ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3263/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3263/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 279 din 8 martie
2010, Curtea de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori,
familie, conflicte de muncă, asigurări sociale a admis excepția
lipsei dovezii calității de reprezentant convențional a domnului
P.P. pentru S.A.G.D.C. și, în consecință, a anulat cererea de
revizuire a încheierilor din 27 noiembrie 2007 și 29 ianuarie 2008 ale
Judecătoriei Piatra Neamț, în raport de Decizia civilă nr.
21/RC/CC din 03 noiembrie 2005 a Tribunalului Neamț în Dosarul nr. 1370/RC/2005.
Pentru a
pronunța această hotărâre, au fost avute în vedere
următoarele considerente de fapt și de drept:
Prin Decizia
civilă nr. 7017 din 26 iunie 2009, Înalta Curte de Casație și
Justiție a admis recursul revizuentei, a casat decizia și a trimis
cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținându-se, în
esență, următoarele:
Conform art. 38 alin.
(2) din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte
forme de asociere în agricultură, „consiliul de administrație sau,
după caz, comitetul de direcție, unde există, reprezintă
societatea în justiție și față de terți, putând da
mandat de reprezentare oricărui asociat ori chiar unei persoane care nu
este membru al consiliului”.
După cum
rezultă din înscrisul depus la fila 90 din Dosarul nr. 2231/279/2008 al
Curții de apel Bacău, consiliul de administrație al revizuentei
a dat împuternicire numitului P.P., ceea ce înseamnă că au fost
îndeplinite cerințele textului de lege sus-menționat pentru ca
persoana în cauză să reprezinte în mod valabil această parte în
justiție, cu atât mai mult cu cât nu s-a contestat că procura
respectivă ar proveni de la membrii consiliului de administrație.
În plus, s-a
reținut că mandatul judiciar a fost conferit anterior
înregistrării cererilor de revizuire formulate în cauză, ulterior,
din dispoziția instanței, conexate.
De asemenea, s-a
reținut că nu s-a invocat încetarea, în orice formă legală,
a mandatului judiciar acordat, potrivit acestui înscris intitulat
„delegație”, în favoarea lui P.P.
Mandatul conferit
persoanei sus-menționate este special, „pentru reprezentarea în
judecată”, nefiind necesară arătarea, în mod concret, a
numărului de dosar, iar, potrivit art. 68 alin. (3) C. proc. civ., cu ale
cărui dispoziții se completează legea specială (art. 38 din
Legea nr. 36/1991), mandatul se prezumă că este dat pentru toate
actele judecății, chiar dacă nu cuprinde nicio mențiune în
acest sens și dacă nu este limitat, în mod expres, la anumite acte
sau pentru o anumită instanță, ceea ce nu este cazul în
speță.
La rândul său,
mandatarul societății a împuternicit, în condițiile art. 3 din
Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat,
pe avocatul O.L.G. să reprezinte societatea, neexistând niciun impediment
legal pentru încheierea contractului de reprezentare și
asistență judiciară cu acesta din urmă, fiind depuse în
acest sens împuternicirile avocațiale nr. 279/2008 (fila 20 Dosar nr. 2231/279/2008)
și nr. 280/2008 (fila 10 Dosar nr. 2232/279/2008).
Ca urmare, în aceste
condiții, s-a apreciat că nu este necesară depunerea
specimenului de semnătură a lui P.P., la fel cum nu este
necesară dovada înscrieri unei hotărâri a adunării generale a
societății sau a unei modificări de statut, din care să
rezulte calitatea de administrator și de președinte al consiliului de
administrație al revizuentei în ceea ce îl privește pe mandatarul P.,
atât timp cât și un terț poate reprezenta societatea în
justiție, cu condiția primirii unui mandat în acest sens de la
consiliul de administrație.
