ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2985/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Comercial Cluj prin sentința comercială nr. 2102 din 27 mai 2009 a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată de pârâta SC C.F. (ROMÂNIA) SRL prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a litigiului de natură comercială dintre reclamanta SC P.D.Y. SRL Cluj-Napoca și pârâta SC C.F. (ROMÂNIA) SRL Chiajna având ca obiect preluarea bunurilor comandate în baza comenzilor ferme din 13 mai 2008 și 17 iulie 2008, precum și obligarea la plata sumei de 78.320,51 lei cu titlu de cheltuieli suplimentare, în favoarea Tribunalului București. S-a reținut că niciuna dintre obligațiile comerciale ale părților (de livrare a anvelopelor, respectiv de plată a lor) nu a fost stipulată expres în contract a fi executată în vreo localitate din circumscripția Tribunalului Comercial Cluj, astfel încât dispozițiile art. 10 pct. 1 C. proc.

civ. nu conduc în favoarea instanței sesizate. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 999 din 9 februarie 2010 a respins ca nefondată excepția prematurității acțiunii și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC P.D.Y. SRL împotriva pârâtei SC C.F. (ROMÂNIA) SRL. A mai fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 5000 lei reprezentând cheltuieli de judecată. În fundamentarea acestei soluții, a fost examinată cu precădere excepția prematurității invocată pe pârâtă prin întâmpinare, reținându-se în principal că în cauză a fost parcursă procedura concilierii directe, părțile cunoscând întinderea pretențiilor lor reciproce, respectându-se dispozițiile imperative instituite de art. 720 1 C. proc.

civ. Pe fondul cauzei, la data de 13 mai 2008 pârâta a făcut, prin reprezentantul său, o ofertă de contractare pentru a achiziționa de la reclamantă 1478 anvelope, la prețuri și dimensiuni specificate, ofertă care a fost acceptată de aceasta din urmă, a doua zi, fără obiecțiuni. A luat astfel ființă o convenție de vânzare-cumpărare, iar reclamanta a livrat inițial la sediul pârâtei, în tranșe, 952 bucăți de anvelope, achitate de către pârâtă. La data de 17 iulie 2008 un reprezentant al pârâtei a emis o a doua ofertă de a contracta, pentru 820 de bucăți de anvelope, la prețurile și specificațiile menționate în anexa acesteia. A doua ofertă nu s-a întâlnit cu o acceptare din partea reclamantei, nefiind făcută dovada acordului de voință al pârâților.

Pe cale de consecință pretențiile reclamantei legate de această pretinsă convenție de vânzare-cumpărare urmează a fi respinse ca neîntemeiate, singura convenție de acest fel fiind valid încheiată doar cu privire la prima comandă de anvelope. S-a reținut de asemenea că locul executării de către reclamanta vânzătoare a obligației de predare este la sediul pârâtei, deoarece părțile nu au indicat expres în convenția încheiată locul de predare a anvelopelor. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 633 din 15 decembrie 2010 a admis apelul formulat de apelanta SC P.D.Y. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 999 din 9 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a schimbat în parte sentința atacată, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să preia bunurile comandate la 13 mai 2008 și nepreluate, respectiv 526 anvelope.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. În final au fost compensate cheltuielile de judecată în fond, iar în apel obligată intimata la plata sumei de 4.094,15 lei cheltuieli de judecată către apelantă. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că din comanda emisă la 13 mai 2008 de pârâtă au rămas de livrat 526 anvelope așa cum au recunoscut ambele părți, pârâta refuzând preluarea lor prin depășirea termenului de livrare de 6 săptămâni convenit cu reclamanta. Într-adevăr, în cuprinsul comenzii s-a specificat că termenul de livrare este de 6 săptămâni încă din momentul comenzii, el nu a fost respectat, dar pârâta a renunțat la el, prin confirmarea dată la 8 iulie 2008. În aceste condiții pârâta era obligată să preia bunurile comandate care trebuiau livrate la sediul ei, aspect necontestat de reclamantă și reținut de instanța de fond în mod corect.

