea nr. 188/1999 i s-a imputai suma de 5.738 lei care

reprezintă drepturi bănești încasate în anul 2009, susținând că această

dispoziție a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale și tară respectarea

normelor legale care reglementează angajarea răspunderii civile a

funcționarilor publici, în condițiile în care suma nu a fost acordată

necuvenit, ci în baza prevederilor Contractului/Acordului Colectiv de Muncă,

act juridic a cărui executare este obligatorie pentru părți, contract

regulamentar care este opozabil pârâtului cu atât mai mult cu cât acesta a

participat la negocieri si l-a semnat.

Prin încheierea nr. 2349 din 25 noiembrie 2011

Tribunalul Constanta a dispus sesizarea Curții de Apel Constanța - secția contencios

administrativ și fiscal în vederea soluționării excepției de nelegalitate a

Deciziei nr. 7 din 14 ianuarie 2011 emise de Curtea de Conturi - Camera de

Conturi a Județului Constanța și a suspendat judecata cauzei până la

soluționarea irevocabilă a excepției de nelegalitate. Prin aceeași hotărâre,

s-a admis cererea de suspendare a executării dispoziției de imputare contestate

și s-a dispus suspendarea executării dispoziției de imputare nr. 829, emisă la

17 iulie 2011 de Primarul Municipiului Mangalia, până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei.

Cauza având ca obiect excepție nelegalitate act

administrativ a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la data de

22 decembrie 2011 sub nr. 11677/118/2011.

La termenul de judecată din data de 08 martie 2012,

instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale în

soluționarea cauzei, ca primă instanță de

contencios administrativ, față

de dispozițiile art. 159 alin. (2) C.

proc. civ. raportat la art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 120/CA din 8 martie 2012,

Curtea de Apel Constanța - secția Ii-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal a admis excepția necompetenței materiale a instanței.

A declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalul Constanța și a trimis cauza la înalta Curte de Casație și

Justiție pentru a se pronunța asupra conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reținut că

obiectul

excepției de nelegalitate îl

constituie Decizia nr. 7 din 14 ianuarie 2011 emisă de

Camera de Conturi

a Județului Constanta.

Dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 prevăd că

instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului

pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios

administrativ competentă și suspendă cauza.

Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a

ridicat excepția de

nelegalitate este instanța de contencios

administrativ competentă să o soluționeze, situație în care aceeași instanță

este ținută să se pronunțe și asupra excepției de nelegalitate.

Potrivit dispozițiilor art. l alin. (4) din Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, „Litigiile rezultate din

activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești

specializate."

Totodată, conform

dispozițiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ.,

„Curțile de apel judecă în

primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ

privind actele autorităților și instituțiilor centrale", iar art. 10 alin.

(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 stabilește că

„Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice locale și județene, (.) se soluționează în fond de tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale,

(.)

se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale

curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Prin urmare, competența materială a instanței de

contencios administrativ este dată de ierarhia autorității publice emitente a

actului administrativ supus controlului de legalitate, act definit de art. 2 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 ca fiind „actul unilateral cu caracter

individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere

publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a

legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".

În speță, se contestă un act administrativ emis de

Camera de Conturi a Județului Constanța, structură fără personalitate juridică

ce exercită, potrivit art. l alin. (5) din Legea nr. 94/1992, funcțiile Curții

de Conturi în unitatea administrativ-teritorială a județului Constanța.

Or, având în vedere că excepția de nelegalitate

privește un act emis de o autoritate publică locala, urmează a admite excepția

de necompetență materială și a decima competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Constanța - secția de contencios-administrativ.

În final s-a precizat că deși Tribunalul Constanța nu a

pronunțat o hotărâre declinatorie de competență în favoarea Curții de Apel

Constanța, se reține că în cauză a operat o dezînvestire a acestei instanțe,

care s-a pronunțat în sensul negării propriei competențe în soluționarea

excepției de nelegalitate.

Înalta Curte, soluționând conflictul negativ de competență,

conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ. va stabili competența de

soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Constanta - secția

de contencios administrativ și fiscal.

Obiectul acțiunii formulate în cauză îl constituie

excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 7/2011 emisă de Camera de Conturi a

Județului Constanța.

Potrivit art. 4 din

Legea nr. 554/2004 „instanța, constatând că de

actul administrativ

depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată,

instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza".

Pentru a determina instanța competentă material să

soluționeze excepția de nelegalitate trebuie să ne raportăm la poziția în

sistemul administrației publice a emitentului actului administrativ a cărui

nelegalitate se invocă.

Cum obiectul excepției de nelegalitate îl constituie un

act administrativ emis de o structură județeană a Curții de Conturi, deci de o

autoritate publică de nivel local, competența de soluționare a cauzei urmează a

fi stabilită în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

care prevăd că „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de

autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până

la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ -

fiscale (.)".

Ca un argument în plus adus acestui raționament juridic

menționăm și soluția de principiu adoptată în ședința plenului secției

contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți din data de 20 februarie 2012,

în care s-a hotărât că în cazul acțiunilor vizând anularea

actelor emise de camerele județene ale Curții

Conturi și a încheierilor

Curții de conturi prin care se soluționează

contestațiile formulate împotriva deciziilor camerelor județene, actul supus

controlului

judiciar este decizia de măsuri

emisă de Camera Județeană de Conturi, pentru că acesta este actul care dă

naștere, modifică și stinge raporturi

juridice.

În concluzie, în raport de prevederile art. 4 alin. (1)

coroborate cu cele ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competența de

soluționare a litigiului aparține tribunalului, actul care formează obiectul

analizei instanței, fiind emis de o autoritate publică județeană - Camera de

Conturi a județului Constanța, soluționând conflictul negativ de competență în

acest sens.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta C.D.I.

și pe pârâții Primarul Municipiului Mangalia și Curtea de Conturi a României -

Camera de Conturi a Județului Constanța, în favoarea Tribunalului Constanța -

secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 mai 2012.