ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3528/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3528/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Deliberând, reține că prin sentința civilă

nr. 665 din 12 octombrie 2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în Dosarul nr. 19/117/2004,

a fost admisă acțiunea civilă înaintată de reclamantele B.S. (decedată în cursul

procesului, succesorii ei fiind M.R., B.S. și B.D.) și C.M. în contradictoriu cu

Primarul Municipiului Cluj-Napoca.

S-a dispus anularea dispozițiilor

nr. X și Y din 23 februarie 2004, emise de Primarul Municipiului Cluj-Napoca.

A fost obligat pârâtul

să emită în favoarea reclamantelor o nouă dispoziție de restituire în natură pentru

apartamentele nr. 1 - nr. top. A, nr. 3 – nr. top. B și nr. 4 – nr. C din imobilul

situat în Municipiul Cluj-Napoca, strada C., înscrise în CF Cluj-Napoca, părțile

indivize comune din construcția înscrisă în CF colectivă Cluj-Napoca, cu nr. top.

N și cota de teren aferentă apartamentelor arătate, înscris în CF Cluj-Napoca, cu

nr. top. T și să propună acordarea de despăgubiri pentru apartamentul nr. 2 din

imobil, părțile indivize comune și terenul aferent acestuia, în condițiile legii

speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

A fost obligat pârâtul

Primarul Municipiului Cluj-Napoca să plătească în favoarea reclamanților cheltuieli

de judecată în sumă de 500 RON.

Totodată, a fost respinsă

excepția tardivității formulării acțiunii, invocată de Primarul Municipiului Cluj-Napoca.

Pentru a hotărî astfel

prima instanță a avut în vedere, în esență, următoarele:

Prin dispoziția nr. Y

din 23 februarie 2004 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca a fost respinsă notificarea

formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de reclamanta B.S. cu privire la imobilul

situat în Cluj-Napoca, strada C., înscris în CF  Cluj, nr. top. R, motivându-se

că reclamanta nu a făcut în termenul legal dovada calității de moștenitoare a foștilor

proprietari tabulari ai imobilului.

Imobilul în litigiu a

trecut în proprietatea Statului Român în baza sentinței civile nr. 8102/1955 a Tribunalului

Cluj, dată în aplicarea Decretului nr. 111/1909, fiind preluat de la G.T. și soția

născută S.F.

Din certificatul de calitate

de moștenitor nr. PP/2007 rezultă că moștenitori ai defunctului G.T. sunt B.S. și

C.M., ca fiică, respectiv nepoată de fiu (B.I.) predecedat, fiecare în cotă de ½

parte din masa succesorală.

Reclamanta B.S. a decedat

în timpul procesului, moștenitori ai săi, introduși în proces, fiind M.R., B.D.

și B.S., în cotă de 1/3 fiecare.

În ce o privește pe fosta

proprietară tabulară G.F., aceasta a decedat la 21 aprilie 1980, B.S. și B.I. fiind

fiii ei și ai lui G.T.

Astfel fiind, rezultă

că în cauză s-a făcut dovada calității reclamanților de persoane îndreptățite la

măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001.

Cum apartamentele nr.

1, 3 și 4 ale imobilului sunt încă înscrise în cartea funciară în favoarea Statului

Român, în administrarea operativă a Consiliului Popular al Municipiului Cluj-Napoca,

acestea fiind doar închiriate, iar nu înstrăinate unor terți, rezultă că ele pot

fi restituite în natură către reclamanți, împreună cu cota de teren aferentă.

În ce privește apartamentul

nr. 2, asupra acestuia, precum și asupra cotei de 110/215 m.p. teren este intabulat

dreptul de proprietate în favoarea lui S.G., acesta din urmă dobândind prin moștenire

de la defuncta S.V., dobânditoare la rândul ei, prin cumpărare a apartamentului

și cotei din teren aferente. Astfel fiind, apartamentul nr. 2 nu poate fi restituit

în natură, reclamanții fiind însă îndreptățiți la despăgubiri corespunzătoare valorii

acestuia și cotei de 200/215 m.p. teren.

