ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3263/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 279 din 8 martie 2010, Curtea de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant convențional a domnului P.P. pentru S.A.G.D.C. și, în consecință, a anulat cererea de revizuire a încheierilor din 27 noiembrie 2007 și 29 ianuarie 2008 ale Judecătoriei Piatra Neamț, în raport de Decizia civilă nr. 21/RC/CC din 03 noiembrie 2005 a Tribunalului Neamț în Dosarul nr. 1370/RC/2005.

Pentru a pronunța această hotărâre, au fost avute în vedere următoarele considerente de fapt și de drept: Prin Decizia civilă nr. 7017 din 26 iunie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul revizuentei, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținându-se, în esență, următoarele: Conform art. 38 alin. (2) din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, „consiliul de administrație sau, după caz, comitetul de direcție, unde există, reprezintă societatea în justiție și față de terți, putând da mandat de reprezentare oricărui asociat ori chiar unei persoane care nu este membru al consiliului”.

După cum rezultă din înscrisul depus la fila 90 din Dosarul nr. 2231/279/2008 al Curții de apel Bacău, consiliul de administrație al revizuentei a dat împuternicire numitului P.P., ceea ce înseamnă că au fost îndeplinite cerințele textului de lege sus-menționat pentru ca persoana în cauză să reprezinte în mod valabil această parte în justiție, cu atât mai mult cu cât nu s-a contestat că procura respectivă ar proveni de la membrii consiliului de administrație. În plus, s-a reținut că mandatul judiciar a fost conferit anterior înregistrării cererilor de revizuire formulate în cauză, ulterior, din dispoziția instanței, conexate. De asemenea, s-a reținut că nu s-a invocat încetarea, în orice formă legală, a mandatului judiciar acordat, potrivit acestui înscris intitulat „delegație”, în favoarea lui P.P.

Mandatul conferit persoanei sus-menționate este special, „pentru reprezentarea în judecată”, nefiind necesară arătarea, în mod concret, a numărului de dosar, iar, potrivit art. 68 alin. (3) C. proc. civ., cu ale cărui dispoziții se completează legea specială (art. 38 din Legea nr. 36/1991), mandatul se prezumă că este dat pentru toate actele judecății, chiar dacă nu cuprinde nicio mențiune în acest sens și dacă nu este limitat, în mod expres, la anumite acte sau pentru o anumită instanță, ceea ce nu este cazul în speță. La rândul său, mandatarul societății a împuternicit, în condițiile art. 3 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, pe avocatul O.L.G.

să reprezinte societatea, neexistând niciun impediment legal pentru încheierea contractului de reprezentare și asistență judiciară cu acesta din urmă, fiind depuse în acest sens împuternicirile avocațiale nr. 279/2008 (fila 20 Dosar nr. 2231/279/2008) și nr. 280/2008 (fila 10 Dosar nr. 2232/279/2008). Ca urmare, în aceste condiții, s-a apreciat că nu este necesară depunerea specimenului de semnătură a lui P.P., la fel cum nu este necesară dovada înscrieri unei hotărâri a adunării generale a societății sau a unei modificări de statut, din care să rezulte calitatea de administrator și de președinte al consiliului de administrație al revizuentei în ceea ce îl privește pe mandatarul P., atât timp cât și un terț poate reprezenta societatea în justiție, cu condiția primirii unui mandat în acest sens de la consiliul de administrație.

Cauza trimisă spre rejudecare la aceeași instanță a fost înregistrată sub nr. 2231.1/279 din 4 noiembrie 2010, instanța de trimitere solicitând, din oficiu, lămuriri de la avocatul angajat de P.P. în legătură cu identitatea persoanelor care au semnat împuternicirea nr. 28 din 23 mai 2007 (fila 90 primul dosar al Curții) la care a făcut referire Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia din recurs, punându-i în vedere acestuia să facă dovada calității de reprezentanți legali ai S.A.G.D.C. a acestor persoane la momentul întocmirii mandatului judiciar (procură), cu extrase din registrul societăților agricole (art. 16 și 17 lit. e) din Legea nr. 36/1991). Avocatul a comunicat în scris instanței că împuternicirea a fost semnată de membrii consiliului de administrare al societății, după cum urmează: P.P.