Cauza trimisă
spre rejudecare la aceeași instanță a fost înregistrată sub
nr. 2231.1/279 din 4 noiembrie 2010, instanța de trimitere solicitând, din
oficiu, lămuriri de la avocatul angajat de P.P. în legătură cu
identitatea persoanelor care au semnat împuternicirea nr. 28 din 23 mai 2007
(fila 90 primul dosar al Curții) la care a făcut referire Înalta
Curte de Casație și Justiție în decizia din recurs, punându-i în
vedere acestuia să facă dovada calității de
reprezentanți legali ai S.A.G.D.C. a acestor persoane la momentul
întocmirii mandatului judiciar (procură), cu extrase din registrul
societăților agricole (art. 16 și 17 lit. e) din Legea nr. 36/1991).
Avocatul a comunicat
în scris instanței că împuternicirea a fost semnată de membrii
consiliului de administrare al societății, după cum
urmează: P.P. care îndeplinea funcția de președinte conform
deciziei adunării generale a societății din data de 31 iulie 2006,
de N.V. care avea calitatea de membru și de V.D. care avea calitatea de
vicepreședinte conform deciziei adunării generale a
societății din 31 iulie 2006.
Până la momentul
comunicării acestui răspuns nu s-a făcut în registrul
societăților agricole de la Judecătoria Piatra-Neamț nici o
mențiune cu privire la aceste persoane conform art. 17 lit. e) din Legea nr.
36/1991 care să fie valabilă din punct de vedere juridic la momentul
întocmirii împuternicirii.
După
pronunțarea Deciziei nr. 764/R din 27 octombrie 2008 a Curții de apel
Bacău s-au făcut demersuri la judecătorie pentru înscrierea în
registrul societăților agricole a acestor persoane în calitate de
reprezentanți legali ai societății, în prezent, cauza fiind
suspendată în baza art. 244 alin. (1) C. proc. civ.
Față de
noua situație de fapt rezultată din răspunsul revizuentei la
interpelarea instanței și în raport de înscrisurile noi depuse la
dosar, Curtea a invocat, din oficiu, și a pus în discuția
părților excepția lipsei dovezii calității de
reprezentant legal a semnatarilor împuternicirii nr. 28 din 23 mai 2007 și
a calității de reprezentant convențional a domnului P.P., pentru
revizuentă.
Revizuenta, prin
apărător, a solicitat în mod expres respingerea excepțiilor ca
nefondate, susținând, în esență, faptul că asupra acestei
probleme de drept s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și
Justiție, dezlegarea dată de instanța de recurs fiind
obligatorie pentru instanța de rejudecare, conform art. 315 C. proc. civ.
și că instanța de judecată deși poate exercita în mod
limitat un rol activ nu se poate substitui totuși noțiunii de
terț, prevăzută de art. 22 din Legea nr. 36/1991, pentru a putea
contesta ea însăși calitatea de membri ai consiliului de
administrație ai semnatarilor procurii de la fila 90 dosar fond, cu atât
mai mult cu cât partea adversă nu a făcut acest lucru.
Art. 315 alin. (1) C.
proc. civ. prevede că „în caz se casare hotărârile instanței de
recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru
judecătorii fondului”, însă acest text de lege imperativ nu
împiedică instanța de rejudecare să invoce și să
soluționeze cele două excepții absolute invocate, din oficiu, cu
ocazia rejudecării cererii de revizuire.
În procesului civil
dezlegările în drept date de instanța de recurs sunt obligatorii
pentru instanța de rejudecare numai în măsura în care situația
de fapt reținută la deliberare de instanța ierarhic superioară
a rămas neschimbată și la rejudecarea cauzei după casare,
întrucât legea nu interzice instanței de rejudecare să facă
aplicarea art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ.
