ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1512/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1512/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului penal de față;

Prin

Sentința penală nr. 94 din 4 mai 2011 a Tribunalului Vrancea, inculpatul L.G. a

fost condamnat la:

- o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr.

241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C.

pen.;

- o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005

cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C.

pen., s-a contopit pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare cu pedeapsa de 1 an și

6 luni închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea,

respectiv pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de

încercare prev. de art. 82 C. pen., respectiv pe o durată de 3 ani și 8 luni.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) în ref. la

art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul L.G. pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. și art. 998

C. civ. a fost obligat inculpatul L.G. în solidar cu partea responsabilă

civilmente SC A.G. SRL - Lărgășeni, județul Vrancea la plata sumei de 7.960,91

RON cu dobânda legală aferentă, calculată până la data efectuării plății cu

titlu de despăgubiri civile către partea civilă Direcția Generală a Finanțelor

Publice Vrancea.

În baza art. 191 alin. (1) și (3) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la

plata sumei de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut, în fapt, următoarele:

SC A.G. SRL Lărgășeni este înmatriculată la

Registrul Comerțului din anul 2006, având ca obiect comerțul cu ridicata al

cărnii și produselor din carne, administratorul acestei societăți fiind

inculpatul L.G. care este asociat unic.

Ca urmare a solicitării organelor de poliție,

la data de 18 februarie 2008, lucrătorii din cadrul ANAF Vrancea au efectuat o

inspecție fiscală la societatea menționată, rezultatul verificării fiind

consemnat în procesul-verbal din 18 februarie 2008.

S-a constatat că, în perioada ianuarie 2007 -

septembrie 2007, SC A.G. SRL Lărgășeni a înregistrat aprovizionări cu carne

carcasă de bovină pe bază de facturi fiscale în cantitate de 12.648 Kg și piei

bovină în cantitate de 8.151 Kg.

Din consultarea certificatelor de sănătate

publică veterinară emise de Direcția Sanitară Vrancea la abatorul din Adjud,

aparținând SC M. SRL pentru SC A.G. SRL Lărgășeni a rezultat că societatea a

sacrificat la abatorul din Adjud un număr de 88 capete bovină, rezultând

cantitatea de 17.490 Kg carcasă bovină și cantitatea de 488 Kg organe bovină.

Conform documentelor financiar contabile

verificate, s-a constatat că intrările de produse abatorizate nu sunt

înregistrate ca fiind obținute din sacrificarea animalelor proprii, ci sunt

înregistrate ca fiind aprovizionate de la diverse societăți comerciale,

respectiv: SC G. SRL Homocea, SC L.I. SRL Vaslui, SC D.V. SRL Bacău și SC

C.T.I. SRL lași.

Din analiza datelor existente la DGFP Vrancea

și Vaslui s-a constatat că SC G. SRL Homocea și SC L.I. SRL Vaslui sunt

societăți comerciale care au ca obiect de activitate sacrificarea de animale și

comerțul cu produse din came, având depuse declarațiile fiscale la zi.

Referitor la SC D.V. SRL Bacău și SC C.T.I.

SRL lași s-au efectuat verificări prin DGFP de la locurile de domiciliu ale

societăților, rezultând că SC D.V. SRL Bacău nu funcționează la sediul social

declarat și este în dizolvare din data de 10 aprilie 2006, iar la SC C.T.I. SRL

lași obligațiile către bugetul de stat au fost stabilite prin estimare, iar

administratorul nu a putut fi contactat și nu a dat curs celor trei invitații

transmise de organul fiscal, motiv pentru care a fost sesizat Parchetul de pe

lângă Judecătoria lași.

Pe baza acestor verificări, organul fiscal a

concluzionat că doar operațiunile economice de aprovizionare de carcasă de la

SC G. SRL Homocea și SC L.I. SRL Vaslui îndeplinesc condițiile impuse de art.

146 alin. (1) lit. e) pct. 2 și art. 155 din Legea nr. 571/2003, pentru a fi

înregistrate în contabilitate, iar operațiunile privitoare la aprovizionări de

la SC D.V. SRL Bacău și SC C.T.I. SRL Iași nu s-au derulat în realitate, fiind

operațiuni fictive.