Notificarea de rezoluțiune a contractului transmisă pe parcursul soluționării cauzei pe fond nu a putut fi avută în vedere, întrucât pârâta, deși a renunțat la termen, și-a exprimat clar intenția de a nu prelua anvelopele, ea însăși nesocotindu-și obligațiile proprii. În ceea ce privește a doua comandă emisă de pârâtă la 17 iulie 2008 aceasta nu a fost acceptată de reclamantă expres sau tacit, nicio manifestare de voință în acest sens neajungând la cunoștința pârâtei. Împotriva deciziei comerciale nr. 633 din 15 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, au promovat recurs atât reclamanta SC P.D.Y. SRL cât și pârâta SC C.F. (ROMÂNIA) SRL, care au criticat aceiași hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, după cum urmează.

Recurenta-reclamantă SC P.D.Y. SRL a solicitat în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ. admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul obligării pârâtei intimate la preluarea inclusiv a bunurilor comandate în baza celei de a doua comenzi, din data de 17 iulie 2008, precum și la achitarea costurilor suplimentare în sumă de 78.320,51 lei. În subsidiar s-a cerut obligarea intimatei pârâte la plata costurilor suplimentare ocazionate de refuzul pârâtei de a prelua cele 526 anvelope aferente primei comenzi pentru care s-a reținut încheierea unei convenții perfect valabile între părți. La rândul ei, recurenta-pârâtă SC C.F. (ROMÂNIA) SRL a solicitat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii criticate în sensul respingerii apelului declarat de reclamanta SC P.D.Y. SRL, cu consecința menținerii în totalitate a sentinței primei instanțe. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat faptul că instanța de apel greșit și-a întemeiat decizia pe obligarea pârâtei la preluarea celor 526 anvelope pe renunțarea la termenul de livrare de 6 săptămâni când în realitate s-a invocat excepția de neexecutare a contractului ca sancțiune specifică a faptului că partea care pretinde executarea obligației nu și-a îndeplinit ea însăși îndatoririle contractuale. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de recurenți, urmează a anula ca insuficient timbrat recursul reclamantei SC P.D.Y.

SRL și a admite recursul pârâtei SC C.F. (ROMÂNIA) SRL pentru următoarele considerente. Deși recurenta-reclamantă SC P.D.Y. SRL a fost citată în mod legal atât pentru termenul din data de 26 mai 2011 cât și pentru cel de judecată din 6 octombrie 2011 cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1592,7 lei și a depunerii timbrului judiciar în valoare de 4,85 lei, aceasta nu a îndeplinit obligația timbrării. Din această perspectivă devin incidente dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 32/1995, care conduc la anularea recursului ca insuficient timbrat. Referitor la recursul pârâtei SC C.F. (ROMÂNIA) SRL apare cât se poate de evident că, așa cum a fost aprobat, la data de 13 mai 2008 a fost transmisă comanda pentru un număr de 1478 anvelope, iar această comandă a fost confirmată de reclamantă, fără nici un fel de obiecțiuni.

Deși oferta pârâtei a fost acceptată de reclamantă și părțile au căzut de acord asupra obiectului convenției și a prețului, totuși nu s-a stipulat expres locul executării obligației de predare a anvelopelor. Corect prima instanță a dat eficiență reglementărilor cuprinse în art. 59 C. com., potrivit căruia orice obligație comercială trebuie să fie executată în locul arătat prin contract sau în locul în care ar rezulta din natura obligației ori din intenția părților contractante, astfel că din înscrisurile depuse la dosar dar și din corespondența existentă a rezultat că obligația de predare este la sediul societății pârâte. Pentru aceste rațiuni, urmează a anula ca insuficient timbrat recursul declarat de reclamanta SC P.D.Y.

SRL împotriva deciziei nr. 633 din 15 decembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, și obligată reclamanta la plata sumei de 3200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. De asemenea, urmează a admite recursul declarat de pârâta SC C.F. (ROMÂNIA) SRL împotriva aceleiași decizii și în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ. să modifice decizia recurată și să respingă apelul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de reclamanta SC P.D.Y. SRL Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 633 de la 15 decembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V- a comercială. Obligă reclamanta la plata sumei de 3200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Admite recursul declarat de pârâta SC C.F. (ROMÂNIA) SRL Chiajna împotriva aceleiași decizii, modifică decizia recurată și respinge apelul reclamantei ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 6 octombrie 2011.