ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4290/2011

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

contencios administrativ și fiscal.

Prin acțiunea în contencios

administrativ formulată pe rolul Tribunalului Alba, sub Dosar nr. 11224/107/2010,

reclamantul

Consiliul Local Jidvei a solicitat, în contradictoriu

cu pârâtul

Ministerul Finanțelor Publice – Oficiul de Plăți și Contracte

PHARE,

anularea procesului-verbal de constatare din 14

aprilie 2010, refacerea

controlului și stabilirea

persoanelor vinovate de neîndeplinirea proiectului, cu

obligarea acestora la restituirea sumelor bănești reprezentând

fonduri

comunitare declarate neeligibile.

A solicitat, totodată,

obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Î

n motivarea cererii, reclamanta a arătat că în cadrul programului

PHARE 2020 a formulat o cerere de finanțare pentru proiectul

„O viață mai

bună pentru romi”, în valoare de 42.510

euro.

Prin sentința nr. 643/CAF/2011,

Tribunalul Alba a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

Pentru a se pronunța astfel, această

instanță a avut în vedere prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

care stabilesc competența în funcție de rangul autorității emitente a actului administrativ,

central sau local și de criteriul valoric.

A apreciat instanța că, în cauză

competența urmează a se stabili în funcție de rangul autorității emitente, respectiv

al Ministerului Finanțelor Publice (autoritate centrală), iar nu criteriul valoric,

întrucât

sumele ce se cer a fi restituite nu fac parte din categoria celor expres prevăzute

de lege: taxe, impozite, contribuții, datorii vamale sau accesorii ale acestora,

ci au altă natură - fonduri comunitare PHARE, asupra cărora nu se extinde criteriul

valoric.

de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal.

La rândul ei și Curtea

de Apel Târgu Mureș, prin sentința nr. 153 din 11 mai 2011 și-a declinat competența

de soluționare în favoarea Tribunalului Alba, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal.

Totodată, constatând ivit

conflict negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție

pentru soluționarea conflictului.

Această instanță a reținut,

în considerentele hotărârii că, reclamanta a solicitat anularea procesului-verbal

de constatare din 14 aprilie 2010, act emis în baza prevederilor O.G. nr. 79/2003

privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor cofinanțare

aferente utilizate necorespunzător, cu modificările și completările ulterioare.

În raport cu această situație

de fapt și având în vedere prevederile

art. 3 alin.

(2) lit. a) din

O.G. nr. 79/2003 potrivit cărora

actul/documentul de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată

privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora

și costurile bancare constituie titlu de creanță precum și pe cele ale art. 3

alin. (6) din același act normativ care stabilesc că

împotriva titlului de

creanță debitorul poate formula contestație la organul emitent, în condițiile și

termenele stabilite de O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., Curtea de Apel a

apreciat că, în cauză competența de soluționare se stabilește în funcție de criteriul

valoric stabilit la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, în cauză

fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanță bugetară în sumă de 29.622,02

euro, asimilată creanțelor fiscale în sensul prevederilor C. proc. fisc., competența

materială revine secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Alba,

competent și din punct de vedere teritorial, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea

nr. 554/2004.

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

ca regulator de competență.

Înalta Curte constată,

în temeiul art. 20 C. proc. civ., existența unui conflict de competență.

Statuând asupra conflictului

de competență, se reține că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie,

în principal anularea procesului-verbal de constatare din 14 aprilie 2010 privind

proiectul PHARE „O viață mai bună pentru romi” întocmit de Oficiul de Plăți și Contractare

PHARE prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei cheltuielile neeligibile în

sumă de 29.622,02 euro.

În partea finală a procesului-verbal

de constatare menționat se arată că acesta constituie titlul executoriu în temeiul

O.G. nr. 79/2003, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art.

141 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările

ulterioare.