La prima judecare a
cererii de revizuire, Curtea a invocat din oficiu și s-a pronunțat cu
privire la o altă excepție absolută și peremptorie, anume
aceea a lipsei calității de reprezentant legal (nu convențional)
a domnului P.P. Fiind vorba de o altă excepție, este irelevant faptul
că noile excepții invocate la rejudecarea cauzei după casare
dacă ar fi admise ar produce același efect juridic anularea cererii
de revizuire) ca și admiterea primei excepții.
Înalta Curte de
Casație și Justiție a dat o dezlegare în drept reținând ca
situație de fapt aspectele că „nu s-a contestat că procura
respectivă ar proveni de la membrii Consiliului de Administrație”
și că P.P. nu trebuia să urmeze procedura prevăzută de
art. 17 lit. e) din Legea 36/1991, acesta fiind terț (persoana care nu e
membru al consiliului de administrație sau al comitetului de
direcție) și reprezentant convențional al revizuentei, și
nu reprezentat legal.
Este de principiu
că reprezentarea judiciară a persoanelor juridice poate fi de 2
tipuri: legală sau convențională.
Reprezentarea
legală este cea care rezultă ex lege. În cauza de față
legea specială (Legea nr. 36/1991, modificată) prevede în art. 38 alin.
(2) teza I că „societățile agricole sunt reprezentate în
justiție de către consiliul de administrație sau, după caz,
de comitetul de direcție”.
Conform art. 40 din
aceeași lege, consiliul de administrație este condus de un președinte
care evident este reprezentantul legal al acestui organ colegial.
Din coroborarea celor
două articole de lege rezultă că, în cazul
societăților agricole, reprezentantul legal direct al acestor
persoane juridice este consiliul de administrație sau, după caz,
comitetul de direcție, iar reprezentantul legal indirect al acestora este
președintele consiliului de administrație, care la rândul său
este reprezentantul legal direct al organului colegial prevăzut de lege.
Concluzionând, s-a
susținut că, în cazul societăților agricole, reprezentantul
legal și judiciar al acestora este în final președintele consiliului
de administrație.
Legea nu obligă
însă persoanele juridice, inclusiv societățile agricole să
stea în procesul civil prin reprezentanții lor legali (în cauza de
față consiliul de administrație în întregul ei sau
președintele acestui organ colegial), întrucât legea permite ca persoanele
juridice să fie reprezentate în judecată și de un reprezentant
convențional (mandatar). În acest sens sunt prevederile art. 67 alin. (1) C.
proc. civ. care arată că „părțile pot să exercite
drepturile procedurale personal sau prin mandatar”.
Reprezentantul
judiciar convențional al persoanei juridice este un subiect independent în
raport cu persoana juridică însăși și organele sale de
conducere. La fel este și reprezentantul judiciar convențional al
persoanei juridice - mandatarul mandatarului persoanei juridice - în cauza de
față, avocatul care a încheiat contractul de asistență
juridică cu mandatarul (reprezentantul convențional nu cel legal)
persoanei juridice care este parte în proces.
Este evident că
valabilitatea mandatului și, în consecință, calitatea de
reprezentant convențional al persoanei juridice presupune prin
ipoteză identitatea între reprezentantul legal al persoanei juridice
și persoana mandantului care a semnat împuternicirea de reprezentare
judiciară sau contractul de mandat, dacă acesta există în
materialitatea sa (instrumentum).
Cu ocazia primei
judecări a cauzei nu s-a pus în discuția părților și
nu s-a analizat delegația nr. 28 din 23 mai 2007 (fila 90 dosar) pentru
simplul motiv că acest înscris a fost depus odată cu concluziile
scrise după închiderea dezbaterilor în fond, nefiind deci probă în
sens tehnico-juridic.
Instanța de
casare a admis recursul fără a stabili dacă persoanele care au
semnat această împuternicire aveau sau nu calitatea de reprezentanți
legali ai revizuentei și dacă această calitatea era
opozabilă instanței de judecată.
Astfel, Înalta Curte
de Casație și Justiție doar a constatat că „nu s-a
contestat că procura respectivă ar proveni de la membrii consiliului
de administrație”.
