ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2233/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 52/2012, Tribunalul Vrancea a dispus condamnarea inculpatului

M.P., pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (3) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 17 ani închisoare și 10 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza a II-a, art. 65 lit. b) C. pen., după

executarea pedepsei.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit.

a) Teza a II-a și lit. b) C. pen., în temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menținut

starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa

aplicată perioada prevenției de la 25 august 2010 până la pronunțare.

S-a dispus obligarea inculpatului la 438

RON despăgubiri cu dobânda legală aferentă, până la achitare, Spitalului Județean

S.P. Vrancea, reprezentând cheltuieli pentru îngrijirile medicale acordate victimei

S.M. și s-a luat act de neconstituirea ca părți civile a lui S.S. și a Spitalului

de Urgență S.A. Galați.

S-a dispus prelevarea de probe biologice

în vederea introducerii profîlelor genetice în SNDGJ, în condițiile art. 7 din

Legea nr. 76/2008.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de fond a reținut, în esență, în fapt, că în noaptea de 11 - 12 august 2010 inculpatul

M.P., pe fondul consumului de alcool, a pătruns în locuința victimei S.M., a amenințat-o

pentru a-i da bani, bunuri și băuturi alcoolice, iar, la refuzul acesteia, a lovit-o

în zona capului și a pieptului, loviturile aplicate conducând la decesul acesteia.

Această situație de fapt a fost reținută

de instanță din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile

martorilor S.S., P.I., B.G., din care rezultă că inculpatul a lovit partea vătămată

cu pumnii în zona pieptului și a capului întrucât nu a găsit în casa acesteia decât

suma de 20 RON, precum și constatările medico-legale efectuate de Spitalul Județean

Vrancea, avizate de I.N.M.L. „Mina Minovici" București - Comisia Superioară.

În drept, instanța a apreciat că fapta

inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută

de art. 211 alin. (3) C. pen.

La individualizarea pedepsei, au fost avute

în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și s-a ținut seama de

gravitatea infracțiunii comise, modalitatea de săvârșire și consecințele acesteia,

precum și de nesinceritatea inculpatului, apreciindu-se că o pedeapsă cu închisoarea

peste minimul special prevăzut de lege este aptă pentru realizarea scopului preventiv-educativ

prevăzut de art. 52 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri, au formulat

apel în termen legal, partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență S.A. Galați

criticând hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate, deoarece s-a omis obligarea

inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu internarea la secția

neurochirurgie a victimei S.M. și inculpatul M.P. solicitând reindividualizarea

pedepsei în sensul reducerii acesteia în raport de fapta comisă.

Prin decizia penală nr. 83/A din 9 aprilie

2012 Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul

declarat de partea civilă Spitalul Județean de Urgență S.A. Galați.

A desființat în parte, sentința penală

nr. 52 din 22 februarie 2012 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare, a obligat

inculpatul M.P. la plata către partea civilă Spitalul Județean de Urgență S.A. Galați,

a sumei de 2.397,55 RON, plus dobânda legală până la data efectuării plății, cu

titlu de despăgubiri civile.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței

penale apelate.

A respins, ca nefondat, apelul inculpatului

M.P., a menținut starea de arest preventiv a acestuia și a dedus durata reținerii

și arestării preventive începând cu 25 august 2010 la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

l-a obligat pe apelantul inculpat M.P. la plata către stat, a sumei de 250 RON,

cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea

de Apel a apreciat că în mod judicios instanța de fond, având în vedere probele

administrate în cauză, a constatat săvârșirea faptei cu vinovăție de către inculpat

și a dat acesteia încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale.

De asemenea instanța de apel a reținut

că actele medicale depuse, coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză,

dovedesc că între loviturile aplicate victimei de către inculpat în ziua de 11

august 2010 și în special cele din zona capului, și decesul victimei, există o legătură

directă de neînlăturat.

De aceea s-a apreciat că fapta inculpatului

care a lovit pe victima S.M. în zona capului și pieptului, pentru a sustrage bani

de la domiciliul acesteia, lovituri care au dus ulterior la agravarea stării de

sănătate a victimei, și decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei, prev. de art. 211 alin.

(3) C. pen. Chiar dacă inculpatul nu a urmărit decesul victimei, prin loviturile

aplicate acesteia, lovituri de mare intensitate care au dus la apariția unui hematom

pe creier, a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat care s-a și realizat

ulterior.

Cererea inculpatului de a se constata că

nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei,

ci doar a infracțiunii de tâlhărie, deoarece decesul victimei s-a datorat lipsei

de supraveghere medicală calificată, a fost apreciată de instanța de apel ca nefondată

și respinsă ca atare.

