ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3016/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3016/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față:

Examinând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 1127/P/2008 din 24

iunie 2011 - Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea a dispus trimiterea în

judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului E.V.H., pentru comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 8 alin. (1) și art. 9 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și trimiterea în

judecată în stare de libertate a inculpatului M.A.C., pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 280

1

din Legea nr. 31/1990, art. 26

raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 și art. 290 cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fiind reținută următoarea situație de fapt:

În calitate de

asociat unic și administrator al SC E.V.C. SRL Craiova, în perioada mai 2006 -

iunie 2009, inculpatul E.V.H. a înregistrat în evidențele contabile ales

societății peste 75 de facturi fiscale false care atestau operațiuni de

vânzare-cumpărare de produse cerealiere care în fapt nu au avut loc.

Prin aceste

operațiuni fictive inculpatul E.V.H. a cauzat un prejudiciu în valoare de

1.173.554 lei, reprezentând impozit pe profit în sumă de 532.832 lei și TVA în

sumă de 640.721 lei.

La producerea unei

părți din acest prejudiciu evaluat, la suma de 490.721 lei (263.623 cu titlu de

TVA și 227.098 lei reprezentând impozit pe profit) a contribuit și inculpatul M.A.C.

care a întocmit în numele SC T. SRL Craiova un număr de 20 de facturi fiscale

în care a menționat în fals că a vândut diferite cantități de cereale către

societatea S.C. ECV S.R.L. Craiova administrată de inculpatul E.V.H.

Pe lângă aceste

fapte, în sarcina inculpatului E.V.H. s-a mai reținut că în perioada noiembrie

2010 - martie 2011 a înregistrat în evidențele contabile ale SC C. SRL Craiova

facturi fiscale în care erau înscrise mențiuni false referitoare la vânzarea

cumpărarea de citrice și cereale provenite din achiziții intracomunitare

cauzând bugetului de stat un prejudiciu în valoare de 1.060.995,91 lei.

Soluționând cauza în

fond, prin sentința penală nr. 490 din 2 noiembrie 2011 - Tribunalul Dolj, secția

penală, - a luat act de cererea ambilor inculpați de a fi judecată cauza după

procedura simplificată prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.

și a dispus următoarele:

În baza art. 334

combinat cu art. 320 alin. (6) C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice

din infracțiunile prevăzute de art. 8 alin. (1) și art. 9 alin. (1) din Legea nr.

241/2005 fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea

prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art.

320

1

alin.

(7) C. proc. pen. și condamnarea inculpatului E.V.H. la pedeapsa de 3 ani î

nchisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.,

fiind dedusă pedeapsa reținerii și arestării preventive și menținută această

măsură.

În baza art. 334

combinat cu art. 320

1

alin. (6) C. proc. pen. schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, în infracțiunea prevăzută de art. 26 C.

pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. pentru

care a dispus condamnarea inculpatului M.A.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare

cu executare în condițiile art. 71 și 64 C. pen. și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a),

b) și c) C. pen. și condamnarea aceluiași inculpat în baza art. 291 C. pen. cu

aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. la

pedeapsa de 10 luni închisoare.

În temeiul art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., instanța de fond a dispus

achitarea inculpatului M.A.C. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 280

1

din Legea nr. 31/1990, iar în conformitate cu prevederile art. 320 alin. (5) C.

proc. pen. a fost disjunsă latura civilă a cauzei față de ambii inculpați.

Prin decizia penală nr.

176 din 18 mai 2012, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori, - a admis apelul exercitat de procuror, a desființat în parte sentința

sub aspectul laturii penale și a aplicat față de cei doi inculpați prevederile art.

7 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind comunicarea dispozitivului hotărârii

de condamnare la Registrul Comerțului.

A fost respins

motivul de apel invocat de parchet vizând necesitatea majorării pedepselor

aplicate inculpaților, fiind admis, însă, apelul inculpatului M.A.C. în

privința căruia instanța de apel a dispus înlocuirea executării pedepsei în

regim de detenție cu executarea acesteia în condițiile art. 86 și urm. C. pen.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, precum

și intimații inculpați M.C.A. și E.V.H.

Criticile formulate

de parchet vizează nelegalitatea hotărârilor pronunțate în cauză în ceea ce îl

privește pe inculpatul M.A.C., întrucât acesta, deși condamnat pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., constând în completarea cu date false a 20 de facturi fiscale,

instanțele de judecată au omis a dispune anularea actelor false.