În aceste
condiții, nu există nici o interdicție legală pentru
instanța de rejudecare pentru a lămuri acest aspect de fapt cu ocazia
rejudecării cauzei după casare.
Totodată, Curtea
a reținut că, în lipsa unor probe noi care să conducă la o
altă situație de fapt decât cea reținută de instanța
de recurs, ea este obligată în temeiul art. 315 alin. (1) C. proc. civ.
să țină seama de dezlegarea în drept dată de Înalta Curte
de Casație și Justiție, cu privire la calitatea avută de
domnul P.P. la momentul formulării cererii de revizuire și anume
că acesta la acel moment a avut calitatea de terț (mandatar), deci
reprezentant convențional și nu legal (președinte al consiliului
de administrație sau președinte al societății agricole cum
afirmă acesta) al revizuentei.
Astfel, la
rejudecarea cererii de revizuire, Curtea a fost obligată să analizeze
cauza, plecând de la această dezlegare în drept.
Din probatoriul
administrat în cauză, inclusiv cel din faza de rejudecare, a rezultat
însă, fără echivoc, că procura depusă la dosar la care
face referire instanța de recurs nu provine de la membrii consiliului de
administrație al revizuentei.
Revizuenta a precizat
în scris la rejudecarea cauzei că procura a fost semnată de trei
persoane: P.P. în calitate de președinte al societății agricole
conform deciziei adunării generale a societății din 31 iulie 2006,
N.V., în calitate membru al consiliului de administrație, și V.D., în
calitate de vicepreședinte și implicit membru al consiliului de
administrație conform aceleiași decizii.
Această decizie
nu este opozabilă instanței de judecată deoarece pe de o parte,
nu are o dată certă, iar pe de altă parte, nu a fost supusă
formalității de înscriere în registrul societăților
agricole, așa cum prevede art. 22 din Legea nr. 36/1991, modificată.
Este irelevant faptul
că intimata nu a contestat calitatea de membri ai consiliului de
administrație a acestor trei persoane sau că aceasta ar fi cunoscut
că aceste trei persoane au dobândit prin decizia din 31 iulie 2006
această calitate, deoarece instanța de judecată este în mod
evident terț față de acest act juridic (decizia invocată de
avocatul revizuentei), or, art. 22 alin. (2) din Legea nr. 36/1991 prevede
că „dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul
schimbărilor intervenite în persoana administratorilor”.
Susținerile
revizuentei conform cărora domnul P.P. reprezintă valabil societatea
având în vedere că acesta este doar președintele acesteia nu au fost
primite deoarece, pe de o parte, instanța de recurs a stabilit că
acesta este terț față de societate și nu membru al
consiliului de administrație al acesteia, iar, la rejudecare, nu s-au
administrat probe noi care să infirme situația de fapt avută în
vedere de instanța ierarhic superioară, iar, pe de altă parte,
mențiunea de la fila 16 din registrul societăților agricole,
făcută în anul 1991 nu mai producea efecte juridice de la momentul
formulării cererii de revizuire, întrucât, prin încheierea din 29
noiembrie 1994 a Judecătoriei Piatra-Neamț s-a admis cererea de
modificare a statutului S.A.D. și s-a dispus înscrierea actului
modificator în registrul societăților agricole cu privire la
schimbarea denumirii în „G.D.C.”și modificarea componenței
consiliului de administrație conform procesului verbal din 26 octombrie 1994.
Or, prin această hotărâre a adunării generale din 26 octombrie 1994,
P.P. a pierdut calitatea de membru al consiliului de administrație.
Recursul declarat de
P.P. împotriva acestei încheieri a fost respins, în mod irevocabil, prin
Decizia civilă nr. 742/RC din 19 mai 1997 a Tribunalului Neamț iar în
registrul societăților agricole s-a făcut mențiunea cu
privire la cele dispuse prin această încheiere la 26 mai 2005, deci anterior
formulării cererii de revizuire.
Pentru aceleași
considerente este irelevant și faptul că, anterior, numitul P.P. a
invocat în alte procese calitatea sa de președinte al societății
agricole.
Lipsa
calității de reprezentant a lui P.P. face să fie nul și contractul
de reprezentare juridică încheiat de acesta în calitate de reprezentant al
revizuentei cu avocatul O.L.G.
Împotriva deciziei
sus-menționate a formulat cerere de recurs la data de 19 aprilie 2011,
revizuenta S.A.G.D.C. prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub
următoarele aspecte:
Cauza a fost
trimisă spre rejudecare și, în mod nelegal, sub o aparență
formal diferită, instanța a reiterat aceeași excepție, a
lipsei calității de reprezentanți ai S.G.D. a semnatarilor
împuternicirii nr. 28 din 23 mai 2007, aflată la fila 90 din Dosarul
Curții de Apel Bacău nr. 2231/279/2008, și a lipsei
calității de mandatar terț a domnului P.P.
În aceste
condiții, s-a susținut că admiterea celor două
excepții reprezintă o evidentă încălcare a
dispozițiilor art. 315 C. proc. civ.
Înalta Curte de
Casație și Justiție s-a pronunțat deja în ceea ce
privește calitatea de mandatar terț a domnului P.P., astfel încât
asupra problemelor de drept dezlegate de instanța ierarhic superioară
nu se mai putea reveni, acestea având caracter obligatoriu în rejudecare.
În contextul
considerentelor explicite ale deciziei pronunțate, Înalta Curte de
Casație și Justiție a concluzionat că au fost îndeplinite
condițiile de reprezentare impuse de art. 38 alin. (2) din Legea nr. 36/1991.
Instanța
ierarhic superioară a soluționat irevocabil și cu putere
obligatorie situația de drept dedusă controlului și a
concluzionat că P.P. își justifică calitatea de reprezentant al
S.G.D. în fața instanței de judecată prin împuternicirea
aflată la fila 90.
Nimeni nu poate
contesta dreptul instanței de a face orice fel de verificări
considerate necesare în condițiile art. 129 C. proc. civ., însă,
acest drept conferit de legiuitor este totuși limitat de caracterul dispozitiv
al procesului civil.
Atât timp cât
intimata, nu a contestat calitatea de reprezentant a domnului P. și nici
calitatea de membrii ai consiliului de administrare a semnatarilor mandatului,
aspect deja reținut și de Înalta Curte de Casatei și
Justiție, înseamnă că în mod implicit a recunoscut legalitatea
mandatului și componența consiliului de administrare.
Instanța de
judecată deși poate exercita în mod limitat un rol activ, nu se poate
substitui noțiunii de „terț” prevăzută de art. 22 din Legea
nr. 36/1991, pentru a putea contesta ea însăși calitatea de membri ai
consiliului de administrare ai semnatarilor procurii de la fila 90 dosar fond,
cu atât mai mult cu cât partea adversă nu a făcut acest lucru.
Art. 22 din Legea nr.
36/1991 când folosește noțiunea de terț nu se referă la
participanții într-un proces (fie ei justițiabili sau membrii
completului de judecată) ci la persoanele cu care
interacționează societatea în diverse raporturi juridice.
S-a susținut
și că domnul P.P. reprezenta oricum în mod valabil societatea având
în vedere că acesta este chiar președintele acesteia. Actele sale de
reprezentare sunt valabile, chiar și în ipoteza în care s-ar mai putea
reveni asupra aspectelor reținute de Înalta Curte de Casație și
Justiție cu privire la calitatea sa de simplu mandatar terț.