care îndeplinea funcția de președinte conform deciziei adunării generale a societății din data de 31 iulie 2006, de N.V. care avea calitatea de membru și de V.D. care avea calitatea de vicepreședinte conform deciziei adunării generale a societății din 31 iulie 2006. Până la momentul comunicării acestui răspuns nu s-a făcut în registrul societăților agricole de la Judecătoria Piatra-Neamț nici o mențiune cu privire la aceste persoane conform art. 17 lit. e) din Legea nr. 36/1991 care să fie valabilă din punct de vedere juridic la momentul întocmirii împuternicirii. După pronunțarea Deciziei nr. 764/R din 27 octombrie 2008 a Curții de apel Bacău s-au făcut demersuri la judecătorie pentru înscrierea în registrul societăților agricole a acestor persoane în calitate de reprezentanți legali ai societății, în prezent, cauza fiind suspendată în baza art. 244 alin. (1) C. proc.

civ. Față de noua situație de fapt rezultată din răspunsul revizuentei la interpelarea instanței și în raport de înscrisurile noi depuse la dosar, Curtea a invocat, din oficiu, și a pus în discuția părților excepția lipsei dovezii calității de reprezentant legal a semnatarilor împuternicirii nr. 28 din 23 mai 2007 și a calității de reprezentant convențional a domnului P.P., pentru revizuentă. Revizuenta, prin apărător, a solicitat în mod expres respingerea excepțiilor ca nefondate, susținând, în esență, faptul că asupra acestei probleme de drept s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, dezlegarea dată de instanța de recurs fiind obligatorie pentru instanța de rejudecare, conform art. 315 C. proc.

civ. și că instanța de judecată deși poate exercita în mod limitat un rol activ nu se poate substitui totuși noțiunii de terț, prevăzută de art. 22 din Legea nr. 36/1991, pentru a putea contesta ea însăși calitatea de membri ai consiliului de administrație ai semnatarilor procurii de la fila 90 dosar fond, cu atât mai mult cu cât partea adversă nu a făcut acest lucru. Art. 315 alin. (1) C. proc. civ. prevede că „în caz se casare hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”, însă acest text de lege imperativ nu împiedică instanța de rejudecare să invoce și să soluționeze cele două excepții absolute invocate, din oficiu, cu ocazia rejudecării cererii de revizuire.

În procesului civil dezlegările în drept date de instanța de recurs sunt obligatorii pentru instanța de rejudecare numai în măsura în care situația de fapt reținută la deliberare de instanța ierarhic superioară a rămas neschimbată și la rejudecarea cauzei după casare, întrucât legea nu interzice instanței de rejudecare să facă aplicarea art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ. La prima judecare a cererii de revizuire, Curtea a invocat din oficiu și s-a pronunțat cu privire la o altă excepție absolută și peremptorie, anume aceea a lipsei calității de reprezentant legal (nu convențional) a domnului P.P. Fiind vorba de o altă excepție, este irelevant faptul că noile excepții invocate la rejudecarea cauzei după casare dacă ar fi admise ar produce același efect juridic anularea cererii de revizuire) ca și admiterea primei excepții.

Înalta Curte de Casație și Justiție a dat o dezlegare în drept reținând ca situație de fapt aspectele că „nu s-a contestat că procura respectivă ar proveni de la membrii Consiliului de Administrație” și că P.P. nu trebuia să urmeze procedura prevăzută de art. 17 lit. e) din Legea 36/1991, acesta fiind terț (persoana care nu e membru al consiliului de administrație sau al comitetului de direcție) și reprezentant convențional al revizuentei, și nu reprezentat legal. Este de principiu că reprezentarea judiciară a persoanelor juridice poate fi de 2 tipuri: legală sau convențională. Reprezentarea legală este cea care rezultă ex lege. În cauza de față legea specială (Legea nr. 36/1991, modificată) prevede în art. 38 alin. (2) teza I că „societățile agricole sunt reprezentate în justiție de către consiliul de administrație sau, după caz, de comitetul de direcție”.