Înregistrarea de aprovizionări de carne

carcasă ca fiind efectuate de la societăți comerciale care au figurat la

Oficiul registrului Comerțului ca fiind plătitoare de TVA și pe bază de facturi

fiscale a avut ca scop atât creearea de proveniență pentru carnea obținută de

la animalele în viu sacrificate la abatorul din Adjud cât și introducerea în

procedura de determinare a TVA de plată pe care societatea o datora, a unei TVA

deductibil care se dovedește că nu are corespondent în TVA colectată, declarată

și achitată de furnizori, dar care are ca efect diminuarea TVA de plată la SC

A.G. SRL, urmărindu-se sustragerea de la plata TVA.

Potrivit raportului de expertiză judiciară

contabilă, SC A.G. SRL, prin administratorul L.G., a înregistrat în contabilitate,

în perioada ianuarie 2007 - septembrie 2007, achiziții de la SC D.V. SRL Bacău

concretizate într-un număr de 12 facturi fiscale din care reiese că s-a

achiziționat cantitatea de 4198 Kg carcasă de bovină și 4.671 Kg piei bovină,

în valoare totală de 45.995 RON, din care TVA 7.344 RON.

SC D.V. SRL Bacău, este conform Sentinței

civile nr. 152, emisă de Tribunalul Bacău în dizolvare începând cu data de 10

aprilie 2006. Prin Încheierea nr. 7.184 a fost numit lichidator dl. A.G. În

această situație, singurul reprezentant legal al societății era lichidatorul și

din documentele existente rezultă că firma nu a desfășurat activitate sub

conducerea acestuia.

În consecință facturile emise de către SC

D.V. SRL Bacău în perioada ianuarie 2007 - septembrie 2007, nu au fost emise de

către reprezentantul legal al societății și nu pot fi considerate documente

justificative ale tranzacțiilor. De aici rezultă faptul că TVA dedusă la

înregistrarea în contabilitate devine nedeductibilă iar cheltuielile

înregistrate în contabilitate sunt nedeductibile fiscal în conformitate cu

dispozițiile art. 21 alin. (4) lit. f) din Legea nr. 571/2003.

În legătură cu achizițiile de la SC C.T.I.

SRL lași, expertul a concluzionat că tranzacțiile nu pot fi reținute ca nereale

întrucât aceasta este înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului ca fiind

plătitoare de TVA pe bază de facturi ce au corespondent în TVA-ul colectat și

declarat (urmare a actului de control încheiat de DGFP lași).

În cauză s-au efectuat verificări la

Serviciul Public Comunitar Județean de Evidență Informatizată a Persoanei a

numelor menționate ca delegați în facturile de achiziții al SC A.G. SRL,

respectiv C.V., C.V. și P.I., ocazie în care s-a constatat că acestea nu

figurează în evidențe.

S-a reținut că înregistrarea în contabilitate

SC A.G. SRL a celor 12 facturi fictive emise SC D.V. SRL Bacău și care atestau

operațiuni comerciale nereale a avut ca efect sustragerea de la plata sumei de

7.342,74 RON reprezentând TVA și a sumei de 618,20 RON reprezentând impozit pe

venit.

În drept, s-a reținut că faptele inculpatului

L.G., care în calitate de administrator al SC A.G. SRL, în perioada ianuarie

2007 - septembrie 2007, a înregistrat în contabilitate cele 12 facturi fiscale

de aprovizionare fictive sustrăgându-se de la plata către bugetul de stat a

sumei de 7.342,74 RON, reprezentând TVA și a sumei de 618,20 RON reprezentând

impozit pe profit aferent cheltuielilor nedeductibile întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și ale infracțiunii prev. de art. 9 lit.

c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În ceea ce privește fapta de a omite în tot

sau în parte evidențierea în actele contabile ori în alte documente legale a

operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate că această faptă

nu există și mai mult inculpatul a înregistrat în contabilitate și operațiunii

fictive, motiv pentru care, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) în ref. la art.

10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 421/2005, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepselor, instanța a

avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, modul și împrejurările

concrete în care inculpatul a săvârșit faptele, gradul de pericol social al

faptelor săvârșite și circumstanțele personale ale inculpatului.

Având în vedere că inculpatul nu are

antecedente penale și conduita bună avută înainte de comiterea infracțiunilor

deduse judecății, s-a reținut că acesta poate beneficia de circumstanța

atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

Împotriva Sentinței penale nr. 94 din 4 mai

2011 a Tribunalului Vrancea au declarat apel, în termen legal, inculpatul L.G.

și partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Vrancea.

Inculpatul L.G. a criticat hotărârea pe

motive de netemeinicie și nelegalitate, solicitând, în principal, achitarea în

baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. - întrucât fapta nu există și în subsidiar,

achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. - întrucât lipsește un element

constitutiv al infracțiunii.

A apreciat că în mod eronat instanța de fond

în considerentele sentinței a reținut că nu a fost în măsură să releve condițiile

în care a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de carne de bovină, în

sensul că trebuia să fie în măsură să indice persoanele cu care a contractat în

numele firmei respective și locul de unde se făcea furnizarea produselor.

A susținut că există probe în dosar,

respectiv contractul încheiat în data de 1 ianuarie 2007, din care rezultă că a

avut contract de furnizare încheiat cu SC D.V. SRL Bacău, contract semnat din

partea furnizorului de numitul C.V., locul de furnizare a produselor fiind

stabilit la A. Adjud.

Faptul că livrările au fost reale rezultă și

din certificatele de sănătate publică veterinară emise de Direcția Sanitară

Veterinară Vrancea, acte existente în original în dosarul de urmărire penală,

din care rezultă că aceste tranzacții au avut loc efectiv la A.M. și nu într-un

apartament, cum s-a reținut în mod eronat în sentința pronunțată de instanța de

fond.

Un alt aspect pe care înțelege să îl critice

se referă la faptul că instanța de fond nu a luat în considerare raportul de

expertiză contabilă întocmit de expert C.Va., raport din concluziile căruia

rezultă cu certitudine că operațiunile comerciale din perioada ianuarie -

septembrie, din cele 12 facturi fiscale emise de SC D.V. către A. sunt

operațiuni comerciale reale, și nu fictive, cum se afirmă în rechizitoriu și

cum în mod eronat s-a reținut și de către instanța de fond.

A susținut că aceste operațiuni au existat în

realitate prin faptul că între marfa achiziționată și marfa livrată există

corespondență cantitativă.

Mai mult, expertul spune că aceste

operațiuni, așa cum sunt ele în contabilitatea societății inculpatului,

îndeplinesc condițiile prev. de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal și pot fi înregistrate în contabilitate, situație care,

exista deja în contabilitatea societății.

De asemenea a susținut că expertul a arătat

că operațiunile comerciale efectuate de SC D.V. către SC A. îndeplinesc

condițiile de deducerea TVA-ului și că nu există nici un prejudiciu față de

partea civilă Ministerul Finanțelor.

A susținut că nu a fost stabilită

reaua-credință deoarece nu a cunoscut că cele 12 facturi nu au fost semnate de

reprezentantul legal al societății.

Partea civilă Direcția Generală a Finanțelor

Publice Vrancea a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie

susținând ca valoarea reală a prejudiciul cauzat este de 92.565 RON și nu de

7.960,91 RON.

A susținut că acest prejudiciu a fost

stabilit prin procesul-verbal de control din 19 februarie 2009 și Decizia de

impunere din 18 februarie 2009, acte administrative fiscale care i-au fost

comunicate inculpatului și care nu au fost contestate în procedura prealabilă

prevăzută de art. 205 și următoarele C. proc. fisc.

Prin Decizia penală nr. 229/A din 12

octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală, au fost respinse ca

nefondate apelurile declarate în cauză.

Analizând sentința penală apelată, prin

prisma motivelor invocate de inculpatul L.G. și partea civilă Direcția Generală

a Finanțelor Publice Vrancea, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și

de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea

de Apel a constatat că prima instanță pe baza unei analize ample și judicioase

a probelor administrate în cauză, a reținut, în mod corect, faptele săvârșite

de inculpat cu vinovăție și a dat acestora încadrarea juridică corespunzătoare.

Astfel din procesul-verbal de control,

înregistrat la Direcția Generală a Finanțelor Publice Vrancea din 18 februarie

2008, adresa din 14 ianuarie a ANAF Bacău, raportul de expertiză contabilă

judiciară, adresele din 15 iulie 2008 ale Serviciului Public Comunitar Județean

de Evidență a Persoanelor Vrancea și documentele de aprovizionare cu carne de

bovină, rezultă cu certitudine că, în perioada ianuarie 2007 - septembrie 2007,

inculpatul L.G., în calitate de administrator al SC A.G. SRL Lărgășeni a

stabilit cu rea-credință TVA datorată bugetului de stat prin înregistrarea în

evidențele contabile a unui număr de 12 facturi fiscale de achiziții marfă

emise de SC D.V. SRL Bacău, ce atestă operațiuni comerciale nereale,

sustrăgându-se astfel de la plata sumei de 7.342,74 RON reprezentând TVA

nedeductibil conform art. 146 alin. (1) lit. b) pct. 2 din Legea nr. 571/2003

și a sumei de 618,20 RON reprezentând impozit pe profit aferent cheltuielilor

nedeductibile conform dispozițiilor art. 21 alin. (4) lit. f) din Legea nr.

571/2003.

Apărările inculpatului L.G., în sensul că

operațiunile comerciale menționate în cele 12 facturi fiscale emise de SC D.V.

SRL Bacău au existat în realitate sunt nefondate, fiind contrazise de probele

administrate în cauză.

Astfel, din verificările efectuate de

Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău a rezultat că SC D.V. SRL Bacău,

cu codul de identificare fiscală RO 7354412 este în dizolvare din data de 10

aprilie 2006 conform Sentinței nr. 152 a Tribunalului Bacău, astfel că, în

ianuarie 2007, această societate nu avea cum să încheie un contract de

furnizare de produse cu societatea administrată de inculpat.

De asemenea, a rezultat că prin încheierea

nr. X a fost numit lichidator dl. A.G. și din discuțiile purtate cu acesta și

documentele existente la dosar rezultă că firma nu a desfășurat activitate sub

conducerea lichidatorului.

Mai mult, din contractul de colaborare depus

la dosar de către inculpat rezultă că la rubrica furnizor contractul este

semnat de numitul C.V., ori din verificările efectuate de serviciul Public

Comunitar Județean de Evidență a Persoanelor Vrancea rezultă că această

persoană nu există.

Este evident că înregistrările în

contabilitatea SC A.G. Lărgășeni a cheltuielilor efectuate cu aprovizionarea cu

carcasă de bovină de la SC D.V. SRL Bacău sunt fictive, atâta timp cât acestea

nu au avut la bază documente justificative, potrivit legii, prin care să se

facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune.

Sub acest aspect se constată că deși cele 12

facturi emise de SC D.V. SRL Bacău au fost înregistrate în contabilitate,

inculpatul nu a putut prezenta organelor de control aceste facturi pentru a se

putea verifica dacă conțin elementele prevăzute de art. 3 din Ordinul MFP nr.

29 din 14 ianuarie 2003 - privind aplicarea prevederilor H.G. nr. 831/1197,

respectiv locul de expediere, denumirea sucursalei, punctul de lucru,

localitatea strada și numărul, județul, numele și prenumele persoanei care a

efectuat livrarea, seria și numărului actului de identitate, codul numeric

personal.

Concluziile raportului de expertiză întocmit

de expertul C.Va. nu pot fi reținute atâta timp cât acestea nu se coroborează

cu celelalte probe administrate în cază.

Sub acest aspect considerăm suficient să

arătăm că din raport rezultă că pentru SC A.G. SRL cumpărările au fost

stabilite pe baza mențiunilor din jurnalul de cumpărări, ori în cauză nu s-a

contestat că cele 12 tranzacții nu au fost înregistrate ci, dimpotrivă s-a

contestat că aceste facturi au fost înregistrate deși nu au la bază operațiuni

reale.

Nici susținerile părții civile Direcția

Generală a Finanțelor Publice Vrancea, în sensul că valoarea reală a

prejudiciul cauzat este de 92.565 RON, așa cum stabilit prin procesul-verbal de

control din 19 februarie 2009 și nu de 7.960,91 RON nu sunt fondate.

Sub acest aspect este de observat că prin

procesul-verbal de control din 19 februarie 2009 la stabilirea prejudiciului au

fost avute în vedere și tranzacțiile efectuate cu SC C.I. SRL lași, ori prin

raportul de expertiză contabilă judiciară s-a stabilit că după efectuarea

controlului, s-au efectuat verificări încrucișate și s-a stabilit că facturile

respective au fost înregistrate și DGFP lași a calculat taxele și impozitele

datorate de SC C.I. SRL, situație în care tranzacțiile respective fiind

înregistrate atât în contabilitatea furnizorului cât și în contabilitatea

beneficiarului și nu pot fi reținute ca nereale.

