ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2739/2012

Asupra cererii de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 25 aprilie 2012,

petenta SC R.C. SRL Bărcănești a solicitat eliberarea recipisei de consemnare nr.

962790/1 emisă de către CEC B. S.A, Victoriei, la data de 15 septembrie 2011,

prin care a fost achitată cauțiunea în sumă de 30.000 lei, stabilită de instanța

de fond potrivit art. 215 C. proc. civ. și consemnată în dosarul nr. 632/42/2011

al Curții de Apel Ploiești, secția a II- civilă, de contencios administrativ și

fiscal.

În motivarea cererii, petenta a

arătat că sunt îndeplinite condițiile dispozițiilor art. 723 alin. (3) C. proc.

civ., în sensul că nu s-a formulat de partea adversă cerere de despăgubire până

la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre

irevocabilă s-a soluționat fondul cauzei, în speță, 09 februarie 2012, astfel

că este îndreptățită să solicite restituirea cauțiunii în valoare de 30.000

lei.

La termenul de judecată din data de

31 mai 2012, în temeiul dispozițiilor art. 158 alin. (1) coroborate cu art. 159

alin. (1) pct. 2 Cod proc. civ., Înalta Curte a pus în discuția părților excepția

de necompetență materială de soluționare a cauzei în primă instanță, susținerile

părților fiind consemnate în practicaua deciziei.

Înalta Curte va analiza cu

prioritate excepția necompetenței materiale, excepție de ordine publică, menită

să facă inutilă cercetarea pe fond a cererii deduse judecății.

În materie de competență a

instanțelor judecătorești funcționează principiul legalității, competența fiind

determinată prin lege, iar în materie de competență materială, normele care o

reglementează au un caracter imperativ.

Competența în materia eliberării

cauțiunii este statuată în art. 332 cu referire la art. 7231 C. proc. civ. și

implică verificări formale sub aspectul îndeplinirii condițiilor prescrise de

textul de lege, cererea având un caracter necontencios.

Potrivit art. 332 teza a I a din C.

proc. civ., cererile necontencioase care sunt în legătură cu o lucrare sau o

pricină în curs la o instanță, sau pe care aceasta a dezlegat-o, se vor

îndrepta la acea instanță.

În speța de față, petenta SC R.C.

SRL Bărcănești a solicitat eliberarea recipisei de consemnare nr. 962790/1

emisă de către CEC B. S.A – Victoriei, la data de 15 septembrie 2011, prin care

a fost achitată cauțiunea în sumă de 30.000 lei, stabilită de instanța de fond și

consemnată în dosarul nr. 632/42/2011 al Curții de Apel Ploiești, secția a II-

civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Această cauțiune a fost stabilită în

temeiul art. 215 C. proc. fisc., ca o condiție legală pentru soluționarea

cererii de suspendare a executării deciziei de impunere și a raportului de

inspecție fiscală nr. 4596 din 20 iunie 2011, privind obligații fiscale

suplimentare în sumă totală de 2.963.327 lei (reprezentând impozit pe profit,

TVA și acciză), ce a făcut obiectul dosarului nr. 632/42/2011 al Curții de Apel

Ploiești.

Dosarul a fost soluționat irevocabil

prin Decizia nr. 681 din 9 februarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte constată că cererea de

restituire a cauțiunii reprezintă o cerere cu caracter accesoriu față de

cererea principală, care, în speță, a fost soluționată prin sentința nr. 242

din 19 septembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești.

Prin urmare, competența de soluționare

a cererii de restituire a cauțiunii revine, potrivit art. 17 C. proc. civ.,

instanței competente să judece cererea principală, în speță Curții de Apel

Ploiești.

De altfel, art. 7231 alin. (3) C.

proc. civ. prevede expres că eliberarea cauțiunii se poate dispune de îndată,

adică prin hotărârea ce soluționează cererea principală, dacă partea interesată

declară în mod expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri

pentru prejudiciile cauzate.

Chiar dacă cererea de restituire se

formulează după pronunțarea hotărârii cu privire la cererea principală,

caracterul accesoriu al acesteia se menține.

Pe de altă parte, potrivit art. 7231

alin. (1) C. proc. civ., cauțiunea se fixează de către instanță și se depune,

după caz, la Trezoreria Statului, Casa de Economii și Consemnațiuni, sau la

orice instituție bancară pe numele părții respective, la dispoziția instanței,

sau după caz, a executorului judecătoresc.

Cum dovada consemnării cauțiunii se

află depusă și înregistrată la registrul de valori al Curții de Apel Ploiești,

la dispoziția acestei instanțe, în vederea păstrării, cererea de încuviințare a

restituirii sumei depuse revine acestei instanței, care de altfel a și judecat

cererea principală și la dispoziția căreia s-a aflat cauțiunea.

Pentru considerentele expuse mai

sus, Înalta Curte, în temeiul art. 158 alin. (1) raportat la art. 159 alin. (1)

pct. 2 din C. proc. civ., va admite excepția necompetenței materiale și va

trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel Ploiești, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite cererea formulată de SC R.C.

SRL Bărcănești de restiuire a cauțiunii spre competentă soluționare la Curtea

de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 mai 2012.