ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3528/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 665 din 12 octombrie 2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în Dosarul nr. 19/117/2004, a fost admisă acțiunea civilă înaintată de reclamantele B.S. (decedată în cursul procesului, succesorii ei fiind M.R., B.S. și B.D.) și C.M. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Cluj-Napoca. S-a dispus anularea dispozițiilor nr. X și Y din 23 februarie 2004, emise de Primarul Municipiului Cluj-Napoca. A fost obligat pârâtul să emită în favoarea reclamantelor o nouă dispoziție de restituire în natură pentru apartamentele nr. 1 - nr. top. A, nr. 3 – nr. top. B și nr. 4 – nr. C din imobilul situat în Municipiul Cluj-Napoca, strada C., înscrise în CF Cluj-Napoca, părțile indivize comune din construcția înscrisă în CF colectivă Cluj-Napoca, cu nr. top.

N și cota de teren aferentă apartamentelor arătate, înscris în CF Cluj-Napoca, cu nr. top. T și să propună acordarea de despăgubiri pentru apartamentul nr. 2 din imobil, părțile indivize comune și terenul aferent acestuia, în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005. A fost obligat pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca să plătească în favoarea reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 500 RON. Totodată, a fost respinsă excepția tardivității formulării acțiunii, invocată de Primarul Municipiului Cluj-Napoca. Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere, în esență, următoarele: Prin dispoziția nr. Y din 23 februarie 2004 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca a fost respinsă notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de reclamanta B.S.

cu privire la imobilul situat în Cluj-Napoca, strada C., înscris în CF Cluj, nr. top. R, motivându-se că reclamanta nu a făcut în termenul legal dovada calității de moștenitoare a foștilor proprietari tabulari ai imobilului. Imobilul în litigiu a trecut în proprietatea Statului Român în baza sentinței civile nr. 8102/1955 a Tribunalului Cluj, dată în aplicarea Decretului nr. 111/1909, fiind preluat de la G.T. și soția născută S.F. Din certificatul de calitate de moștenitor nr. PP/2007 rezultă că moștenitori ai defunctului G.T. sunt B.S. și C.M., ca fiică, respectiv nepoată de fiu (B.I.) predecedat, fiecare în cotă de ½ parte din masa succesorală. Reclamanta B.S. a decedat în timpul procesului, moștenitori ai săi, introduși în proces, fiind M.R., B.D.

și B.S., în cotă de 1/3 fiecare. În ce o privește pe fosta proprietară tabulară G.F., aceasta a decedat la 21 aprilie 1980, B.S. și B.I. fiind fiii ei și ai lui G.T. Astfel fiind, rezultă că în cauză s-a făcut dovada calității reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001. Cum apartamentele nr. 1, 3 și 4 ale imobilului sunt încă înscrise în cartea funciară în favoarea Statului Român, în administrarea operativă a Consiliului Popular al Municipiului Cluj-Napoca, acestea fiind doar închiriate, iar nu înstrăinate unor terți, rezultă că ele pot fi restituite în natură către reclamanți, împreună cu cota de teren aferentă. În ce privește apartamentul nr. 2, asupra acestuia, precum și asupra cotei de 110/215 m.p.

teren este intabulat dreptul de proprietate în favoarea lui S.G., acesta din urmă dobândind prin moștenire de la defuncta S.V., dobânditoare la rândul ei, prin cumpărare a apartamentului și cotei din teren aferente. Astfel fiind, apartamentul nr. 2 nu poate fi restituit în natură, reclamanții fiind însă îndreptățiți la despăgubiri corespunzătoare valorii acestuia și cotei de 200/215 m.p. teren. Excepția tardivității acțiunii, invocată de către pârât este neîntemeiată, căci deși prin cererea de chemare în judecată reclamantele au solicitat, aparent, anularea numai a dispoziției nr. Y din 23 februarie 2004 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca, motivele de fapt ale cererii evidențiază că, în realitate, a fost contestată și dispoziția nr. X din 23 februarie 2004 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca, prin care se soluționează, privitor la același imobil, notificarea formulată în mod separat de C.M.

Or, Primarul Municipiului Cluj-Napoca avea obligația de a emite o singură dispoziție de soluționare a celor două notificări formulate, câtă vreme ele priveau același imobil. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții M.R., B.S., B.D. și C.M., solicitând schimbarea ei în parte, în sensul restituirii în natură a întregului imobil situat în Cluj-Napoca, strada C., înscris în CF Cluj , nr. top. R, deoarece, în mod netemeinic nu s-a dispus restituirea în natură și cu privire la apartamentul nr. 2 al imobilului cu terenul aferent. Între dispozițiile Decretului nr. 111/1959 (care nu constituite titlu valabil de dobândire a dreptului de proprietate) și cele ale art. 8 din Constituția din anul 1948 (care a recunoscut și garantat proprietatea particulară) există neconcordanțe, fiind de văzut și că S.V.

nu putea dobândi dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 2 în anul 1974, câtă vreme doar în anul 1975 s-a făcut partajarea imobilului prin crearea de apartamente. Sentința este și nelegală pentru că terenul trebuie restituit în natură în întregime, câtă vreme cota cuvenită apartamentului nr. 2 nu poate fi jumătate din cota întregului imobil. Această cotă trebuie raportată la suprafața de teren înscrisă în CF Cluj, nr. top. N și nu la întreaga suprafață dezmembrată în cărțile funciare, anume 195 stj.p. Împotriva sentinței a declarat apel și Primarul Municipiului Cluj-Napoca, solicitând schimbarea ei în sensul respingerii acțiunii reclamanților.

Învederează că, în mod nelegal a fost anulată și dispoziția nr. X/2004 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca, căci aceasta a fost atacată cu plângere doar în data de 22 septembrie 2006 (prin așa-numita cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în cererea de chemare în judecată), deși îi cunoșteau conținutul încă din anul 2004. Prin aceasta, termenul de 30 de zile recunoscut de art. 24 din Legea nr. 10/2001, pentru atacarea cu plângere a dispozițiilor sau, după caz, a deciziilor motivate a fost nerespectat, fiind vorba despre o plângere tardivă. Nu a existat eroarea materială invocată de reclamante, câtă vreme atunci când au atacat dispoziția nr. Y/2004 au folosit singularul, iar nu pluralul, iar în considerentele cererii este indicat un singur imobil.

Prin întâmpinare, reclamanții au solicitat respingerea ca nefondat a apelului declarat de Primarul Municipiului Cluj-Napoca. Prin decizia civilă nr. 48/A din 8 februarie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții M.R., B.S., B.D. și C.M., precum și apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca. În ceea ce privește apelul declarat de reclamanți instanța de apel a reținut următoarele: Așa cum rezultă din înscrierile existente sub B+1 în CF Cluj asupra apartamentului nr. 2 compus din 1 cameră, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente și 1 pivniță, având o suprafață construită de 43,33 m.p.

și cotă din părțile indivize comune de 50/100, numita S.V. și-a intabulat cu titlu de cumpărare dreptul de proprietate la data de 12 noiembrie 1975, în baza titlului de proprietate din 28 decembrie 1974 eliberat de Administrația Financiară Cluj. Acest titlu de proprietate ce a stat la baza intabulării de sub B+1 nu a fost, până în prezent, desființat în condițiile legii, astfel că el trebuie considerat valid și prin consecință, pe deplin producător de efecte juridice. Este vorba, așadar, despre un apartament care, până la eventuala desființare a titlului de dobândire se bucură de prezumția legalei înstrăinări către S.V., ceea ce atrage incidența prevederilor art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, conform cărora măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent atunci când imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale.