Mai mult prin rechizitoriu, inculpatul a fost

trimis în judecată doar pentru cele 12 facturi emise de SC D.V. SRL, ori pentru

aceste facturi prin expertiza contabilă judiciară s-a reținut că prejudiciul

constă în suma de 7342,74 RON, reprezentând TVA și în suma de 618,20 RON

reprezentând impozit pe profit aferent cheltuielilor nedeductibile.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

inculpatul L.G., invocând cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct.

10 și 18 C. proc. pen.

S-a arătat astfel că instanța de fond eronat

a reținut că inculpatul nu a fost în măsură să releve condițiile în care a fost

încheiat contractul de vânzare de carne de bovină, omițând să se pronunțe

asupra înscrisurilor aflate la dosar (contractul de colaborare, certificatele

de sănătate publică, facturile fiscale).

De asemenea, instanța de fond nu s-a

pronunțat asupra raportului de expertiză tehnico-contabilă și nu a menționat

care sunt probele care dovedesc reaua-credință a inculpatului, reținând în mod

eronat că inculpatul nu a putut prezenta organelor de control cele 12 facturi

fiscale, deși acestea sunt depuse ca probe la dosar.

În ce privește grava eroare de fapt, ambele

instanțe confundă operațiunea comercială cu înscrisul constatator al acestei

operațiuni și nu au avut în vedere raportul de expertiză contabilă, potrivit

căruia operațiunile comerciale au existat în realitate și dădeau dreptul de a

deduce taxa prev. de art. 145 și 146 din C. fisc.

Referitor la infracțiunea prev. de art. 8 din

Legea nr. 241/2005, nu există o probă care să dovedească reaua-credință a

inculpatului, iar pentru infracțiunea prev. de art. 9 lit. c) din aceeași lege,

nu s-a avut în vedere că operațiunile comerciale au fost reale, iar nu fictive.

Examinând hotărârea atacată prin prisma

criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate, Curtea constată că recursul

este nefondat.

În ce privește cazul de casare prev. de art.

385

9

pct. 10 C. proc. pen., Curtea reține că acesta nu este incident

în speță.

Astfel, referitor la principala probă

invocată de inculpat în apărarea sa, respectiv raportul de expertiză contabilă

efectuat în cursul judecății (faza apelului, în primul ciclu procesual), Curtea

constată că instanța de control judiciar s-a pronunțat asupra acestuia, dar în

mod corect a constatat că nu pot fi reținute concluziile sale, întrucât nu se

coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Împrejurarea că acest raport de expertiză nu

a fost valorificat de instanțele de fond și apel nu poate fi cenzurată prin

prisma cazului de casare invocat, căci acesta sancționează nepronunțarea asupra

unei probe administrate în cauză, iar nu concluziile la care instanțele au

ajuns în urma analizării acesteia.

În privința celor 12 facturi fiscale,

instanța de apel a constatat că inculpatul nu Ie-a prezentat organelor de

control, împrejurare dedusă din conținutul dosarului de urmărire penală, în

cuprinsul căruia aceste înscrisuri nu se regăsesc.

Pe de altă parte, este de observat că în mod

inexplicabil aceste înscrisuri, considerate de inculpat extrem de relevante

pentru stabilirea nevinovăției sale, au fost depuse de acesta la dosar abia în

fața instanței de fond, în al doilea ciclu procesual, ceea ce ridică din start

suspiciuni cu privire la veridicitatea lor.

Aceste suspiciuni sunt întărite mai apoi în

urma unei analize atente a acestora, constatându-se de pildă că persoanele

menționate ca și delegați la rubrica "date privind expediția",

respectiv C.V. și C.V., au semnături diferite pe cele 12 facturi. Mai mult, în

cazul numitului C.V., aceste semnături nu sunt identice în toate cazurile cu

semnătura sa de pe alt înscris invocat în apărare de inculpat (și depus de

asemenea abia în cursul judecății în apel, în primul ciclu procesual),

respectiv contractul de colaborare încheiat între societatea inculpatului și

S.C. D.V. S.R.L.

Pe de altă parte, ceea ce interesează în cauză

nu este dacă s-au întocmit sau nu niște facturi și nici măcar dacă acestea au

fost înscrise în contabilitate, ci dacă operațiunile comerciale consemnate în

aceste documente justificative au avut sau nu corespondent în realitate.