Excepția tardivității

acțiunii, invocată de către pârât este neîntemeiată, căci deși prin cererea de chemare

în judecată reclamantele au solicitat, aparent, anularea numai a dispoziției

nr. Y din 23 februarie 2004 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca, motivele de fapt

ale cererii evidențiază că, în realitate, a fost contestată și dispoziția nr. X

din 23 februarie 2004 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca, prin care se soluționează,

privitor la același imobil, notificarea formulată în mod separat de C.M. Or, Primarul

Municipiului Cluj-Napoca avea obligația de a emite o singură dispoziție de soluționare

a celor două notificări formulate, câtă vreme ele priveau același imobil.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel reclamanții M.R., B.S., B.D. și C.M., solicitând schimbarea ei

în parte, în sensul restituirii în natură a întregului imobil situat în Cluj-Napoca,

strada C., înscris în CF  Cluj , nr. top. R, deoarece, în mod netemeinic nu s-a

dispus restituirea în natură și cu privire la apartamentul nr. 2 al imobilului cu

terenul aferent. Între dispozițiile Decretului nr. 111/1959 (care nu constituite

titlu valabil de dobândire a dreptului de proprietate) și cele ale art. 8 din Constituția

din anul 1948 (care a recunoscut și garantat proprietatea particulară) există neconcordanțe,

fiind de văzut și că S.V. nu putea dobândi dreptul de proprietate asupra apartamentului

nr. 2 în anul 1974, câtă vreme doar în anul 1975 s-a făcut partajarea imobilului

prin crearea de apartamente.

Sentința este și nelegală

pentru că terenul trebuie restituit în natură în întregime, câtă vreme cota cuvenită

apartamentului nr. 2 nu poate fi jumătate din cota întregului imobil. Această cotă

trebuie raportată la suprafața de teren înscrisă în CF Cluj, nr. top. N și nu la

întreaga suprafață dezmembrată în cărțile funciare, anume 195 stj.p.

Împotriva sentinței a

declarat apel și Primarul Municipiului Cluj-Napoca, solicitând schimbarea ei în

sensul respingerii acțiunii reclamanților.

Învederează că, în mod

nelegal a fost anulată și dispoziția nr. X/2004 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca,

căci aceasta a fost atacată cu plângere doar în data de 22 septembrie 2006 (prin

așa-numita cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în cererea de chemare

în judecată), deși îi cunoșteau conținutul încă din anul 2004. Prin aceasta, termenul

de 30 de zile recunoscut de art. 24 din Legea nr. 10/2001, pentru atacarea cu plângere

a dispozițiilor sau, după caz, a deciziilor motivate a fost nerespectat, fiind vorba

despre o plângere tardivă.

Nu a existat eroarea materială

invocată de reclamante, câtă vreme atunci când au atacat dispoziția nr. Y/2004 au

folosit singularul, iar nu pluralul, iar în considerentele cererii este indicat

un singur imobil.

Prin întâmpinare, reclamanții

au solicitat respingerea ca nefondat a apelului declarat de Primarul Municipiului

Cluj-Napoca.

Prin decizia civilă

nr. 48/A din 8 februarie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții

M.R., B.S., B.D. și C.M., precum și apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului

Cluj-Napoca.

În ceea ce privește apelul

declarat de reclamanți instanța de apel a reținut următoarele:

Așa cum rezultă din înscrierile

existente sub B+1 în CF Cluj asupra apartamentului nr. 2 compus din 1 cameră, 1

bucătărie, 1 cămară de alimente și 1 pivniță, având o suprafață construită de 43,33

m.p. și cotă din părțile indivize comune de 50/100, numita S.V. și-a intabulat cu

titlu de cumpărare dreptul de proprietate la data de 12 noiembrie 1975, în baza

titlului de proprietate din 28 decembrie 1974 eliberat de Administrația Financiară

Cluj.

Acest titlu de proprietate

ce a stat la baza intabulării de sub B+1 nu a fost, până în prezent, desființat

în condițiile legii, astfel că el trebuie considerat valid și prin consecință, pe

deplin producător de efecte juridice.

Este vorba, așadar, despre

un apartament care, până la eventuala desființare a titlului de dobândire se bucură

de prezumția legalei înstrăinări către S.V., ceea ce atrage incidența prevederilor

art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, conform cărora măsurile reparatorii se stabilesc

numai în echivalent atunci când imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor

legale.

Dintr-o asemenea perspectivă,

în mod legal prima instanță a refuzat restituirea în natură a apartamentului, hotărând

că este îngăduită exclusiv acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.