De asemenea,

parchetul critică hotărârile atacate pe motive de netemeinicie vizând cuantumul

pedepselor aplicate inculpaților, iar în ceea ce îl privește pe inculpatul M.A.C.

și sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate acestuia.

Astfel, se susține că

inculpații au cauzat prin comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală și

respectiv complicitate la evaziune fiscală, prejudicii foarte mari bugetului de

stat (2.233.549 lei inculpatul E.V.H., 490.721 lei M.A.C.) din care nu s-a

recuperat nicio sumă, astfel că între gradul de pericol social concret al

infracțiunilor săvârșite și pedepsele aplicate (respectiv 2 ani) există o

vădită disproporție, acestea fiind mult reduse.

Au fost invocate

cazurile de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

și 14 C. proc. pen.

Pentru motivele

arătate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în

cauză și rejudecând să se pronunțe o hotărâre prin care să fie înlăturate

aspectele de nelegalitate și netemeinicie invocate.

Inculpații E.V.H. și M.A.C.,

au invocat critici de netemeinicie a hotărârii atacate sub aspectul

individualizării judiciare a pedepsei aplicate, solicitând reținerea

circumstanțelor atenuante, prev. de art. 74, 76 C. pen., cu consecința

coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege și stabilirea ca

modalitate de executare a dispozițiilor art. 81 C. pen. sau art. 86

1

C. pen., având în vedere atitudinea sinceră a inculpaților pe parcursul

procesului penal, faptul că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și au avut

o conduită anterioară bună.

Recursul declarat de

parchet este fondat.

Recursurile declarate

de inculpați sunt nefondate.

Examinând hotărârea

atacată, în raport de actele și lucrările dosarului, de motivele de recurs

invocate și din oficiu, conform, disp. art. 385

9

alin. (2) și (3) C.

proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat de parchet este fondat,

iar recursurile formulate de inculpați sunt nefondate pentru considerentele ce

se vor arăta:

Referitor la cazul de

casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține:

Instanța de fond a

reținut o situație de fapt corectă, astfel cum a fost expusă în considerente și

cum a fost recunoscută de inculpați care au solicitat ca judecata să se

efectueze pe baza probelor administrate la urmărirea penală, respectiv note de

constatare și procese verbale întocmite de D.G.F.P. Dolj, procese verbale de

percheziție, raport de expertiză contabilă, procese verbale de transcriere a

convorbirilor telefonice, declarații de martori, declarațiile inculpaților,

probe care nu au fost contestate de inculpați.

În ceea ce privește

încadrarea juridică a faptelor, în mod corect s-a reținut că activitatea

infracțională desfășurată de inculpatul E.V.H., constând în aceea că, în mod

repetat dar în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada mai 2006 - iulie

2009, în calitate de asociat unic și administrator al SC ECV SRL cu sediul în

municipiul Craiova, a înregistrat în actele de evidență contabilă mai multe

facturi fiscale care conțineau date nereale în sensul că atestau efectuarea

unor operațiuni de vânzare - cumpărare care în realitate nu au avut loc, iar

prin înregistrarea în evidența contabilă și fiscală a unor asemenea operațiuni,

nereale, S.C. ECV SRL a înregistrat debite mai mici față de bugetul statului în

sumă totală de 1.173.553 lei din care impozit pe profit - 532.832 lei și TVA -

640.721 lei. Activitatea infracțională astfel desfășurată întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 241/2005 săvârșite în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

În cauză nu sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr.

241/2005, cum de altfel, a reținut și instanța de prim control judiciar.

Infracțiunea prev. de

art. 8 din Legea nr. 241/2005 presupune sub aspectul laturii obiective

realizarea următoarelor condiții: să existe o acțiune de stabilire a

impozitelor, taxelor sau a contribuțiilor, o acțiune de obținere a unor sume de

bani cu titlu de rambursări de la bugetul general consolidat, ori compensări

datorate bugetului general consolidat. Infracțiunea menționată presupune,

totodată, formularea unei cereri adresată organelor fiscale privind acordarea

de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat deși

contribuabilul care face solicitarea cunoaște faptul că nu este îndreptățit să

i se acorde sume de bani cu acest titlu.

Această infracțiune

presupunea formularea unei cereri adresată organelor fiscale privind acordarea

de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat, situație care nu

se regăsește în speță, astfel că în mod corect s-a dispus de prima instanță

schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului E.V.H.,

din infracțiunea prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea 241/2005 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, într-o

singură infracțiune, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c)

din Legea nr. 241/2005 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen.