Conform art. 40 din aceeași lege, consiliul de administrație este condus de un președinte care evident este reprezentantul legal al acestui organ colegial. Din coroborarea celor două articole de lege rezultă că, în cazul societăților agricole, reprezentantul legal direct al acestor persoane juridice este consiliul de administrație sau, după caz, comitetul de direcție, iar reprezentantul legal indirect al acestora este președintele consiliului de administrație, care la rândul său este reprezentantul legal direct al organului colegial prevăzut de lege. Concluzionând, s-a susținut că, în cazul societăților agricole, reprezentantul legal și judiciar al acestora este în final președintele consiliului de administrație.

Legea nu obligă însă persoanele juridice, inclusiv societățile agricole să stea în procesul civil prin reprezentanții lor legali (în cauza de față consiliul de administrație în întregul ei sau președintele acestui organ colegial), întrucât legea permite ca persoanele juridice să fie reprezentate în judecată și de un reprezentant convențional (mandatar). În acest sens sunt prevederile art. 67 alin. (1) C. proc. civ. care arată că „părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar”. Reprezentantul judiciar convențional al persoanei juridice este un subiect independent în raport cu persoana juridică însăși și organele sale de conducere. La fel este și reprezentantul judiciar convențional al persoanei juridice - mandatarul mandatarului persoanei juridice - în cauza de față, avocatul care a încheiat contractul de asistență juridică cu mandatarul (reprezentantul convențional nu cel legal) persoanei juridice care este parte în proces.

Este evident că valabilitatea mandatului și, în consecință, calitatea de reprezentant convențional al persoanei juridice presupune prin ipoteză identitatea între reprezentantul legal al persoanei juridice și persoana mandantului care a semnat împuternicirea de reprezentare judiciară sau contractul de mandat, dacă acesta există în materialitatea sa (instrumentum). Cu ocazia primei judecări a cauzei nu s-a pus în discuția părților și nu s-a analizat delegația nr. 28 din 23 mai 2007 (fila 90 dosar) pentru simplul motiv că acest înscris a fost depus odată cu concluziile scrise după închiderea dezbaterilor în fond, nefiind deci probă în sens tehnico-juridic. Instanța de casare a admis recursul fără a stabili dacă persoanele care au semnat această împuternicire aveau sau nu calitatea de reprezentanți legali ai revizuentei și dacă această calitatea era opozabilă instanței de judecată.

Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție doar a constatat că „nu s-a contestat că procura respectivă ar proveni de la membrii consiliului de administrație”. În aceste condiții, nu există nici o interdicție legală pentru instanța de rejudecare pentru a lămuri acest aspect de fapt cu ocazia rejudecării cauzei după casare. Totodată, Curtea a reținut că, în lipsa unor probe noi care să conducă la o altă situație de fapt decât cea reținută de instanța de recurs, ea este obligată în temeiul art. 315 alin. (1) C. proc. civ. să țină seama de dezlegarea în drept dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la calitatea avută de domnul P.P. la momentul formulării cererii de revizuire și anume că acesta la acel moment a avut calitatea de terț (mandatar), deci reprezentant convențional și nu legal (președinte al consiliului de administrație sau președinte al societății agricole cum afirmă acesta) al revizuentei.

Astfel, la rejudecarea cererii de revizuire, Curtea a fost obligată să analizeze cauza, plecând de la această dezlegare în drept. Din probatoriul administrat în cauză, inclusiv cel din faza de rejudecare, a rezultat însă, fără echivoc, că procura depusă la dosar la care face referire instanța de recurs nu provine de la membrii consiliului de administrație al revizuentei. Revizuenta a precizat în scris la rejudecarea cauzei că procura a fost semnată de trei persoane: P.P. în calitate de președinte al societății agricole conform deciziei adunării generale a societății din 31 iulie 2006, N.V., în calitate membru al consiliului de administrație, și V.D., în calitate de vicepreședinte și implicit membru al consiliului de administrație conform aceleiași decizii.