Referitor la pedeapsa de 17 ani închisoare

aplicată inculpatului, Curtea de Apel a apreciat că aceasta a fost stabilită cu

respectarea criteriilor prev. de art. 72 C. pen., avându-se în vedere gradul ridicat

de pericol social al faptei constând în lovirea repetată a părții vătămate, o persoană

în vârstă, profitând de neputința acesteia de a se apăra, pentru a o determina să-i

dea bani, lovituri care ulterior au dus la deces, dar și persoana inculpatului care

nu este la primul impact cu legea penală, săvârșind infracțiunea dedusă judecății

în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei,

Curtea de Apel a constatat că din probele administrate în cauză rezultă că victima

S.M. a fost internată în Spitalul Clinic Județean de Urgență S.A. Galați, la 13

august 2010, la secția neurologie, fiind operată la nivelul creierului pentru îndepărtarea

hematomului, astfel că această unitate spitalicească s-a constituit parte civilă

în faza de urmărire penală, la data de 11 mai .2011, cu suma de 2.397,55 RON.

Deși a figurat ca parte civilă în cauză,

instanța de fond a omis să se pronunțe asupra pretențiilor acesteia.

Deoarece s-a apreciat că există o legătură

de cauzalitate între fapta inculpatului și internarea victimei în spital, instanța

de apel a admis apelul declarat de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență

S.A. Galați și a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 2.397,55 RON cu

titlu de cheltuieli de spitalizare.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța

de apel, a declarat recurs în termen legal, inculpatul M.P., care a solicitat casarea

acesteia, în temeiul art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., cu consecința reducerii

pedepsei și aplicării dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. Recursul

este nefondat.

Criticile formulate de inculpat nu sunt

întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare

a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere

a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în

cauză negăsindu-și astfel

aplicabilitatea cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că în cauză, în procesul

individualizării pedepselor, pornind de la criteriile generale prevăzute de

art. 72 C. pen., pedeapsa de 17 ani aplicată inculpatului M.P. a fost stabilită

într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunii,

având în vedere împrejurările comiterii faptei și consecințele acesteia.

De altfel, prin hotărârea atacată, în mod

corect, s-a reținut că raportat la natura și modalitatea concretă de săvârșire a

faptei s-a procedat la o judicioasă individualizare.

În consecință, față de toate aceste considerente

Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată a fost just individualizată.

Înalta Curte apreciază că nici solicitarea

inculpatului privind aplicarea disp. art. 320

1

C. proc. pen. nu este

fondată, deoarece:

Potrivit dispozițiilor art. 320

1

alin. (1) și (2) C. proc. pen., introdus prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010,

publicată în M. Of. nr. 714/26.10.2010, în vigoare din 25 noiembrie 2010, „până

la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin

înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare

a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală. Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate

în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în

totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea

de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra

la acest termen de judecată".

Potrivit alin. (3) al aceluiași text, la

termenul de judecată, instanța întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să

aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală (...)".

Din interpretarea textului mai sus-enunțat,

rezultă că legiuitorul a instituit o serie de condiții pentru ca judecata în primă

instanță să poată avea loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

și anume:

- să existe o triplă manifestare de voință

a inculpatului, în sensul că recunoaște în integralitate faptele reținute în rechizitoriu,

solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală și nu solicită administrarea de probe;

- această manifestare de voință a inculpatului

să aibă loc până la momentul procesual al începerii cercetării judecătorești, marcat

de citirea actului de sesizare în fața instanței;

- în lipsa acestei manifestări de voință

expresă a inculpatului, instanța, în baza rolului activ, să îl întrebe pe inculpat

dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală.

În cauză, așa cum rezultă din actele dosarului,

începerea cercetării judecătorești a avut loc la data de 8 iunie 2011, termen la

care instanța a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 320

1

C.

proc. pen., iar acesta, ascultat fiind, nu a recunoscut săvârșirea faptei pentru

care a fost trimis în judecată, arătând că nu înțelege să se prevaleze de respectivele

dispoziții legale.

Drept urmare, având în vedere că dispozițiile

art. 320

1

C. proc. pen. nu prevăd posibilitatea revenirii inculpatului

asupra manifestării de voință în sensul judecării cauzei conform procedurii obișnuite,

precum și împrejurarea că acesta, întrebat fiind de judecătorul fondului, a arătat

în mod expres, până la începerea cercetării judecătorești, că nu înțelege să uzeze

de respectivele prevederi legale, Înalta Curte apreciază că recurentul nu mai poate

reveni asupra opțiunii sale inițiale și nu mai poate beneficia de această cauză

de reducere a pedepsei.

Față de aceste aspecte și nefiind identificate

alte motive de recurs care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte,

în baza art. 385

13

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul M.P. împotriva deciziei penale nr. 83A din 9 aprilie

2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 385

17

alin.

(4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 25 august

2010 la 25 iunie 2012.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul M.P. împotriva deciziei penale nr. 83A din 9 aprilie 2012 a Curții

de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive de la 25 august 2010 la 25 iunie 2012.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 25 iunie 2012.