În cadrul prezentei plângeri

împotriva dispozițiilor Primarului nu ar putea fi avute în vedere aspectele invocate

de către reclamantă, prin cererea de apel, aspecte privitoare la contradicția dintre

prevederile Decretului nr. 111/1959 și cele ale art. 8 ale Constituției României

din anul 1948, după cum nu s-ar putea ține seama nici de susținerile ce afirmă imposibilitatea

cumpărării apartamentului nr. 2 de către S.V. în anul 1974, câtă vreme împărțirea

pe apartamente a construcției s-ar fi făcut doar în anul 1975, căci aceste aspecte

ar putea prezenta utilitate numai în legătură cu soluționarea unei cereri în nulitatea

titlului de proprietate al fostei proprietare tabulare S.V. Or o asemenea cerere

nu a fost dedusă judecății în prezentul proces, ceea ce trimite la concluzia că

prima instanță a statuat, sub aceste aspecte, pe deplin corect.

Nu pot fi primite nici

criticile privitoare la nelegala atribuire, aferent apartamentului nr. 2, a unei

cote din teren de 110/215 m.p., câtă vreme din înscrierea existentă sub B+5 în CF

Cluj, rezultă că asupra acestei cote proprietarul tabular S.G. (succesor al lui

S.V.) a dobândit dreptul prin Ordin al Prefectului Județului Cluj, conform Legii

nr. 18/1991, iar acest ordin valorând titlu de proprietate în beneficiul lui S.G.,

nu a fost, nici el, desființat total sau parțial în vreuna din modalitățile prevăzute

de lege.

Rezultă, prin consecință,

că și sub acest aspect apelul reclamanților este nefondat, el urmând a fi respins

în baza art. 296 C. proc. civ.

În ce privește apelul

declarat de Primarul Municipiului Cluj-Napoca, instanța de apel a reținut:

Prin cererea numită „Contestație”

înregistrată la Tribunalul Cluj în data de 12 octombrie 2007, reclamanții, au solicitat

„anularea ca netemeinică și nelegală a acestei decizii”, adică a deciziei nr. Y

din 23 februarie 2004 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca despre care, în

prealabil, făcuseră vorbire.

Rezultă, așadar, că aparent

contestația (plângerea) s-a îndreptat exclusiv în contra dispoziției (numită eronat

„decizie” de către reclamante) nr. Y/2004, fără a viza și dispoziția nr. X din 23

februarie 2004 a aceleiași autorități.

Consecutiv solicitării

de anulare a dispoziției nr. Y/2004 reclamantele B.S. și C.M. (aceasta din urmă

fiind autoarea notificării în raport de care a fost emisă dispoziția nr. X/2004),

au pretins „admiterea cererii noastre de restituire în natură a imobilului situat

în Cluj-Napoca, strada C., înscris în CF cu nr. top. R”, adică a întregului imobil,

reunindu-se astfel pretențiile formulate inițial, prin notificări distincte, de

B.S. și C. (Co.) M.

Coroborând acest obiect

al contestației cu motivele ei de fapt și drept, rezultă, în afara îndoielii, că

intenția celor două petente a fost de a contesta soluțiile date notificărilor formulate

în mod separat, pretențiile lor referindu-se la întregul imobil.

Prin urmare, doar aparent

nu a fost atacată și dispoziția nr. X/2004 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca,

căci cercetarea conținutului propriu-zis al contestației evidențiază, cu îndestulătoare

claritate, contrariul.

Instanța de apel a considerat

ambele apeluri nefondate și în baza art. 296 C. proc. civ au fost respinse.

Împotriva deciziei mai

sus menționată, au declarat recurs, în termen legal, pârâtul Primarul Municipiului

Cluj-Napoca și reclamanții M.R., B.S., B.D., C.M., pentru motive de nelegalitate

și netemeinicie întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor

formulate, pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca a arătat că, inițial, la data

de 26 martie 2004 s-a solicitat anularea dispoziției nr. Y/2004 emisă de Primarul

Municipiului Cluj-Napoca, dispoziție emisă în soluționarea notificării formulată

pentru imobilul situat în Cluj-Napoca strada C. înscris în CF Cluj cu nr. top. R.

Prin precizarea de acțiune

formulată la data de 22 septembrie 206 sub forma "îndreptare a erorii materiale",

reclamanții solicită instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună și anularea

dispoziției nr. X/2004, afirmând că în urmă cu doi ani când au formulat plângere

împotriva dispoziției nr. Y/2004, au fost în eroare și prin urmare să aprecieze

instanța că ambele dispoziții au fost atacate în termenul legal stabilit de legiuitor.