Această decizie nu este opozabilă instanței de judecată deoarece pe de o parte, nu are o dată certă, iar pe de altă parte, nu a fost supusă formalității de înscriere în registrul societăților agricole, așa cum prevede art. 22 din Legea nr. 36/1991, modificată. Este irelevant faptul că intimata nu a contestat calitatea de membri ai consiliului de administrație a acestor trei persoane sau că aceasta ar fi cunoscut că aceste trei persoane au dobândit prin decizia din 31 iulie 2006 această calitate, deoarece instanța de judecată este în mod evident terț față de acest act juridic (decizia invocată de avocatul revizuentei), or, art. 22 alin. (2) din Legea nr. 36/1991 prevede că „dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul schimbărilor intervenite în persoana administratorilor”.

Susținerile revizuentei conform cărora domnul P.P. reprezintă valabil societatea având în vedere că acesta este doar președintele acesteia nu au fost primite deoarece, pe de o parte, instanța de recurs a stabilit că acesta este terț față de societate și nu membru al consiliului de administrație al acesteia, iar, la rejudecare, nu s-au administrat probe noi care să infirme situația de fapt avută în vedere de instanța ierarhic superioară, iar, pe de altă parte, mențiunea de la fila 16 din registrul societăților agricole, făcută în anul 1991 nu mai producea efecte juridice de la momentul formulării cererii de revizuire, întrucât, prin încheierea din 29 noiembrie 1994 a Judecătoriei Piatra-Neamț s-a admis cererea de modificare a statutului S.A.D.

și s-a dispus înscrierea actului modificator în registrul societăților agricole cu privire la schimbarea denumirii în „G.D.C.”și modificarea componenței consiliului de administrație conform procesului verbal din 26 octombrie 1994. Or, prin această hotărâre a adunării generale din 26 octombrie 1994, P.P. a pierdut calitatea de membru al consiliului de administrație. Recursul declarat de P.P. împotriva acestei încheieri a fost respins, în mod irevocabil, prin Decizia civilă nr. 742/RC din 19 mai 1997 a Tribunalului Neamț iar în registrul societăților agricole s-a făcut mențiunea cu privire la cele dispuse prin această încheiere la 26 mai 2005, deci anterior formulării cererii de revizuire. Pentru aceleași considerente este irelevant și faptul că, anterior, numitul P.P.

a invocat în alte procese calitatea sa de președinte al societății agricole. Lipsa calității de reprezentant a lui P.P. face să fie nul și contractul de reprezentare juridică încheiat de acesta în calitate de reprezentant al revizuentei cu avocatul O.L.G. Împotriva deciziei sus-menționate a formulat cerere de recurs la data de 19 aprilie 2011, revizuenta S.A.G.D.C. prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte: Cauza a fost trimisă spre rejudecare și, în mod nelegal, sub o aparență formal diferită, instanța a reiterat aceeași excepție, a lipsei calității de reprezentanți ai S.G.D. a semnatarilor împuternicirii nr. 28 din 23 mai 2007, aflată la fila 90 din Dosarul Curții de Apel Bacău nr. 2231/279/2008, și a lipsei calității de mandatar terț a domnului P.P.

În aceste condiții, s-a susținut că admiterea celor două excepții reprezintă o evidentă încălcare a dispozițiilor art. 315 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat deja în ceea ce privește calitatea de mandatar terț a domnului P.P., astfel încât asupra problemelor de drept dezlegate de instanța ierarhic superioară nu se mai putea reveni, acestea având caracter obligatoriu în rejudecare. În contextul considerentelor explicite ale deciziei pronunțate, Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat că au fost îndeplinite condițiile de reprezentare impuse de art. 38 alin. (2) din Legea nr. 36/1991. Instanța ierarhic superioară a soluționat irevocabil și cu putere obligatorie situația de drept dedusă controlului și a concluzionat că P.P.

își justifică calitatea de reprezentant al S.G.D. în fața instanței de judecată prin împuternicirea aflată la fila 90. Nimeni nu poate contesta dreptul instanței de a face orice fel de verificări considerate necesare în condițiile art. 129 C. proc. civ., însă, acest drept conferit de legiuitor este totuși limitat de caracterul dispozitiv al procesului civil. Atât timp cât intimata, nu a contestat calitatea de reprezentant a domnului P. și nici calitatea de membrii ai consiliului de administrare a semnatarilor mandatului, aspect deja reținut și de Înalta Curte de Casatei și Justiție, înseamnă că în mod implicit a recunoscut legalitatea mandatului și componența consiliului de administrare.

