ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2985/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Comercial

Cluj prin sentința comercială nr. 2102 din 27 mai 2009 a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată de pârâta SC C.F. (ROMÂNIA)

SRL prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a litigiului de

natură comercială dintre reclamanta SC P.D.Y. SRL Cluj-Napoca și pârâta SC C.F.

(ROMÂNIA) SRL Chiajna având ca obiect preluarea bunurilor comandate în baza

comenzilor ferme din 13 mai 2008 și 17 iulie 2008, precum și obligarea la plata

sumei de 78.320,51 lei cu titlu de cheltuieli suplimentare, în favoarea

Tribunalului București.

S-a reținut că

niciuna dintre obligațiile comerciale ale părților (de livrare a anvelopelor,

respectiv de plată a lor) nu a fost stipulată expres în contract a fi executată

în vreo localitate din circumscripția Tribunalului Comercial Cluj, astfel încât

dispozițiile art. 10 pct. 1 C. proc. civ. nu conduc în favoarea instanței

sesizate.

Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 999 din 9 februarie 2010 a respins ca nefondată excepția prematurității acțiunii și a respins ca neîntemeiată acțiunea

formulată de reclamanta SC P.D.Y. SRL împotriva pârâtei SC C.F. (ROMÂNIA) SRL.

A mai fost obligată

reclamanta să plătească pârâtei suma de 5000 lei reprezentând cheltuieli de

judecată.

În fundamentarea

acestei soluții, a fost examinată cu precădere excepția prematurității invocată

pe pârâtă prin întâmpinare, reținându-se în principal că în cauză a fost

parcursă procedura concilierii directe, părțile cunoscând întinderea

pretențiilor lor reciproce, respectându-se dispozițiile imperative instituite

de art. 720

1

C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, la

data de 13 mai 2008 pârâta a făcut, prin reprezentantul său, o ofertă de

contractare pentru a achiziționa de la reclamantă 1478 anvelope, la prețuri și

dimensiuni specificate, ofertă care a fost acceptată de aceasta din urmă, a

doua zi, fără obiecțiuni. A luat astfel ființă o convenție de

vânzare-cumpărare, iar reclamanta a livrat inițial la sediul pârâtei, în

tranșe, 952 bucăți de anvelope, achitate de către pârâtă.

La data de 17 iulie

2008 un reprezentant al pârâtei a emis o a doua ofertă de a contracta, pentru

820 de bucăți de anvelope, la prețurile și specificațiile menționate în anexa

acesteia.

A doua ofertă nu s-a

întâlnit cu o acceptare din partea reclamantei, nefiind făcută dovada acordului

de voință al pârâților.

Pe cale de consecință

pretențiile reclamantei legate de această pretinsă convenție de

vânzare-cumpărare urmează a fi respinse ca neîntemeiate, singura convenție de

acest fel fiind valid încheiată doar cu privire la prima comandă de anvelope.

S-a reținut de

asemenea că locul executării de către reclamanta vânzătoare a obligației de

predare este la sediul pârâtei, deoarece părțile nu au indicat expres în

convenția încheiată locul de predare a anvelopelor.

Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 633 din 15

decembrie 2010 a admis apelul formulat de apelanta SC P.D.Y. SRL împotriva

sentinței comerciale nr. 999 din 9 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, a schimbat în parte sentința atacată, a

admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să preia bunurile comandate la 13

mai 2008 și nepreluate, respectiv 526 anvelope.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

În final au fost

compensate cheltuielile de judecată în fond, iar în apel obligată intimata la

plata sumei de 4.094,15 lei cheltuieli de judecată către apelantă.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a stabilit că din comanda emisă la 13 mai 2008 de

pârâtă au rămas de livrat 526 anvelope așa cum au recunoscut ambele părți,

pârâta refuzând preluarea lor prin depășirea termenului de livrare de 6

săptămâni convenit cu reclamanta.

Într-adevăr, în

cuprinsul comenzii s-a specificat că termenul de livrare este de 6 săptămâni încă

din momentul comenzii, el nu a fost respectat, dar pârâta a renunțat la el,

prin confirmarea dată la 8 iulie 2008.

În aceste condiții

pârâta era obligată să preia bunurile comandate care trebuiau livrate la sediul

ei, aspect necontestat de reclamantă și reținut de instanța de fond în mod

corect.

Notificarea de

rezoluțiune a contractului transmisă pe parcursul soluționării cauzei pe fond

nu a putut fi avută în vedere, întrucât pârâta, deși a renunțat la termen, și-a

exprimat clar intenția de a nu prelua anvelopele, ea însăși nesocotindu-și

obligațiile proprii.

