ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2739/2012

Asupra cererii de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 25 aprilie 2012, petenta SC R.C. SRL Bărcănești a solicitat eliberarea recipisei de consemnare nr. 962790/1 emisă de către CEC B. S.A, Victoriei, la data de 15 septembrie 2011, prin care a fost achitată cauțiunea în sumă de 30.000 lei, stabilită de instanța de fond potrivit art. 215 C. proc. civ. și consemnată în dosarul nr. 632/42/2011 al Curții de Apel Ploiești, secția a II- civilă, de contencios administrativ și fiscal. În motivarea cererii, petenta a arătat că sunt îndeplinite condițiile dispozițiilor art. 723 alin. (3) C. proc.

civ., în sensul că nu s-a formulat de partea adversă cerere de despăgubire până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă s-a soluționat fondul cauzei, în speță, 09 februarie 2012, astfel că este îndreptățită să solicite restituirea cauțiunii în valoare de 30.000 lei. La termenul de judecată din data de 31 mai 2012, în temeiul dispozițiilor art. 158 alin. (1) coroborate cu art. 159 alin. (1) pct. 2 Cod proc. civ., Înalta Curte a pus în discuția părților excepția de necompetență materială de soluționare a cauzei în primă instanță, susținerile părților fiind consemnate în practicaua deciziei. Înalta Curte va analiza cu prioritate excepția necompetenței materiale, excepție de ordine publică, menită să facă inutilă cercetarea pe fond a cererii deduse judecății.

În materie de competență a instanțelor judecătorești funcționează principiul legalității, competența fiind determinată prin lege, iar în materie de competență materială, normele care o reglementează au un caracter imperativ. Competența în materia eliberării cauțiunii este statuată în art. 332 cu referire la art. 7231 C. proc. civ. și implică verificări formale sub aspectul îndeplinirii condițiilor prescrise de textul de lege, cererea având un caracter necontencios. Potrivit art. 332 teza a I a din C. proc. civ., cererile necontencioase care sunt în legătură cu o lucrare sau o pricină în curs la o instanță, sau pe care aceasta a dezlegat-o, se vor îndrepta la acea instanță. În speța de față, petenta SC R.C.

SRL Bărcănești a solicitat eliberarea recipisei de consemnare nr. 962790/1 emisă de către CEC B. S.A – Victoriei, la data de 15 septembrie 2011, prin care a fost achitată cauțiunea în sumă de 30.000 lei, stabilită de instanța de fond și consemnată în dosarul nr. 632/42/2011 al Curții de Apel Ploiești, secția a II- civilă, de contencios administrativ și fiscal. Această cauțiune a fost stabilită în temeiul art. 215 C. proc. fisc., ca o condiție legală pentru soluționarea cererii de suspendare a executării deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală nr. 4596 din 20 iunie 2011, privind obligații fiscale suplimentare în sumă totală de 2.963.327 lei (reprezentând impozit pe profit, TVA și acciză), ce a făcut obiectul dosarului nr. 632/42/2011 al Curții de Apel Ploiești.

Dosarul a fost soluționat irevocabil prin Decizia nr. 681 din 9 februarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Înalta Curte constată că cererea de restituire a cauțiunii reprezintă o cerere cu caracter accesoriu față de cererea principală, care, în speță, a fost soluționată prin sentința nr. 242 din 19 septembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești. Prin urmare, competența de soluționare a cererii de restituire a cauțiunii revine, potrivit art. 17 C. proc. civ., instanței competente să judece cererea principală, în speță Curții de Apel Ploiești. De altfel, art. 7231 alin. (3) C. proc. civ. prevede expres că eliberarea cauțiunii se poate dispune de îndată, adică prin hotărârea ce soluționează cererea principală, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.

Chiar dacă cererea de restituire se formulează după pronunțarea hotărârii cu privire la cererea principală, caracterul accesoriu al acesteia se menține. Pe de altă parte, potrivit art. 7231 alin. (1) C. proc. civ., cauțiunea se fixează de către instanță și se depune, după caz, la Trezoreria Statului, Casa de Economii și Consemnațiuni, sau la orice instituție bancară pe numele părții respective, la dispoziția instanței, sau după caz, a executorului judecătoresc. Cum dovada consemnării cauțiunii se află depusă și înregistrată la registrul de valori al Curții de Apel Ploiești, la dispoziția acestei instanțe, în vederea păstrării, cererea de încuviințare a restituirii sumei depuse revine acestei instanței, care de altfel a și judecat cererea principală și la dispoziția căreia s-a aflat cauțiunea.

Pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 158 alin. (1) raportat la art. 159 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., va admite excepția necompetenței materiale și va trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Trimite cererea formulată de SC R.C. SRL Bărcănești de restiuire a cauțiunii spre competentă soluționare la Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2012.