Referitor la cazul de

casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta

Curte de Casație și Justiție, reține:

Raportat la critica

formulată de parchet vizând aspectul individualizării pedepsei aplicată

inculpatului cu referire la starea de fapt reținută și încadrarea juridică dată

faptelor comise de acesta, se constată că aceasta este neîntemeiată.

Pedeapsa principală

de 3 ani închisoare aplicată inculpatului și 2 ani pedeapsă complementară a

interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C.

pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen., este

just individualizată atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de

executare, în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., fiind avute în vedere

gravitatea faptei comise, durata în timp a activității infracționale, precum și

circumstanțele personale ale inculpatului care a avut o conduită procesuală

sinceră și de regret.

Atitudinea sinceră a

inculpatului și lipsa antecedentelor penale însă nu pot fi reținute automat, ca

circumstanțe atenuante, așa cum solicită inculpatul, instanța fiind obligată să

aprecieze conținutul criteriilor de individualizare în raport de gradul de

pericol social concret al faptei, de modalitatea comiterii și de împrejurarea

că inculpatul este cercetat în alte cauze pentru infracțiuni similare.

Așa fiind, Înalta

Curte constată că, în mod corect, s-a apreciat că nu se impune reținerea

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.

De asemenea, criticile

formulate de inculpat referitoare la modalitatea de executare a pedepsei sunt

nefondate, întrucât în contextul infracțional reținut o pedeapsă cu suspendare

condiționată a executării pedepsei sau cu suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere, nu este suficientă pentru realizarea scopului pedepsei, astfel

cum este definit de art. 52 C. pen., în raport de gradul de pericol social

concret al faptei, modalitatea și împrejurările comiterii, numărul mare de acte

materiale comise de inculpat.

Pentru considerentele

arătate, Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului E.V.H. a fost

corect individualizată, atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de

executare, astfel că nu se impune reindividualizarea pedepsei de către instanța

de recurs pentru inculpat, criticile formulate de parchet prin care se solicită

majorarea pedepsei aplicate acestuia și criticile formulate de inculpat prin

care se solicită reținerea circumstanțelor atenuante, reducerea pedepsei și schimbarea

modalității de executare, fiind, așa cum s-a arătat, neîntemeiate.

Referitor la

inculpatul M.C., s-a reținut că în perioada octombrie 2007 - ianuarie 2008, acesta

a pus la dispoziția inculpatului E.V.H. un număr de 20 de facturi fiscale care

atestau operațiuni fictive pentru a fi evidențiate în contabilitatea SC ECV

SRL, acțiuni comise în mod repetat, la diferite intervale de timp, în baza unei

rezoluții infracționale unice, care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

de complicitate la evaziune fiscală, respectiv art. 26 C. pen. rap. la art. 9 lit.

c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru

considerentele expuse în precedent.

Referitor la

infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. și fals în înscrisuri sub

semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., instanța de prim control

judiciar a constatat în mod just că prin rechizitoriul parchetului s-a dispus

trimiterea în judecată a inculpatului M.C. pentru infracțiunea de fals în

înscrisuri sub semnătură privată, reținându-se întocmirea de către acesta a

unui număr de 20 de facturi false pe care le-a predat celuilalt inculpat pentru

a fi înregistrate în actele contabile ale SC ECV SRL, însă dintr-o eroare de

redactare în rechizitoriu, deși se menționează expres că inculpatul este trimis

în judecată pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, s-a

menționat art. 291 C. pen. în loc de 290 C. pen., eroare de redactare care a

fost preluată și de instanța de fond, care a dispus schimbarea încadrării

juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. în

infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., reținând că fapta a fost comisă în formă continuată.

În aceste condiții,

constatând întemeiate criticile formulate de parchet, astfel cum au fost

formulate de procurorul de ședință, în mod corect s-a dispus admiterea apelului

parchetului pentru acest motiv, cu consecința desființării sentinței penale sub

acest aspect, a descontopirii pedepsei rezultante aplicată inculpatului M.C.,

și înlăturarea condamnării acestuia pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului,

astfel cum a fost reținută, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 290 C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (1)-(7)

C. proc. pen., în mod corect s-a dispus condamnarea inculpatului M.A.C. la o pedeapsă

care este de natură să asigure scopul educativ și preventiv al acesteia,

raportat la criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.,

respectiv gradul de pericol social concret al faptei, modalitatea și

împrejurările comiterii, circumstanțele personale ale inculpatului, care nu

este cunoscut cu antecedente penale, cu o conduită anterioară bună și o atitudine

procesuală sinceră.