În ceea ce privește a

doua comandă emisă de pârâtă la 17 iulie 2008 aceasta nu a fost acceptată de

reclamantă expres sau tacit, nicio manifestare de voință în acest sens

neajungând la cunoștința pârâtei.

Împotriva deciziei

comerciale nr. 633 din 15 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a V-a comercială, au promovat recurs atât reclamanta SC P.D.Y. SRL cât

și pârâta SC C.F. (ROMÂNIA) SRL, care au criticat aceiași hotărâre

judecătorească pentru nelegalitate, după cum urmează.

Recurenta-reclamantă

SC P.D.Y. SRL a solicitat în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ. admiterea

recursului și modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul obligării

pârâtei intimate la preluarea inclusiv a bunurilor comandate în baza celei de a

doua comenzi, din data de 17 iulie 2008, precum și la achitarea costurilor

suplimentare în sumă de 78.320,51 lei.

În subsidiar s-a

cerut obligarea intimatei pârâte la plata costurilor suplimentare ocazionate de

refuzul pârâtei de a prelua cele 526 anvelope aferente primei comenzi pentru

care s-a reținut încheierea unei convenții perfect valabile între părți.

La rândul ei,

recurenta-pârâtă SC C.F. (ROMÂNIA) SRL a solicitat în temeiul art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii criticate

în sensul respingerii apelului declarat de reclamanta SC P.D.Y. SRL, cu

consecința menținerii în totalitate a sentinței primei instanțe.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat faptul că instanța de apel greșit și-a întemeiat

decizia pe obligarea pârâtei la preluarea celor 526 anvelope pe renunțarea la

termenul de livrare de 6 săptămâni când în realitate s-a invocat excepția de

neexecutare a contractului ca sancțiune specifică a faptului că partea care

pretinde executarea obligației nu și-a îndeplinit ea însăși îndatoririle

contractuale.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile

aduse de recurenți, urmează a anula ca insuficient timbrat recursul reclamantei

SC P.D.Y. SRL și a admite recursul pârâtei SC C.F. (ROMÂNIA) SRL pentru

următoarele considerente.

Deși

recurenta-reclamantă SC P.D.Y. SRL a fost citată în mod legal atât pentru

termenul din data de 26 mai 2011 cât și pentru cel de judecată din 6 octombrie

2011 cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1592,7 lei

și a depunerii timbrului judiciar în valoare de 4,85 lei, aceasta nu a

îndeplinit obligația timbrării.

Din această

perspectivă devin incidente dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

și ale art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 32/1995, care conduc la anularea

recursului ca insuficient timbrat.

Referitor la recursul

pârâtei SC C.F. (ROMÂNIA) SRL apare cât se poate de evident că, așa cum a fost

aprobat, la data de 13 mai 2008 a fost transmisă comanda pentru un număr de

1478 anvelope, iar această comandă a fost confirmată de reclamantă, fără nici

un fel de obiecțiuni.

Deși oferta pârâtei a

fost acceptată de reclamantă și părțile au căzut de acord asupra obiectului

convenției și a prețului, totuși nu s-a stipulat expres locul executării

obligației de predare a anvelopelor.

Corect prima instanță

a dat eficiență reglementărilor cuprinse în art. 59 C. com., potrivit căruia

orice obligație comercială trebuie să fie executată în locul arătat prin

contract sau în locul în care ar rezulta din natura obligației ori din intenția

părților contractante, astfel că din înscrisurile depuse la dosar dar și din

corespondența existentă a rezultat că obligația de predare este la sediul

societății pârâte.

Pentru aceste

rațiuni, urmează a anula ca insuficient timbrat recursul declarat de reclamanta

SC P.D.Y. SRL împotriva deciziei nr. 633 din 15 decembrie 2010 pronunțate de

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, și obligată reclamanta la

plata sumei de 3200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

De asemenea, urmează

a admite recursul declarat de pârâta SC C.F. (ROMÂNIA) SRL împotriva aceleiași

decizii și în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ.

să modifice decizia recurată și să respingă apelul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca insuficient timbrat

recursul declarat de reclamanta SC P.D.Y. SRL Cluj Napoca împotriva deciziei nr.

633 de la 15 decembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a

V-

a comercială.

Obligă reclamanta la plata sumei

de 3200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Admite recursul declarat de

pârâta SC C.F. (ROMÂNIA) SRL Chiajna împotriva aceleiași decizii, modifică

decizia recurată și respinge apelul reclamantei ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 6 octombrie 2011.