SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 45349/07 prezentată de Vasily Ivanovich SOROKIN împotriva ui ucrainei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 28 iunie 2011 într-un comitet compus din Boštjan M. Zupančič, președinte, Ganna Yudkivska, Angelika Nußberger, judecători, și Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii, Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 22 septembrie 2007 Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 26 ianuarie 2011 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație După ce a deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamantul, dl Vasily Ivanovich Sorokin, este un resortisant ucrainean, născut în 1952, și are reședința în Yunokommunarovsk. Guvernul ucrainean ( În septembrie 2001, a inițiat o procedură cu privire la o sumă a compensației sale lunare pentru invaliditatea sa, considerând că calculul rezultat din aplicarea coeficienților stabiliți prin lege este nedrept. La data de 8 octombrie 2001, Tribunalul de Primă Instanță a confirmat calculul solicitat de solicitant. La 19 aprilie 2006, Curtea Supremă a anulat această hotărâre și a trimis cauza în fața instanței de primă instanță care, la 23 noiembrie 2006, l-a decăzut pe solicitant. La 23 ianuarie 2007, tribunalul de apel din regiunea Donetsk a confirmat această hotărâre. La 6 aprilie 2007, Curtea Supremă nu l-a autorizat pe reclamant să formuleze un recurs în casație, n . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Printr-o scrisoare din 26 ianuarie 2011, guvernul a informat Curtea că a luat în considerare formularea unei declarații unilaterale pentru a soluționa problema ridicată de cerere și a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din Convenție. The Government of Ucraina acknowledge the exagerat duation of the consideration of the applicant The Government prin urmare invită Court to strike the application out of the list of cases. They suggest that the present declaration might be acceptd by the Court as va fi free of any impozits that may be applicable, and covered into the national currency of respondent State at the rate applicable on the date of settlement. It will be plata within three months from the data of notification of the decizie taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay these sums within the said three-month period, the Government undertake to pay simplu interest on them from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus tree percentage puncts. This payment will constitute the final resolution of the case Prin scrisoarea din 2 martie 2011, reclamanta și-a exprimat punctul de vedere conform căruia suma indicată în declarația guvernului era prea mică. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea trebuie să examineze cu atenție declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) n 11602/02, 26 iunie 2007 ; și Sulwińska c. Polonia (dec.) n 28953/03). Curtea a stabilit într-un anumit număr de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva Ucrainei (a se vedea, de exemplu, Moroz și alții c. Ucraina, n 36655/02, 21 decembrie 2006, Morgounenko c. Ucraina, n 43382/02, 6 septembrie 2007), practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea dreptului de a fi audiat într-un termen rezonabil. Având în vedere natura concesiunilor pe care le conține declarația guvernului, precum și cuantumul taxei propuse, care este în conformitate cu sumele alocate în cauze similare, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (c) ]. Prin urmare, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta din urmă să examineze această parte a cererii [art. 37 alineatul (1) in fine Alte obiecțiuni] În această privință, reclamantul s-a plâns și de la sfârșitul procedurii. În acest sens, s-a referit la art. 6 alineatul (1) din convenție. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție. În consecință, acest aspect este vădit nefondat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol în măsura în care se referă la durata procedurii Declară restul cererii inadmisibile. Stephen Phillips Bošjan domnul Zupančič grefier adjunct Președinte
Requête n
o
45349/07
présentée par Vasiliy Ivanovich SOROKIN
contre l’Ukraine
La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 28 juin 2011 en un comité composé de
:
Boštjan M. Zupančič,
président,
Ganna Yudkivska,
Angelika Nußberger,
juges,
et de Stephen Phillips,
greffier adjoint de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 22 septembre 2007
;
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 26 janvier 2011 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante à cette déclaration
;
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Vasiliy Ivanovich Sorokin, est un ressortissant ukrainien, né en 1952 et résidant à Yunokommunarovsk. Le gouvernement ukrainien («
le Gouvernement
») a été représenté par ses agents, M.
Y.
Zaytsev et Mme V. Lutkovska, du ministère de la Justice.
Le requérant est un ancien mineur ayant travaillé dans une mine d’Etat où il subit une maladie professionnelle et devint invalide.
En septembre 2001, il entama une procédure en contestation d’un montant de sa compensation mensuelle pour son invalidité, estimant que le calcul résultant de l’application des coefficients établis par la loi, est injuste.
Le 8 octobre 2001, du tribunal d’Yenakiyeve confirma le calcul demandé par le requérant. Le 19 avril 2006, la Cour suprême annula ce jugement et renvoya l’affaire devant le tribunal de première instance qui, le 23
novembre 2006, débouta le requérant. Le 23 janvier 2007, la cour d’appel de la région de Donetsk confirma ce jugement.
Le 6 avril 2007, la Cour suprême n’autorisa pas le requérant à former un pourvoi en cassation, n’y ayant décelé aucun indice d’application erronée de la législation interne.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de la durée de la procédure litigieuse, ainsi que de son issue.
A.
Durée de la procédure
Par une lettre du 26 janvier 2011, le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
The Government of Ukraine acknowledge the excessive duration of the consideration of the applicant’s case before the national courts.
I, Valeria Lutkovska, Government Agent, declare that Government of Ukraine offer to pay
ex gratia
650 (six hundred fifty) euros to Vasiliy Ivanovich Sorokin.
The Government therefore invite the Court to strike the application out of the list of cases. They suggest that the present declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention.
The sum
ex gratia
will be free of any taxes that may be applicable, and covered into the national currency of respondent State at the rate applicable on the date of settlement. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay these sums within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on them from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
This payment will constitute the final resolution of the case
».
Par une lettre du 2 mars 2011, la partie requérante a exprimé l’avis que la somme indiquée dans la déclaration du Gouvernement était d’un montant trop faible.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
A cette fin, la Cour doit examiner de près la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95, §§
75
‑
‑
VI
;
WAZA Spółka z o.o. c. Pologne
(déc.) n
o
11602/02, 26 juin 2007
; et
Sulwińska c. Pologne
(déc.) n
o
28953/03).
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre l’Ukraine (voir, par exemple,
Moroz et autres c. Ukraine
, n
o
36545/02, 21 décembre 2006,
Morgounenko c. Ukraine
, n
o
43382/02, 6
septembre 2007), sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation du droit à être entendu dans un délai raisonnable.
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article 37 §
1
c).
Partant, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de cette partie de la requête (article 37 § 1
in fine
).
B.
Autres griefs
Le requérant se plaignait également de l’issue de la procédure. A cet égard il se référait à l’article 6 § 1 de la Convention.
Compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, et dans la mesure où elle est compétente pour connaître des allégations formulées, la Cour n’a relevé aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention. Il s’ensuit que ce grief est manifestement mal fondé et doit être rejeté en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle pour autant qu’elle porte sur le grief relatif à la durée de la procédure
;
Déclare
le restant de la requête irrecevable.
Stephen Phillips
Boštjan M. Zupančič
Greffier adjoint
Président