În ce privește

individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului M.C., atât pentru

infracțiunea pentru care s-a menținut soluția de condamnare dispusă de prima

instanță, respectiv pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap la art.

9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., art.

320

1

C. proc. pen., cât și pentru infracțiunea prev. de art. 290 C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (1)-(7)

C. proc. pen., pentru care instanța de apel a dispus condamnarea inculpatului se

constată că pedepsele astfel aplicate au fost just individualizate atât sub

aspectul cuantumului și al modalității de executare, prin luarea în considerare

a tuturor criteriilor de individualizare a pedepsei, avându-se în vedere gradul

de pericol social concret al faptelor, caracterul de repetabilitate a acestora,

urmările produse, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut

o atitudine procesuală sinceră și de regret pe parcursul procesului penal.

Totuși împrejurarea că inculpatul a avut o

conduită procesuală sinceră a fost avută în vedere de instanță la stabilirea

unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, astfel că nu se

justifică reținerea acestei împrejurări drept circumstanță atenuantă, și aplicarea

unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, și nici aplicarea unei

pedepse la limita minimă prevăzută de lege, ca efect al aplicării dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen., întrucât nu poate fi disproporționat

apreciat caracterul de repetabilitate al faptelor comise și nici gravitatea

acestora.

În ceea ce privește

modalitatea de executarea pedepsei aplicate, Înalta Curte, apreciază că o

pedeapsă în condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în

baza art. 86

1

C. pen., este de natură a realiza scopul educativ și

preventiv al pedepsei, raportat la conduita anterioară bună a inculpatului, atitudinea

procesuală sinceră și de regret a acestuia, măsurile dispuse de instanță conform

dispozițiilor art. 86

3

C. pen., constituind garanții pentru

preîntâmpinarea unui comportament infracțional și pentru resocializarea pozitivă

a inculpatului.

Așa fiind, criticile

formulate de parchet și de inculpat sub acest aspect circumscris cazului de

casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. sunt

neîntemeiate.

Criticile formulate

de parchet sub aspectul incidenței cazului de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., însă sunt întemeiate.

Potrivit art. 445 C.

proc. pen., dispozițiile hotărârii penale care declară un înscris fals în totul

sau în parte se execută sau se pune în executare de către judecătorul delegat.

În speță, ambele

hotărâri pronunțate în cauză sunt nelegale în ceea ce îl privește pe inculpatul

M.A.C., întrucât acesta a fost condamnat în baza art. 290 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. constând în completarea cu date false a 20 de facturi fiscale, însă

instanțele de judecată au omis să dispună anularea acelor acte.

Prin această

omisiune, instanțele de judecată au încălcat prevederile art. 348 combinat cu art.

445 C. proc. pen., constând în obligativitatea pronunțării asupra desființării

totale sau parțiale a înscrisurilor falsificate

Pentru considerentele

arătate, în baza disp. art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen.,

urmează a admite recursul declarat de parchet, a casa în parte hotărârile

atacate și, rejudecând, a dispune anularea înscrisurilor false, respectiv

facturi fiscale aflate la fila 113-114 dos. urm. penală și a menține restul

dispozițiilor legale ale respectivelor hotărâri.

Văzând disp. art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate

recursurile declarate de inculpații M.C.A. și E.V.H.

Văzând disp. art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., urmează a deduce din pedeapsa aplicată inculpatului E.V.H.

perioada reținerii și arestării preventive începând cu data încarcerării la zi.

Văzând disp. art. 192

alin. (2) C. proc. pen., urmează a dispune obligarea recurenților inculpați la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei

penale nr. 176 din 18 mai 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Casează, în parte,

atât decizia penală atacată cât și sentința penală nr. 490 din 2 noiembrie 2011 a Tribunalului Dolj, secția penală, numai în ceea ce îl privește pe inculpatul M.A.C. referitor

la omisiunea de anulare a actelor false și rejudecând:

În baza art. 348 cu

referire la art. 445 C. proc. pen., dispune anularea înscrisurilor false:

factura din 18 decembrie 2007 și factura din 19 decembrie 2007.

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații M.A.C. și de E.V.H. împotriva

aceleiași decizii.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului E.V.H. durata prevenției de la 31 mai 2011 la 26

septembrie 2012.

Obligă recurentul

inculpat M.A.C. la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat din

care suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial apărătorului desemnat din

oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Obligă recurentul

inculpat E.V.H. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat din

care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 septembrie 2012

.