Instanța de judecată deși poate exercita în mod limitat un rol activ, nu se poate substitui noțiunii de „terț” prevăzută de art. 22 din Legea nr. 36/1991, pentru a putea contesta ea însăși calitatea de membri ai consiliului de administrare ai semnatarilor procurii de la fila 90 dosar fond, cu atât mai mult cu cât partea adversă nu a făcut acest lucru. Art. 22 din Legea nr. 36/1991 când folosește noțiunea de terț nu se referă la participanții într-un proces (fie ei justițiabili sau membrii completului de judecată) ci la persoanele cu care interacționează societatea în diverse raporturi juridice. S-a susținut și că domnul P.P. reprezenta oricum în mod valabil societatea având în vedere că acesta este chiar președintele acesteia.

Actele sale de reprezentare sunt valabile, chiar și în ipoteza în care s-ar mai putea reveni asupra aspectelor reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la calitatea sa de simplu mandatar terț. Această ipoteză (de reprezentant legal a domnului P.P.) nu a fost într-adevăr analizată în cuprinsul deciziei civile pronunțate inițial de Înalta Curte de Casație și Justiție, însă înscrisurile depuse la dosar fac dovada calității de președinte a domnului P.P. și a calității de membrii ai consiliului de administrare a semnatarilor procurii de la fila 90 dosar fond.

S-au făcut inclusiv demersuri pentru înscrierea în registrul societăților agricole atât a deciziei adunării generale din data de 31 iulie 2006 (concretizată în procesul-verbal cu aceiași dată) cât și a modificărilor statutare aduse prin hotărârea adunării generale din 18 octombrie 2009. Prin certificatul din 23 februarie 2010, în registrul societăților agricole din 1991, la poziția 16, se regăsește notată hotărârea din dosarul 16/PJ/1991. Este singura mențiune completă în care se regăsesc nominalizați membrii consiliului de conducere, cenzorii, persoanele cu drept de semnătură, administratorii. În registrul societăților agricole apare ca președinte și administrator domnul P.P. Este adevărat că notarea este din 1991, când societatea se numea încă D., însă nu se poate susține că e vorba de altă societate câtă vreme există o hotărâre irevocabilă, respectiv, această modificare din 1994 apare înscrisă în registru, fiind opozabilă terților.

De altfel, cu privire la îndeplinirea condițiilor de publicitate, al căror efect juridic este doar opozabilitatea și nu afectează valabilitatea actelor și faptele juridice de reprezentare, sunt incidente dispozițiile art. 23 din Legea nr. 36/1991. Mai mult decât atât, între părți s-au derulat un număr extrem de mare de litigii, în cadrul cărora, de fiecare dată, domnul P.P. a reprezentant S.A.G.D., fără ca această calitate să fi fost vreodată contestată. Cu privire la excepția tardivității declarării recursului, aceasta nu poate fi primită, întrucât au fost respectate dispozițiile art. 301 C. proc. civ., relevante sub acest aspect fiind data comunicării deciziei - 12 aprilie 2011, respectiv data expedierii cererii de recurs - 16 aprilie 2011. Recursul declarat de revizuenta S.A.G.D.C.

este întemeiat pentru următoarele considerente de fapt și de drept. În fapt, prin Decizia civilă nr. 7017 din 26 iunie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul revizuentei, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. S-a reținut că dispozițiile art. 38 alin. (2) din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, prescriu următoarele; „consiliul de administrație sau, după caz, comitetul de direcție, unde există, reprezintă societatea în justiție și față de terți, putând da mandat de reprezentare oricărui asociat ori chiar unei persoane care nu este membru al consiliului”. Relevant a fost găsit înscrisul depus la fila 90 din Dosarul nr. 2231/279/2008 al Curții de apel Bacău, conform căruia consiliul de administrație al revizuentei a dat împuternicire numitului P.P.

