ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2233/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 52/2012, Tribunalul Vrancea a dispus condamnarea inculpatului M.P., pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 17 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza a II-a, art. 65 lit. b) C. pen., după executarea pedepsei. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen., în temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada prevenției de la 25 august 2010 până la pronunțare.

S-a dispus obligarea inculpatului la 438 RON despăgubiri cu dobânda legală aferentă, până la achitare, Spitalului Județean S.P. Vrancea, reprezentând cheltuieli pentru îngrijirile medicale acordate victimei S.M. și s-a luat act de neconstituirea ca părți civile a lui S.S. și a Spitalului de Urgență S.A. Galați. S-a dispus prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profîlelor genetice în SNDGJ, în condițiile art. 7 din Legea nr. 76/2008. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, în fapt, că în noaptea de 11 - 12 august 2010 inculpatul M.P., pe fondul consumului de alcool, a pătruns în locuința victimei S.M., a amenințat-o pentru a-i da bani, bunuri și băuturi alcoolice, iar, la refuzul acesteia, a lovit-o în zona capului și a pieptului, loviturile aplicate conducând la decesul acesteia.

Această situație de fapt a fost reținută de instanță din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor S.S., P.I., B.G., din care rezultă că inculpatul a lovit partea vătămată cu pumnii în zona pieptului și a capului întrucât nu a găsit în casa acesteia decât suma de 20 RON, precum și constatările medico-legale efectuate de Spitalul Județean Vrancea, avizate de I.N.M.L. „Mina Minovici" București - Comisia Superioară. În drept, instanța a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (3) C. pen. La individualizarea pedepsei, au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

și s-a ținut seama de gravitatea infracțiunii comise, modalitatea de săvârșire și consecințele acesteia, precum și de nesinceritatea inculpatului, apreciindu-se că o pedeapsă cu închisoarea peste minimul special prevăzut de lege este aptă pentru realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen. Împotriva acestei hotărâri, au formulat apel în termen legal, partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență S.A. Galați criticând hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate, deoarece s-a omis obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu internarea la secția neurochirurgie a victimei S.M. și inculpatul M.P. solicitând reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia în raport de fapta comisă.

Prin decizia penală nr. 83/A din 9 aprilie 2012 Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de partea civilă Spitalul Județean de Urgență S.A. Galați. A desființat în parte, sentința penală nr. 52 din 22 februarie 2012 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare, a obligat inculpatul M.P. la plata către partea civilă Spitalul Județean de Urgență S.A. Galați, a sumei de 2.397,55 RON, plus dobânda legală până la data efectuării plății, cu titlu de despăgubiri civile. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. A respins, ca nefondat, apelul inculpatului M.P., a menținut starea de arest preventiv a acestuia și a dedus durata reținerii și arestării preventive începând cu 25 august 2010 la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., l-a obligat pe apelantul inculpat M.P. la plata către stat, a sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel a apreciat că în mod judicios instanța de fond, având în vedere probele administrate în cauză, a constatat săvârșirea faptei cu vinovăție de către inculpat și a dat acesteia încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale. De asemenea instanța de apel a reținut că actele medicale depuse, coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză, dovedesc că între loviturile aplicate victimei de către inculpat în ziua de 11 august 2010 și în special cele din zona capului, și decesul victimei, există o legătură directă de neînlăturat.

De aceea s-a apreciat că fapta inculpatului care a lovit pe victima S.M. în zona capului și pieptului, pentru a sustrage bani de la domiciliul acesteia, lovituri care au dus ulterior la agravarea stării de sănătate a victimei, și decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei, prev. de art. 211 alin. (3) C. pen. Chiar dacă inculpatul nu a urmărit decesul victimei, prin loviturile aplicate acesteia, lovituri de mare intensitate care au dus la apariția unui hematom pe creier, a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat care s-a și realizat ulterior. Cererea inculpatului de a se constata că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei, ci doar a infracțiunii de tâlhărie, deoarece decesul victimei s-a datorat lipsei de supraveghere medicală calificată, a fost apreciată de instanța de apel ca nefondată și respinsă ca atare.