Tribunalul Cluj în mod

nelegal a admis acțiunea precizată și pe cale de consecință a dispus anularea ambelor

dispoziții, obligând la emiterea unei singure dispoziții - arătând și modalitatea

de emitere a acesteia.

Curtea de Apel Cluj, stabilește

în pag. 5 alin. (6) ca "într-adevăr reclamanții au solicitat anularea unei

singure dispoziții însă în aparența contestația viza imobilul situat în Cluj-Napoca

strada C. O atare motivare nu este convingătoare, nu este susținută de vreun temei

de drept și nici poate fi reținută ca legală.

În speță, după cum rezultă

din procedura de comunicare a dispoziției (vezi semnătura de primire), reclamanții

au cunoscut conținutul deciziei contestate prin acțiunea înregistrată sub nr. 3137/2004

încă din anul 2004.

În acest context, termenul

în care persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii pot să conteste decizia sau

dispoziția dată ca urmare a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 este

de 30 de zile de la comunicarea dispoziției sau deciziei motivate potrivit art.

24 din Legea nr. 10/2001. Acest termen este unul de decădere și nu unul de recomandare.

Nu poate fi reținută supoziția

reprezentantului reclamanților potrivit căreia "au fost în eroare" și

prin urmare când au atacat dispoziția nr. Y/2004 nu au fost în măsura să indice

și numărul celei de a doua dispoziție, întrucât, după cum rezultă din modul de formulare

a acțiunii, reclamantele folosesc "singularul în exprimare și nu pluralul"

iar în considerente este indicat un singur imobil.

Pentru toate considerentele

menționate mai sus, solicită amiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat.

În dezvoltarea criticilor

formulate, reclamanții M.R., B.S., B.D., C.M. au arătat că instanța de control a

apreciat că atâta timp cât sunt în vigoare actele juridice de dobândire a dreptului

de proprietate de către defuncta S.V. și succesorul acesteia, S.G. nu se poate dispune

restituirea în natură a întregului imobil.

Au dovedit calitatea de

moștenitori după persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001,

cât și temeinicia cererii lor pentru apartamentele 1, 3 și 4, a cotei de teren aferentă

acestor apartamente, iar apartamentul 2 s-a apreciat că nu poate fi restituit în

natură deoarece a fost înstrăinat defunctei S.V. și apoi moștenit de către numitul

S.G.

Instanța nu le-a atribuit

întregul imobil compus din 2 corpuri de clădire și terenul aferent. Nu au avut cunoștință

de partajarea imobilului care a fost un tot unitar, așa cum rezultă din înscrierea

din CF din 8 martie 1938. Dezmembrarea operată de Statul Român a făcut cât mai complicată

situația juridică a acestuia, astfel că nu a cunoscut împrejurarea că apartamentul

2 a fost înstrăinat în 1974. Consideră că există o neconcordanță între actul juridic

al preluării imobilului de către Statul Român în temeiul Decretul nr. 111/1951,

care nu constituie un titlu valabil de dobândire a dreptului de proprietate, deoarece

contravenea art. 8 din Constituția din 1948, care a recunoscut și a garantat proprietatea

particulară și înstrăinarea dreptului de proprietate asupra unei singure încăperi

atâta timp cât înscrierea dreptului de proprietate a Statului Român s-a făcut doar

în 12 noiembrie 1975, când a avut loc și împărțirea pe apartamente, astfel că S.V.

nu putea dobândi dreptul de proprietate în 1974 asupra unui apartament inexistent.

Pe de altă parte, era imposibil să se vândă dreptul de proprietate asupra unei singure

încăperi fără dependințe, pentru că aceasta nu constituia un spațiu de locuit util.

Este real că în prezent

există intabulat dreptul de proprietate al lui S.G. cu titlu de moștenire asupra

unei camere, care se află în mijlocul clădirii, iar S.G. folosește de fapt întreaga

clădire, fără nici un temei sau îndreptățire. Mai mult, Statul Român, așa cum rezultă

din extrasul de carte funciară, s-ar fi intabulat în temeiul unei sentințe civile

nr. 8102/1955, pronunțată în Dosarul nr. 7710/1955 al Tribunalului Cluj.

Redau în cele ce urmează

situația juridică a imobilului pentru edificarea instanței.

