CtEDO 04.01.2007 Auto

FETİ ATEȘ c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
04.01.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
FETİ ATEȘ c. TURQUIE (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

A DOUA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 28827/04 prezentate de Feti ATEȘ împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor L Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 31 iulie 2004, având în vedere decizia de a trata cu prioritate cererea în temeiul articolului 41 din Regulamentul de procedură al Curții. Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOARE Reclamantul, dl Feti Ateș, este un cetățean turc, născut în 1972. Este reprezentat în fața Curții de către domnul K. T. Sürek, avocat la La 3 septembrie 1996, reclamantul a fost pus în custodia Curții de Securitate a Țării de Est pentru apartenență la o organizație ilegală. În 2001 și 2002, a început grevele foamei de lungă durată și a fost spitalizat de mai multe ori. Într-un raport din 5 octombrie 2001, institutul medico-legal a stabilit că starea de sănătate a reclamantului nu constituia un obstacol în calea menținerii acestuia în închisoare. Prin raportul său din 11 martie 2002, institutul diagnostiqua sindromul Wernicke-Korsakoff [1] S-WK () la reclamant și a recomandat autorităților în cauză eliberarea sa pentru șase luni. La 13 martie 2002, instanța de securitate de la Õ ï a respins cererea de eliberare a reclamantului prezentată în sprijinul acestui raport. La 18 martie 2002, instanța de judecată din Caanakkale a respins opoziția formulată împotriva acestei decizii. La 25 mai 2002, instanța de securitate a statului l-a condamnat pe reclamant la reținere pe viață. Această hotărâre a fost infirmată la o dată nespecificată și instanța de judecată din statul membru, care a devenit competentă în intervalul de timp prin abolirea cursurilor de securitate ale statului, a reînceput examinarea cauzei. Reclamantul a solicitat să fie revăzut de către institut. În octombrie 2003, acesta și-a declarat starea de sănătate compatibilă cu condițiile închisorii. La 31 martie 2006, tribunalul din D În ceea ce privește dispozițiile constituționale și legislative privind grația prezidențială pentru deținuții care suferă de o boală ireversibilă (art. 104 din Constituție), în ceea ce privește condițiile de suspendare a executării pedepselor din motive de sănătate (articolele 399 și 402 din CPP), compunerea și funcționarea institutului medico-legal și lucrările Consiliului Europei în materie de servicii de sănătate în penitenciare, Curtea face trimitere la hotărârea sa. În conformitate cu art. 3 din Convenție, reclamantul consideră că menținerea sa în detenție, în pofida unui raport diagnost cu privire la S-Wernicke-Korsakoff, care, în opinia sa, este incurabilă, a constituit un tratament inuman. Guvernul consideră că cererea este tardivă deoarece ar fi trebuit depusă în termen de șase luni de la ultimul raport medical referitor la solicitant, și anume la 8 octombrie 2003. În al doilea rând, acesta susține condițiile favorabile ale închisorilor și arată că asistența medicală necesară este administrată tuturor deținuților, dacă este necesar, cei interesați sunt transferați la mai multe spitale sau eliberați temporar. Prin urmare, solicită Curții să declare cererea inadmisibilă pentru nerespectarea regulii celor șase luni, dacă nu pentru lipsa evidentă a temeiului. Reclamantul nu se pronunță asupra acestor subiecte, ci subliniază durata detenției sale provizorii care s-a încheiat numai la 31 martie 2006. Din motivele prezentate mai jos, Curtea nu va lua în considerare excepția preliminară a guvernului întemeiat pe nerespectarea regulii celor șase luni. În ceea ce privește jurisprudența în materie de sănătate în penitenciare, având în vedere art. 3 din convenție, mișcările grevei foametei în închisorile turcești din 1996 și 2000, precum și misiunea de investigare desfășurată de Curte în septembrie 2004 în cadrul acestui grup de afaceri, Curtea face trimitere la Hotărârea Tekin Y 37652/04) și Paksoy c. Turcia 33901/04), din 17 octombrie 2006. Curtea consideră că este necesar, da . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ianuarie 2004) și, în continuare, să se precizeze că, în contextul unor cazuri similare introduse împotriva Turciei și în ciuda lipsei de obiecții cu privire la asistența medicală acordată în timpul detenției Cu toate acestea, problema privind compatibilitatea reîncarnării cu art. 3 din Convenția privind protecția mediului a fost abordată în contextul eliberării provizorii acordate anterior de către autorități, astfel încât persoanele interesate să poată fi tratate sau să poată asista în afara acesteia (a se vedea, de exemplu, Kuruçay c. Turcia, nr. 24004/04, § 49, 10 noiembrie 2005). Este vorba despre a spune, ținând cont de contextul general al acestor cazuri, dacă menținerea în detenție a reclamantului, în ciuda faptului că alte persoane care suferă de aceeași boală au fost eliberate, este justificată