În ceea ce privește procesul-verbal

de constatare menționat anterior, Înalta Curte reține incidența următoarelor dispoziții

ale O.G. nr. 79/2003:

„Art. 1

- Prezenta ordonanță

reglementează activitățile de constatare și de recuperare a sumelor plătite necuvenit

din asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană

și/sau din fondurile de cofinanțare aferente, ca urmare a unor nereguli”;

„Art. 2 - În sensul prezentei

ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: (…) d)

creanțele bugetare rezultate din nereguli reprezintă sume de recuperat la bugetul

general al Comunității Europene și/sau la bugetele administrate de aceasta ori în

numele ei, precum și/sau la bugetele de cofinanțare aferente, ca urmare a utilizării

necorespunzătoare a fondurilor comunitare și a sumelor de cofinanțare aferente și/sau

ca urmare a obținerii necuvenite de sume în cadrul măsurilor care fac parte din

sistemul de finanțare integrală ori parțială a acestor fonduri”;

Art. 3 alin. (2) lit.

a): „(2) Constituie titlu de creanță:

a)

actul/documentul de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată

privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora

și costurile bancare”;

Art. 3 alin. (4)-(6):„(4)

Titlul de creanță specificat la alin. (2) lit. a) constituie înștiințare de plată

și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proc. fisc.,

precum și elemente specifice, acolo unde este necesar;

(5)

Titlul de creanță se

comunică debitorului în conformitate cu prevederile C. proc. fisc.

(6)

Împotriva titlului de

creanță debitorul poate formula contestație la organul emitent, în condițiile și

termenele stabilite de O.G.

nr. 92/2003

privind C. proc. fisc., aprobată cu modificări

și completări prin Legea nr. 74/2004, republicată, cu modificările și completările

ulterioare”;

Art. 4 alin. (2): „

Creanțele bugetare rezultate din nereguli

sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin

creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare

nerambursabile și debitorilor

”.

Din cuprinsul dispozițiilor

citate rezultă fără echivoc faptul că procesul-verbal din 14 aprilie 2010 este un

act administrativ fiscal în sensul prevederilor art. 41 C. proc. fisc.

, ce

poate fi contestat conform procedurii reglementate

de același Cod, respectiv Titlul IX – „Soluționarea contestațiilor formulate împotriva

actelor administrative fiscale”.

Decizia emisă în temeiul

dispozițiilor

C. proc. fisc. ca urmare a soluționării

contestației formulate împotriva procesului-verbal și poate fi contestată în condițiile

art. 218 alin. (2) din același Cod, conform cărora „Deciziile emise în soluționarea

contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse

în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească

de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.”

În temeiul

normei de trimitere de la art. 218 alin. (2) teza finală C. proc. fisc., în ceea

ce privește stabilirea instanței de contencios administrativ competente să soluționeze

contestația formulată împotriva unei asemenea decizii sunt aplicabile dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În interpretarea

și aplicarea normelor de competență cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, în jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut cu caracter unitar că aceste

dispoziții

instituie

două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum

urmează:

- criteriul poziționării

în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale)

a autorității publice emitente a actului atacat;

- criteriul valoric, stabilit

pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face

obiectul actului administrativ contestat.

Cu alte cuvinte, dacă

litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții,

datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de

valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței

Tribunalului de cea a Curții de apel fiind suma de 500.000 RON.

În cauză,

fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanță bugetară – în sumă de 29.622,02

euro – asimilată creanțelor fiscale în sensul prevederilor C. proc. fisc., conform

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios

administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine secției de

contencios administrativ și fiscal a Tribunalului, astfel cum temeinic și legal

a reținut

Curtea

de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și

fiscal, prin sentința

nr. 153 din 11 mai 2011.

Aspectele

referitoare la excepțiile invocate de Ministerul Finanțelor Publice, Oficiul de

Plăți și Contracte PHARE, prin întâmpinare, vor fi analizate de instanța competentă

material și teritorial să judece cauza.

În consecință,

față de cele reținute anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C.

proc. civ., apreciază că revine competența de soluționare a cauzei dedusă judecății

Tribunalului Alba, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a litigiului dintre Consiliul Local al comunei Jidvei și Ministerul

Finanțelor Publice, Oficiul de Plăți și Contracte PHARE, în favoarea

Tribunalului Alba, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 septembrie 2011.