Această ipoteză (de reprezentant legal a domnului P.P.) nu a fost
într-adevăr analizată în cuprinsul deciziei civile pronunțate
inițial de Înalta Curte de Casație și Justiție, însă
înscrisurile depuse la dosar fac dovada calității de președinte
a domnului P.P. și a calității de membrii ai consiliului de
administrare a semnatarilor procurii de la fila 90 dosar fond.
S-au făcut
inclusiv demersuri pentru înscrierea în registrul societăților
agricole atât a deciziei adunării generale din data de 31 iulie 2006
(concretizată în procesul-verbal cu aceiași dată) cât și a
modificărilor statutare aduse prin hotărârea adunării generale
din 18 octombrie 2009.
Prin certificatul din
23 februarie 2010, în registrul societăților agricole din 1991, la
poziția 16, se regăsește notată hotărârea din dosarul
16/PJ/1991. Este singura mențiune completă în care se regăsesc
nominalizați membrii consiliului de conducere, cenzorii, persoanele cu
drept de semnătură, administratorii. În registrul
societăților agricole apare ca președinte și administrator
domnul P.P. Este adevărat că notarea este din 1991, când societatea
se numea încă D., însă nu se poate susține că e vorba de
altă societate câtă vreme există o hotărâre
irevocabilă, respectiv, această modificare din 1994 apare
înscrisă în registru, fiind opozabilă terților.
De altfel, cu privire
la îndeplinirea condițiilor de publicitate, al căror efect juridic
este doar opozabilitatea și nu afectează valabilitatea actelor
și faptele juridice de reprezentare, sunt incidente dispozițiile art.
23 din Legea nr. 36/1991.
Mai mult decât atât,
între părți s-au derulat un număr extrem de mare de litigii, în
cadrul cărora, de fiecare dată, domnul P.P. a reprezentant S.A.G.D.,
fără ca această calitate să fi fost vreodată
contestată.
Cu privire la
excepția tardivității declarării recursului, aceasta nu
poate fi primită, întrucât au fost respectate dispozițiile art. 301 C.
proc. civ., relevante sub acest aspect fiind data comunicării deciziei -
12 aprilie 2011, respectiv data expedierii cererii de recurs - 16 aprilie 2011.
Recursul declarat de
revizuenta S.A.G.D.C. este întemeiat pentru următoarele considerente de
fapt și de drept.
În fapt, prin Decizia
civilă nr. 7017 din 26 iunie 2009, Înalta Curte de Casație și
Justiție a admis recursul revizuentei, a casat decizia atacată
și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a reținut
că dispozițiile art. 38 alin. (2) din Legea nr. 36/1991 privind
societățile agricole și alte forme de asociere în
agricultură, prescriu următoarele; „consiliul de administrație
sau, după caz, comitetul de direcție, unde există,
reprezintă societatea în justiție și față de
terți, putând da mandat de reprezentare oricărui asociat ori chiar
unei persoane care nu este membru al consiliului”.
Relevant a fost
găsit înscrisul depus la fila 90 din Dosarul nr. 2231/279/2008 al
Curții de apel Bacău, conform căruia consiliul de
administrație al revizuentei a dat împuternicire numitului P.P. să
reprezinte societatea în dosarul acestei instanțe.
Concluzia
explicită a instanței supreme a fost în sensul că sunt
îndeplinite cerințele textului de lege sus-menționat pentru ca
persoana indicată să reprezinte în mod valabil această parte în
justiție, aceasta în condițiile în care nu s-a contestat că procura
respectivă ar proveni de la membrii consiliului de administrație.
În plus, s-a
reținut că mandatul judiciar a fost conferit anterior
înregistrării cererilor de revizuire formulate în cauză și,
ulterior, conexate, respectiv că nu s-a invocat încetarea, în orice
formă legală, a mandatului judiciar acordat în favoarea lui P.P.