Din această perspectivă, instanța de apel a

analizat probatoriul administrat în cauză, inclusiv înscrisurile menționate de

inculpat în motivele scrise de recurs, așa încât nu se poate vorbi despre

incidența primului caz de casare invocat de inculpat.

În ce privește cazul de casare prev. de art.

385

9

pct. 18 C. proc. pen., Curtea constată că inculpatul nu a fost

în măsură să indice mijloacele de probă reflectate denaturat în hotărârile

pronunțate în cauză.

În realitate, prin susținerile făcute,

inculpatul contestă elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a

fost condamnat, aspecte care urmează a fi cenzurate din perspectiva altui caz

de casare decât cel invocat, respectiv cel prev. de art. 385

9

pct.

12 C. proc. pen.

În acest context, Curtea constată că problema

esențială care se pune în speță (și de care depinde stabilirea vinovăției sau

nevinovăției inculpatului) este aceea de a statua dacă operațiunile comerciale

consemnate în cele 12 facturi emise de S.C. D.V. S.R.L. au fost sau nu reale.

Or, așa cum o dovedesc probele administrate

în cauză, deși inculpatul a pretins că aceste raporturi comerciale s-au derulat

în realitate, invocând în acest sens un așa-zis contract de colaborare valabil

pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 1 ianuarie 2008, din actele aflate la dosar a

rezultat că S.C. D.V. S.R.L. nu funcționa la sediul social declarat și se afla

în procedură de dizolvare încă din 10 aprilie 2006.

Mai mult, numitul C.V., semnatarul

contractului din partea S.C. D.V. S.R.L., este o persoană care nu figurează în

evidențele oficiale cu datele indicate (seria și nr. actului de identitate), nu

avea vreo calitate în această societate (asociat, administrator), iar

semnăturile sale pe actele depuse de inculpat la dosar (contract, chitanțe,

facturi) nu sunt identice.

Pe de altă parte, facturile invocate de

inculpat prezintă numeroase vicii: nu cuprind datele complete ale delegatului,

semnătura acestuia și chiar semnătura de primire a cumpărătorului; nu

menționează nimic despre data la care au fost livrate bunurile, ceea ce contravine

disp. art. 155 alin. (5) lit. l) din C. fisc.

De asemenea, din așa zisul contract de

colaborare nu rezultă care este data la care a fost încheiat, care este

obiectul său, care sunt drepturile și obligațiile părților. De altfel, acest

contract este semnat de către numitul C.V. în calitate de "persoană de

contact furnizor".

De altfel, în declarațiile date în cauză,

inculpatul nu a oferit detalii legate de această relație contractuală,

susținând doar faptul că achizițiile de la S.C. D.V. S.R.L. au fost reale.

Certificatele de sănătate publică veterinară

nu reprezintă o probă că aceste relații comerciale s-au derulat în realitate,

cu atât mai mult cu cât aceste certificate atestă că au fost abatorizate

animale vii achiziționate de societatea inculpatului, fapt negat constant de

acesta, care a susținut că ar fi achiziționat carne carcasă bovină și piei

bovină de la diferite societăți, inclusiv S.C. D.V. S.R.L.

În ce privește raportul de expertiză

contabilă întocmit în cursul judecății, așa cum însuși expertul a arătat în

răspunsul la obiecțiuni (dosar fond rejudecare), fictivitatea facturilor nu

poate fi stabilită decât de organele în drept, nefiind un aspect de competența

sa.

În consecință, Curtea constată că, fiind

vorba despre operațiuni comerciale nereale, facturile care le consemnează nu

pot fi considerate documente justificative, ceea ce înseamnă că taxa pe

valoarea adăugată dedusă la înregistrarea în contabilitate devine

nedeductibilă, aceeași fiind situația și în cazul cheltuielilor înregistrate în

contabilitate.

Pentru toate aceste motive, Curtea constată

că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor

pentru care a fost condamnat, astfel încât criticile sale nu sunt întemeiate.

Prin urmare, recursul inculpatului este

nefondat și va fi respins conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

recurentul inculpat L.G. împotriva Deciziei penale nr. 229/A din 12 octombrie

2011 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

250 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 mai

2012.

Procesat

de GGC - CL