să reprezinte societatea în dosarul acestei instanțe. Concluzia explicită a instanței supreme a fost în sensul că sunt îndeplinite cerințele textului de lege sus-menționat pentru ca persoana indicată să reprezinte în mod valabil această parte în justiție, aceasta în condițiile în care nu s-a contestat că procura respectivă ar proveni de la membrii consiliului de administrație. În plus, s-a reținut că mandatul judiciar a fost conferit anterior înregistrării cererilor de revizuire formulate în cauză și, ulterior, conexate, respectiv că nu s-a invocat încetarea, în orice formă legală, a mandatului judiciar acordat în favoarea lui P.P. Mandatul conferit persoanei sus-menționate este special, „pentru reprezentarea în judecată”, nefiind necesară arătarea, în mod concret, a numărului de dosar, iar, potrivit art. 68 alin. (3) C. proc.

civ., cu ale cărui dispoziții se completează legea specială (art. 38 din Legea nr. 36/1991), mandatul se prezumă că este dat pentru toate actele judecății, chiar dacă nu cuprinde nicio mențiune în acest sens și dacă nu este limitat, în mod expres, la anumite acte sau pentru o anumită instanță, ceea ce nu este cazul în speță. La rândul său, mandatarul societății a împuternicit, în condițiile art. 3 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, pe avocatul O.L.G. să reprezinte societatea, neexistând niciun impediment legal pentru încheierea contractului de reprezentare și asistență judiciară cu acesta din urmă, fiind depuse în acest sens împuternicirile avocațiale nr. 279/2008 (fila 20 Dosar nr. 2231/279/2008) și nr. 280/2008 (fila 10 Dosar nr. 2232/279/2008).

S-a apreciat totodată că nu este necesară depunerea specimenului de semnătură a lui P.P., și nici dovada înscrierii unei hotărâri a adunării generale a societății sau a unei modificări de statut, din care să rezulte calitatea de administrator și de președinte al consiliului de administrație al revizuentei în ceea ce îl privește pe mandatarul P., atât timp cât și un terț poate reprezenta societatea în justiție, cu condiția primirii unui mandat în acest sens, de la consiliul de administrație. În drept, potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ. „în caz se casare hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”.

În raport de acest text de lege imperativ și date fiind circumstanțele particulare ale cauzei pendinte, pe deplin clarificate la momentul pronunțării Deciziei civile nr. 7017 din 26 iunie 2009, tocmai pentru a conferi efectivitate dreptului de acces la instanță, se impunea pe deplin concluzia, conform căreia instanța supremă s-a pronunțat deja în ceea ce privește calitatea de mandatar a domnului P.P., din această dublă perspectivă, considerentele (tocmai pentru că lămuresc conținutul soluției pronunțate) având caracter obligatoriu în rejudecare. Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat, în judecata anterioară, că sunt îndeplinite condițiile de reprezentare impuse de art. 38 alin. (2) din Legea nr. 36/1991.

Date fiind aceste circumstanțe, instanța de rejudecare nu mai putea invoca, din oficiu, aceeași excepție, cu aceiași finalitate, susținând doar în aparență o altă situație de fapt. Relevant pentru cauza pendinte este și faptul că intimata, prin reprezentanții săi, nu a contestat calitatea domnului P. de reprezentant, și nici calitatea de membri ai consiliului de administrare a semnatarilor mandatului, aspect, de altfel, deja reținut și de Înalta Curte de Casație și Justiție, cu toate consecințele sub aspectul recunoașterii legalității mandatului și a componenței consiliului de administrare. Mai mult decât atât, s-a reținut corect și argumentul că, între părțile din prezenta cauză, s-au derulat și alte litigii, în cadrul cărora de fiecare dată domnul P.P.

a reprezentant S.A.G.D., fără ca această calitate să fi fost contestată. Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 304 pct. 5 C. proc. civ., va admite recursul revizuentei, pe care o casează, respectiv va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția tardivității declarării recursului invocată de intimata S.A.D.C. Admite recursul declarat de revizuenta S.A.G.D.C. împotriva Deciziei nr. 279 din 8 martie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, pe care o casează. Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2011.