Mandatul conferit
persoanei sus-menționate este special, „pentru reprezentarea în
judecată”, nefiind necesară arătarea, în mod concret, a
numărului de dosar, iar, potrivit art. 68 alin. (3) C. proc. civ., cu ale
cărui dispoziții se completează legea specială (art. 38 din
Legea nr. 36/1991), mandatul se prezumă că este dat pentru toate
actele judecății, chiar dacă nu cuprinde nicio mențiune în
acest sens și dacă nu este limitat, în mod expres, la anumite acte
sau pentru o anumită instanță, ceea ce nu este cazul în
speță.
La rândul său,
mandatarul societății a împuternicit, în condițiile art. 3 din
Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat,
pe avocatul O.L.G. să reprezinte societatea, neexistând niciun impediment
legal pentru încheierea contractului de reprezentare și
asistență judiciară cu acesta din urmă, fiind depuse în
acest sens împuternicirile avocațiale nr. 279/2008 (fila 20 Dosar nr. 2231/279/2008)
și nr. 280/2008 (fila 10 Dosar nr. 2232/279/2008).
S-a apreciat
totodată că nu este necesară depunerea specimenului de
semnătură a lui P.P., și nici dovada înscrierii unei
hotărâri a adunării generale a societății sau a unei
modificări de statut, din care să rezulte calitatea de administrator
și de președinte al consiliului de administrație al revizuentei
în ceea ce îl privește pe mandatarul P., atât timp cât și un
terț poate reprezenta societatea în justiție, cu condiția
primirii unui mandat în acest sens, de la consiliul de administrație.
În drept, potrivit art.
315 alin. (1) C. proc. civ. „în caz se casare hotărârile instanței de
recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru
judecătorii fondului”.
În raport de acest
text de lege imperativ și date fiind circumstanțele particulare ale
cauzei pendinte, pe deplin clarificate la momentul pronunțării Deciziei
civile nr. 7017 din 26 iunie 2009, tocmai pentru a conferi efectivitate
dreptului de acces la instanță, se impunea pe deplin concluzia,
conform căreia instanța supremă s-a pronunțat deja în ceea
ce privește calitatea de mandatar a domnului P.P., din această
dublă perspectivă, considerentele (tocmai pentru că
lămuresc conținutul soluției pronunțate) având caracter
obligatoriu în rejudecare.
Înalta Curte de
Casație și Justiție a apreciat, în judecata anterioară,
că sunt îndeplinite condițiile de reprezentare impuse de art. 38 alin.
(2) din Legea nr. 36/1991.
Date fiind aceste
circumstanțe, instanța de rejudecare nu mai putea invoca, din oficiu,
aceeași excepție, cu aceiași finalitate, susținând doar în
aparență o altă situație de fapt.
Relevant pentru cauza
pendinte este și faptul că intimata, prin reprezentanții
săi, nu a contestat calitatea domnului P. de reprezentant, și nici
calitatea de membri ai consiliului de administrare a semnatarilor mandatului,
aspect, de altfel, deja reținut și de Înalta Curte de Casație
și Justiție, cu toate consecințele sub aspectul
recunoașterii legalității mandatului și a componenței
consiliului de administrare.
Mai mult decât atât,
s-a reținut corect și argumentul că, între părțile din
prezenta cauză, s-au derulat și alte litigii, în cadrul cărora
de fiecare dată domnul P.P. a reprezentant S.A.G.D., fără ca
această calitate să fi fost contestată.
Pentru toate aceste
considerente de fapt și de drept, Înalta Curte, în conformitate cu
dispozițiile art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., coroborat cu art.
304 pct. 5 C. proc. civ., va admite recursul revizuentei, pe care o
casează, respectiv va trimite cauza spre rejudecare aceleiași
instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
excepția tardivității declarării recursului invocată
de intimata S.A.D.C.
Admite recursul
declarat de revizuenta S.A.G.D.C. împotriva Deciziei nr. 279 din 8 martie 2010
a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori,
familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, pe care o
casează.
Trimite cauza spre
rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2011.