Imobilul solicitat a figurat

în CF  Cluj, nr. top. R, compus din casă de cărămidă, acoperită cu țiglă, cu 2 camere,

1 bucătărie și dependințe, casă de cărămidă, acoperită cu țiglă, cu 2 camere și

curte în strada C. și teren de 195 stjp, unde sub B 1, 2 figurau ca proprietari

G.T. și soția născută S.F., cu o mențiune din 1938. La cedarea Ardealului de Nord

în anul 1940 defuncta G.F. s-a refugiat în România în localitatea P. împreună cu

cei doi copii S. și I. În Cluj a rămas G.T. care atunci avea 51 ani. Au înțeles

de la vecini că a fost deportat în Ungaria în cursul anului 1940, de unde nu s-a

mai întors. Soția acestuia s-a reîntors din refugiu, dar nu a mai putut să ocupe

casa pentru că a fost ocupată de alte persoane cât au stat în refugiu. Au formulat

acțiunea pentru declararea morții prezumate și în urma admiterii cererii s-a putut

face dezbaterea succesorală conform certificatului de calitate de moștenitor

nr. PP/2007 din 9 mai 2007, eliberat de Biroul Notarial Publice L.P.

G.F. a decedat în anul

1980, iar în anul 1991 a decedat și fratele reclamantei defuncte G.I., al cărui

unic moștenitor este fiica acestuia, aflată în prezent în Canada, fiind căsătorită

C.

Între timp a decedat și

reclamanta B.S., după care au dezbătut succesiunea, eliberându-se certificatul de

moștenitor din 11 iulie 2006, de către Biroul Notarial Public L.P. Succesorii sunt

M.R. și reclamanții B.S. și B.D.

Învederează deasemenea

că hotărârea mai este nelegală și pentru că terenul trebuia restituit în natură

în întregime, deoarece cota cuvenită apartamentului 2 nu poate să fie jumătate din

cota întregului imobil pentru că această cotă trebuia raportată la suprafața de

teren înscrisă în CF  Cluj, nr. top. N și nu la întreaga suprafață dezmembrată în

cărțile funciare de 195 stjp.

Recursul este nefondat.

Cu privire la recursul

declarat de reclamanți Înalta Curte reține că, instanța de apel a interpretat și

aplicat corect dispozițiile Legii nr. 10/2001, reținând că apartamentul nr. 2 nu

poate fi restituit în natură, nemaifiind în patrimoniul statului, ci în proprietatea

altei persoane, motiv pentru care reclamanții sunt beneficiarii măsurii reparatorii

în echivalent în raport de disp. art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, conform

cărora măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent atunci când imobilul

a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale.

Instanța de apel în acest

cadru procesual și în raport de limitele învestirii prin contestația formulată,

nu poate analiza legalitatea actului de cumpărare a acestui apartament de către

proprietara S.V., actul de proprietate al numitei S.V., fiind prezumat a fi încheiat

cu respectarea dispozițiilor legale, ceea ce conduce la concluzia că față de acest

apartament deveneau incidente disp. art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001. De aceeași

prezumție de legalitate se bucură și actul de dobândire a dreptului de proprietate

asupra terenului, din înscrierea existentă sub B+5 în CF Cluj, rezultă că asupra

acestei cote proprietarul tabular S.G. (succesor al lui S.V.) a dobândit dreptul

prin Ordin al Prefectului Județului Cluj, conform Legii nr. 18/1991.

Cu privire la recursul

Primarul Municipiului Cluj-Napoca, Înalta Curte reține că în mod corect instanța

de apel a soluționat critica acestui recurent care viza tardivitatea formulării

contestației împotriva dispoziției nr. X/2004, întrucât prin contestația formulată

s-a solicitat restituirea în natură a întregului imobil, fiind atacată implicit

și dispoziția nr. X din 23 februarie 2004 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca,

prin care se soluționase, privitor la același imobil, situat în Cluj-Napoca strada

C., notificarea formulată în mod separat de C.M.

Sunt considerentele pentru

care în temeiul disp.a rt. 312 alin. (1) C. proc. civ. vor fi respinse ca nefondate,

ambele recursuri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de reclamanții M.R., B.S., B.D., C.M. și de pârâtul Primarul

Municipiului Cluj-Napoca.

Împotriva deciziei

nr. 48 din 8 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 aprilie 2011.