Referitor la pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată inculpatului, Curtea de Apel a apreciat că aceasta a fost stabilită cu respectarea criteriilor prev. de art. 72 C. pen., avându-se în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei constând în lovirea repetată a părții vătămate, o persoană în vârstă, profitând de neputința acesteia de a se apăra, pentru a o determina să-i dea bani, lovituri care ulterior au dus la deces, dar și persoana inculpatului care nu este la primul impact cu legea penală, săvârșind infracțiunea dedusă judecății în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea de Apel a constatat că din probele administrate în cauză rezultă că victima S.M.

a fost internată în Spitalul Clinic Județean de Urgență S.A. Galați, la 13 august 2010, la secția neurologie, fiind operată la nivelul creierului pentru îndepărtarea hematomului, astfel că această unitate spitalicească s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală, la data de 11 mai .2011, cu suma de 2.397,55 RON. Deși a figurat ca parte civilă în cauză, instanța de fond a omis să se pronunțe asupra pretențiilor acesteia. Deoarece s-a apreciat că există o legătură de cauzalitate între fapta inculpatului și internarea victimei în spital, instanța de apel a admis apelul declarat de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență S.A. Galați și a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 2.397,55 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel, a declarat recurs în termen legal, inculpatul M.P., care a solicitat casarea acesteia, în temeiul art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., cu consecința reducerii pedepsei și aplicării dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Recursul este nefondat. Criticile formulate de inculpat nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Înalta Curte reține că în cauză, în procesul individualizării pedepselor, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa de 17 ani aplicată inculpatului M.P.

a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunii, având în vedere împrejurările comiterii faptei și consecințele acesteia. De altfel, prin hotărârea atacată, în mod corect, s-a reținut că raportat la natura și modalitatea concretă de săvârșire a faptei s-a procedat la o judicioasă individualizare. În consecință, față de toate aceste considerente Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată a fost just individualizată. Înalta Curte apreciază că nici solicitarea inculpatului privind aplicarea disp. art. 320 1 C. proc. pen. nu este fondată, deoarece: Potrivit dispozițiilor art. 320 1 alin. (1) și (2) C. proc. pen., introdus prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010, publicată în M. Of.

nr. 714/26.10.2010, în vigoare din 25 noiembrie 2010, „până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată". Potrivit alin. (3) al aceluiași text, la termenul de judecată, instanța întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală (...)". Din interpretarea textului mai sus-enunțat, rezultă că legiuitorul a instituit o serie de condiții pentru ca judecata în primă instanță să poată avea loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, și anume: - să existe o triplă manifestare de voință a inculpatului, în sensul că recunoaște în integralitate faptele reținute în rechizitoriu, solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu solicită administrarea de probe; - această manifestare de voință a inculpatului să aibă loc până la momentul procesual al începerii cercetării judecătorești, marcat de citirea actului de sesizare în fața instanței; - în lipsa acestei manifestări de voință expresă a inculpatului, instanța, în baza rolului activ,

să îl întrebe pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În cauză, așa cum rezultă din actele dosarului, începerea cercetării judecătorești a avut loc la data de 8 iunie 2011, termen la care instanța a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., iar acesta, ascultat fiind, nu a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, arătând că nu înțelege să se prevaleze de respectivele dispoziții legale. Drept urmare, având în vedere că dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen.

nu prevăd posibilitatea revenirii inculpatului asupra manifestării de voință în sensul judecării cauzei conform procedurii obișnuite, precum și împrejurarea că acesta, întrebat fiind de judecătorul fondului, a arătat în mod expres, până la începerea cercetării judecătorești, că nu înțelege să uzeze de respectivele prevederi legale, Înalta Curte apreciază că recurentul nu mai poate reveni asupra opțiunii sale inițiale și nu mai poate beneficia de această cauză de reducere a pedepsei. Față de aceste aspecte și nefiind identificate alte motive de recurs care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385 13 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.P.

împotriva deciziei penale nr. 83A din 9 aprilie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. În temeiul art. 385 17 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 25 august 2010 la 25 iunie 2012. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.P. împotriva deciziei penale nr. 83A din 9 aprilie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 25 august 2010 la 25 iunie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2012.