în temeiul articolului 3. În aceste condiții, Curtea nu se poate limita la jurisprudența sa, care nu aduce nicio obligație de ordin general de a elibera un deținut din motive de sănătate (Matencio, menționat anterior, aceeași referință). Curtea nu poate acorda o importanță decisivă rezultatelor obținute ca urmare a misiunii de anchetă efectuate pentru primul grup de astfel de interogări, chiar dacă această misiune la care s-a făcut referire în circumstanțele care au avut loc la momentul respectiv, institutul, în fața a peste două mii de greviști ai foametei, a preferat să o facă din motive eventual umanitare, sau din motive care nu țin de competența Curții, recomandând eliberarea persoanelor interesate pe baza unor simptome nefiabile (a se vedea, de exemplu, Aceste concluzii nu-i pot permite să spună că a fost la fel pentru solicitant. Acestea fiind spuse, în ceea ce privește administrarea probei, este îndreptățit, pentru a-și întări convingerea, să se bazeze pe date de orice fel, cu condiția ca aceasta să le considere relevante (Irlanda c. Regatul Unit) , Hotărârea din 18 ianuarie 1978, seria A n 25, pp. 79, 80, § 209 și 210), Curtea va ține seama de aceste concluzii. Aceasta observă, de asemenea, că, în speță, la 11 martie 2002, institutul medico-legal a recomandat eliberarea reclamantului pentru șase luni, ceea ce nu i-a fost acordat de instanțele judiciare. Dacă reclamantul ar fi fost eliberat în urma acestui raport, Curtea nu dispune totuși de niciun element care să îi permită să critice aprecierea autorităților cu privire la acest element de probă (Klaas c. Germania, Hotărârea din 22 septembrie 1993, seria A n 17 § 29 și 30). De altfel, aceasta nu menționează nici un act judecătoresc în această procedură, nici un element în detrimentul reclamantului, din motivele următoare. Curtea a avut deja ocazia să constate în cauze similare că persoane noiembrie 2006).Pe de altă parte, în ceea ce privește oportunitatea de a menține o persoană în detenție provizorie, Curtea nu poate înlocui punctul său de vedere cu cel al instanțelor interne (Sakkopoulos c. Grecia, n 61828/00, 15 ianuarie 2004, § 44, și Reggiani Martinelli c. Italia (dec.), 22682/02, 16 iunie 2005), cu atât mai mult cu cât, la fel ca în cazul de față, autoritățile naționale și-au îndeplinit, în general, obligația de a proteja integritatea fizică a persoanei respective, în special prin administrarea îngrijirilor medicale adecvate (aceleași referințe). De altfel, reclamantul nu se plânge de natura sau de insuficiența asistenței medicale în cauză, ci se limitează la a argumenta că ar fi trebuit să fie eliberat, fără a-și justifica argumentele (a se vedea, de exemplu, Ahmet Arslan c. Turcia (dec.), nr 5114/04, 1 Cu toate acestea, nu există niciun element care să indice faptul că acesta a fost privat în închisori de anumite îngrijiri medicale pe care le-ar fi putut furniza în libertate; în cele din urmă, ultimul raport medical privind reclamantul nu conține nicio contraindicație la închisoare. Astfel, având în vedere o apreciere globală a faptelor relevante și ținând cont de spiritul de încredere pe care guvernul l-a dat practicii sale, precum și de constatările delegației Curții care a vizitat instituțiile penitenciare în cadrul misiunii desfășurate pentru primul grup de afaceri, Curtea concluzionează că lipsa unor motive serioase și dovedite de a crede că condițiile de detenție ale reclamantului au constituit în sine un tratament inuman sau degradant în sensul articolului 3 din convenție ( Balyemez , citată anterior, § 96, și Sinan Eren c. Turcia , n 8062/04 , § 50, 10 noiembrie 2005). Prin urmare, acest aspect trebuie respins ca fiind vădit nefondat, în sensul articolului 35 § 3 și 4 din Convenție. Cu toate acestea, reclamantul se plânge cu privire la durata detenției provizorii care a avut loc între 3 septembrie 1996 și 31 martie 2006. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui litigiu și consideră că este necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. cererea inadmisibilă pentru surplus. Dolle J.-P. Costa Grefier Președinte [1] Potrivit literaturii medicale, această boală, care se regăsește în principal în alcoolicii cronici și cei slab hrăniți, constă într-o combinație a sindromului Korsakoff, care provoacă confuzie, lafonie și affabulație, și de a afecta Wernicke , care duce la paralizie a ochilor, nistagmus, comă sau chiar moarte, în cazul în care pacientul nu este tratat în mod corespunzător. Această afecțiune este considerată ca fiind, în principiu, rezultatul unei deficiențe cronice de tiamină, substanță care este implicată în metabolizarea glucozei, fiind de acord că în cazul unei astfel de deficiențe orice activitate care necesită metabolizarea glucozei poate duce la boala de Wernicke-Korsakoff . Cel mai frecvent tratament constă în injectarea de tiamină intravenos sau intramuscular pentru a încetini boala, apoi tratament pe termen lung, pe bază de pastile orale, pentru recuperare.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă