CtEDO 08.01.2007 Auto

KUROCHKIN c. UKRAINE

RESPONDENT
UKR
HOTĂRÂRE
08.01.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KUROCHKIN c. UKRAINE (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 12286/02 prezentată de Valery Nikolayevich KUROC lovit de Ucraina Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 8 ianuarie 2007 într-o cameră compusă din dnii Lorenzen președintele Jungwiert Butkevych Tsatsa-Nikolovska Borrego Borrego Jaeger, Villiger, judecătorii dnei C. Westerdiek, greffière de secțiune; Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 8 august 2000, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamantul, dl Valeriy Nikolayevich Kurochkin, era un resortisant ucrainean, născut în 1958 și decedat la 1 iunie 2005. Guvernul pârât era reprezentat de domnul Yuriy Zaytsev, de la Ministerul Justiției. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: Printr-o hotărâre din 4 iunie 1997, Tribunalul din Sverdlovsk a dispus angajatorului reclamantului, combinatul minier Parchetul, Departamentul de Justiție, Departamentul Local al Ministerului Justiției, Plângerile cu privire la executarea prelungită a acestei hotărâri. Prin deciziile din 14 august 2000 și 31 iulie 2001, Tribunalul din Sverdlovska a dispus confiscarea bunurilor combinatului. Ca răspuns, reclamantul a fost informat cu privire la lipsa fondurilor din conturile combinatului debitor și la garanția fiscală impusă tuturor bunurilor sale. De asemenea, a fost informat că mai mult de 25% din capitalul combinat aparține statului și că, din acest motiv, recuperarea bunurilor întreprinderii a fost suspendată temporar în temeiul unei ordonanțe relevante din partea Ministerului Justiției. În decembrie 2000, reclamantul sesizează Tribunalul din Sverdlovsk cu privire la o cerere de despăgubire a prejudiciului moral și de indexare a sumei acordate prin hotărârea din 4 iunie 1997, împotriva societății Sverdlovanthracite. Prin hotărârea din 1 februarie 2000, Tribunalul l-a decăzut pe reclamant. Această hotărâre a fost confirmată de Curtea Regională din 7 aprilie 2001. Între 1998 și aprilie 2002, reclamantului i s-a plătit, în tranșe, întreaga sumă datorată în temeiul hotărârii din 4 iunie 1997. În noiembrie 2004, reclamantul sesizează instanța din Sverdlovsk cu privire la o cerere împotriva companiei Printr-o decizie din 21 ianuarie 2005, instanța a declarat inadmisibilă această cerere din cauza nerespectării formalităților legale și a motivului că reclamantul nu a corectat deficiențele în termenul stabilit. Invocând articolele 6 alineatul (1) și 13 din convenție, reclamantul se plângea de lungimea excesivă a executării hotărârii pronunțate în favoarea sa și de lipsa unei căi de atac eficiente pentru a-și exercita dreptul la executarea hotărârii în termenul rezonabil. Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul se plângea de respectarea corespondenței sale, deoarece nu a primit nici un răspuns la scrisorile sale de la ONU. Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul se plângea de tentativa de a-l concedia după ce a sesizat instanța împotriva sa. Victima unei discriminări pe baza statutului său financiar interzis prin art. 14 din Convenție, ca urmare a presupuselor încălcări de mai sus. El invoca, de asemenea, art. 17 din Convenție în această privință. Invocând art. 2 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plângea de refuzul angajatorului său de a plăti studiile superioare ale fiicei sale. La 13 decembrie 2005, Curtea a decis să prezinte cererea guvernului pârât. Guvernul și-a prezentat observațiile la 16 martie 2006 din care reiese că reclamantul a decedat la 1 La 13 aprilie 2006, observațiile guvernului au fost trimise la adresa reclamantului. Curtea constată că nici un moștenitor, dorind să continue procedura, nu l-a contactat de atunci. În concluzie, Curtea ajunge la concluzia că: nici o persoană nu intenționează să mențină petiția, în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. Pe de altă parte, Curtea consideră că nu există circumstanțe speciale care să se refere la respectarea drepturilor garantate de Convenția nr. Convenția. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă