ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4290/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de Tribunalul Alba, secția contencios administrativ și fiscal. Prin acțiunea în contencios administrativ formulată pe rolul Tribunalului Alba, sub Dosar nr. 11224/107/2010, reclamantul Consiliul Local Jidvei a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice – Oficiul de Plăți și Contracte PHARE, anularea procesului-verbal de constatare din 14 aprilie 2010, refacerea controlului și stabilirea persoanelor vinovate de neîndeplinirea proiectului, cu obligarea acestora la restituirea sumelor bănești reprezentând fonduri comunitare declarate neeligibile.

A solicitat, totodată, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Î n motivarea cererii, reclamanta a arătat că în cadrul programului PHARE 2020 a formulat o cerere de finanțare pentru proiectul „O viață mai bună pentru romi”, în valoare de 42.510 euro. Prin sentința nr. 643/CAF/2011, Tribunalul Alba a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia. Pentru a se pronunța astfel, această instanță a avut în vedere prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care stabilesc competența în funcție de rangul autorității emitente a actului administrativ, central sau local și de criteriul valoric.

A apreciat instanța că, în cauză competența urmează a se stabili în funcție de rangul autorității emitente, respectiv al Ministerului Finanțelor Publice (autoritate centrală), iar nu criteriul valoric, întrucât sumele ce se cer a fi restituite nu fac parte din categoria celor expres prevăzute de lege: taxe, impozite, contribuții, datorii vamale sau accesorii ale acestora, ci au altă natură - fonduri comunitare PHARE, asupra cărora nu se extinde criteriul valoric. 2. Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal. La rândul ei și Curtea de Apel Târgu Mureș, prin sentința nr. 153 din 11 mai 2011 și-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Alba, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Totodată, constatând ivit conflict negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului. Această instanță a reținut, în considerentele hotărârii că, reclamanta a solicitat anularea procesului-verbal de constatare din 14 aprilie 2010, act emis în baza prevederilor O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările și completările ulterioare. În raport cu această situație de fapt și având în vedere prevederile art. 3 alin. (2) lit. a) din O.G.

nr. 79/2003 potrivit cărora actul/documentul de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare constituie titlu de creanță precum și pe cele ale art. 3 alin. (6) din același act normativ care stabilesc că împotriva titlului de creanță debitorul poate formula contestație la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., Curtea de Apel a apreciat că, în cauză competența de soluționare se stabilește în funcție de criteriul valoric stabilit la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, în cauză fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanță bugetară în sumă de 29.622,02 euro, asimilată creanțelor fiscale în sensul prevederilor C. proc.

fisc., competența materială revine secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Alba, competent și din punct de vedere teritorial, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. 3. Hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca regulator de competență. Înalta Curte constată, în temeiul art. 20 C. proc. civ., existența unui conflict de competență. Statuând asupra conflictului de competență, se reține că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie, în principal anularea procesului-verbal de constatare din 14 aprilie 2010 privind proiectul PHARE „O viață mai bună pentru romi” întocmit de Oficiul de Plăți și Contractare PHARE prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei cheltuielile neeligibile în sumă de 29.622,02 euro.

În partea finală a procesului-verbal de constatare menționat se arată că acesta constituie titlul executoriu în temeiul O.G. nr. 79/2003, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 141 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În ceea ce privește procesul-verbal de constatare menționat anterior, Înalta Curte reține incidența următoarelor dispoziții ale O.G. nr. 79/2003: „Art. 1 - Prezenta ordonanță reglementează activitățile de constatare și de recuperare a sumelor plătite necuvenit din asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană și/sau din fondurile de cofinanțare aferente, ca urmare a unor nereguli”; „Art.

2 - În sensul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: (…) d) creanțele bugetare rezultate din nereguli reprezintă sume de recuperat la bugetul general al Comunității Europene și/sau la bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și/sau la bugetele de cofinanțare aferente, ca urmare a utilizării necorespunzătoare a fondurilor comunitare și a sumelor de cofinanțare aferente și/sau ca urmare a obținerii necuvenite de sume în cadrul măsurilor care fac parte din sistemul de finanțare integrală ori parțială a acestor fonduri”; Art. 3 alin. (2) lit. a): „(2) Constituie titlu de creanță: a) actul/documentul de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare”; Art. 3 alin. (4)-(6):„(4) Titlul de creanță specificat la alin. (2) lit. a) constituie înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proc.

fisc., precum și elemente specifice, acolo unde este necesar; (5) Titlul de creanță se comunică debitorului în conformitate cu prevederile C. proc. fisc. (6) Împotriva titlului de creanță debitorul poate formula contestație la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 74/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare”; Art. 4 alin. (2): „ Creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor ”. Din cuprinsul dispozițiilor citate rezultă fără echivoc faptul că procesul-verbal din 14 aprilie 2010 este un act administrativ fiscal în sensul prevederilor art. 41 C. proc.

fisc. , ce poate fi contestat conform procedurii reglementate de același Cod, respectiv Titlul IX – „Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale”. Decizia emisă în temeiul dispozițiilor C. proc. fisc. ca urmare a soluționării contestației formulate împotriva procesului-verbal și poate fi contestată în condițiile art. 218 alin. (2) din același Cod, conform cărora „Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.” În temeiul normei de trimitere de la art. 218 alin. (2) teza finală C. proc.

fisc., în ceea ce privește stabilirea instanței de contencios administrativ competente să soluționeze contestația formulată împotriva unei asemenea decizii sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În interpretarea și aplicarea normelor de competență cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut cu caracter unitar că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează: - criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat; - criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței Tribunalului de cea a Curții de apel fiind suma de 500.000 RON. În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanță bugetară – în sumă de 29.622,02 euro – asimilată creanțelor fiscale în sensul prevederilor C. proc.

fisc., conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului, astfel cum temeinic și legal a reținut Curtea de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 153 din 11 mai 2011. Aspectele referitoare la excepțiile invocate de Ministerul Finanțelor Publice, Oficiul de Plăți și Contracte PHARE, prin întâmpinare, vor fi analizate de instanța competentă material și teritorial să judece cauza. În consecință, față de cele reținute anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., apreciază că revine competența de soluționare a cauzei dedusă judecății Tribunalului Alba, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a litigiului dintre Consiliul Local al comunei Jidvei și Ministerul Finanțelor Publice, Oficiul de Plăți și Contracte PHARE, în favoarea Tribunalului Alba, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2011.