Dintr-o asemenea perspectivă, în mod legal prima instanță a refuzat restituirea în natură a apartamentului, hotărând că este îngăduită exclusiv acordarea de măsuri reparatorii în echivalent. În cadrul prezentei plângeri împotriva dispozițiilor Primarului nu ar putea fi avute în vedere aspectele invocate de către reclamantă, prin cererea de apel, aspecte privitoare la contradicția dintre prevederile Decretului nr. 111/1959 și cele ale art. 8 ale Constituției României din anul 1948, după cum nu s-ar putea ține seama nici de susținerile ce afirmă imposibilitatea cumpărării apartamentului nr. 2 de către S.V. în anul 1974, câtă vreme împărțirea pe apartamente a construcției s-ar fi făcut doar în anul 1975, căci aceste aspecte ar putea prezenta utilitate numai în legătură cu soluționarea unei cereri în nulitatea titlului de proprietate al fostei proprietare tabulare S.V.

Or o asemenea cerere nu a fost dedusă judecății în prezentul proces, ceea ce trimite la concluzia că prima instanță a statuat, sub aceste aspecte, pe deplin corect. Nu pot fi primite nici criticile privitoare la nelegala atribuire, aferent apartamentului nr. 2, a unei cote din teren de 110/215 m.p., câtă vreme din înscrierea existentă sub B+5 în CF Cluj, rezultă că asupra acestei cote proprietarul tabular S.G. (succesor al lui S.V.) a dobândit dreptul prin Ordin al Prefectului Județului Cluj, conform Legii nr. 18/1991, iar acest ordin valorând titlu de proprietate în beneficiul lui S.G., nu a fost, nici el, desființat total sau parțial în vreuna din modalitățile prevăzute de lege. Rezultă, prin consecință, că și sub acest aspect apelul reclamanților este nefondat, el urmând a fi respins în baza art. 296 C. proc.

civ. În ce privește apelul declarat de Primarul Municipiului Cluj-Napoca, instanța de apel a reținut: Prin cererea numită „Contestație” înregistrată la Tribunalul Cluj în data de 12 octombrie 2007, reclamanții, au solicitat „anularea ca netemeinică și nelegală a acestei decizii”, adică a deciziei nr. Y din 23 februarie 2004 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca despre care, în prealabil, făcuseră vorbire. Rezultă, așadar, că aparent contestația (plângerea) s-a îndreptat exclusiv în contra dispoziției (numită eronat „decizie” de către reclamante) nr. Y/2004, fără a viza și dispoziția nr. X din 23 februarie 2004 a aceleiași autorități. Consecutiv solicitării de anulare a dispoziției nr. Y/2004 reclamantele B.S.

și C.M. (aceasta din urmă fiind autoarea notificării în raport de care a fost emisă dispoziția nr. X/2004), au pretins „admiterea cererii noastre de restituire în natură a imobilului situat în Cluj-Napoca, strada C., înscris în CF cu nr. top. R”, adică a întregului imobil, reunindu-se astfel pretențiile formulate inițial, prin notificări distincte, de B.S. și C. (Co.) M. Coroborând acest obiect al contestației cu motivele ei de fapt și drept, rezultă, în afara îndoielii, că intenția celor două petente a fost de a contesta soluțiile date notificărilor formulate în mod separat, pretențiile lor referindu-se la întregul imobil. Prin urmare, doar aparent nu a fost atacată și dispoziția nr. X/2004 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca, căci cercetarea conținutului propriu-zis al contestației evidențiază, cu îndestulătoare claritate, contrariul.

Instanța de apel a considerat ambele apeluri nefondate și în baza art. 296 C. proc. civ au fost respinse. Împotriva deciziei mai sus menționată, au declarat recurs, în termen legal, pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca și reclamanții M.R., B.S., B.D., C.M., pentru motive de nelegalitate și netemeinicie întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ. În dezvoltarea criticilor formulate, pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca a arătat că, inițial, la data de 26 martie 2004 s-a solicitat anularea dispoziției nr. Y/2004 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca, dispoziție emisă în soluționarea notificării formulată pentru imobilul situat în Cluj-Napoca strada C. înscris în CF Cluj cu nr. top.

R. Prin precizarea de acțiune formulată la data de 22 septembrie 206 sub forma "îndreptare a erorii materiale", reclamanții solicită instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună și anularea dispoziției nr. X/2004, afirmând că în urmă cu doi ani când au formulat plângere împotriva dispoziției nr. Y/2004, au fost în eroare și prin urmare să aprecieze instanța că ambele dispoziții au fost atacate în termenul legal stabilit de legiuitor. Tribunalul Cluj în mod nelegal a admis acțiunea precizată și pe cale de consecință a dispus anularea ambelor dispoziții, obligând la emiterea unei singure dispoziții - arătând și modalitatea de emitere a acesteia. Curtea de Apel Cluj, stabilește în pag.

5 alin. (6) ca "într-adevăr reclamanții au solicitat anularea unei singure dispoziții însă în aparența contestația viza imobilul situat în Cluj-Napoca strada C. O atare motivare nu este convingătoare, nu este susținută de vreun temei de drept și nici poate fi reținută ca legală. În speță, după cum rezultă din procedura de comunicare a dispoziției (vezi semnătura de primire), reclamanții au cunoscut conținutul deciziei contestate prin acțiunea înregistrată sub nr. 3137/2004 încă din anul 2004. În acest context, termenul în care persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii pot să conteste decizia sau dispoziția dată ca urmare a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 este de 30 de zile de la comunicarea dispoziției sau deciziei motivate potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Acest termen este unul de decădere și nu unul de recomandare. Nu poate fi reținută supoziția reprezentantului reclamanților potrivit căreia "au fost în eroare" și prin urmare când au atacat dispoziția nr. Y/2004 nu au fost în măsura să indice și numărul celei de a doua dispoziție, întrucât, după cum rezultă din modul de formulare a acțiunii, reclamantele folosesc "singularul în exprimare și nu pluralul" iar în considerente este indicat un singur imobil. Pentru toate considerentele menționate mai sus, solicită amiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat. În dezvoltarea criticilor formulate, reclamanții M.R., B.S., B.D., C.M. au arătat că instanța de control a apreciat că atâta timp cât sunt în vigoare actele juridice de dobândire a dreptului de proprietate de către defuncta S.V.

și succesorul acesteia, S.G. nu se poate dispune restituirea în natură a întregului imobil. Au dovedit calitatea de moștenitori după persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, cât și temeinicia cererii lor pentru apartamentele 1, 3 și 4, a cotei de teren aferentă acestor apartamente, iar apartamentul 2 s-a apreciat că nu poate fi restituit în natură deoarece a fost înstrăinat defunctei S.V. și apoi moștenit de către numitul S.G. Instanța nu le-a atribuit întregul imobil compus din 2 corpuri de clădire și terenul aferent.

Nu au avut cunoștință de partajarea imobilului care a fost un tot unitar, așa cum rezultă din înscrierea din CF din 8 martie 1938. Dezmembrarea operată de Statul Român a făcut cât mai complicată situația juridică a acestuia, astfel că nu a cunoscut împrejurarea că apartamentul 2 a fost înstrăinat în 1974. Consideră că există o neconcordanță între actul juridic al preluării imobilului de către Statul Român în temeiul Decretul nr. 111/1951, care nu constituie un titlu valabil de dobândire a dreptului de proprietate, deoarece contravenea art. 8 din Constituția din 1948, care a recunoscut și a garantat proprietatea particulară și înstrăinarea dreptului de proprietate asupra unei singure încăperi atâta timp cât înscrierea dreptului de proprietate a Statului Român s-a făcut doar în 12 noiembrie 1975, când a avut loc și împărțirea pe apartamente, astfel că S.V.

nu putea dobândi dreptul de proprietate în 1974 asupra unui apartament inexistent. Pe de altă parte, era imposibil să se vândă dreptul de proprietate asupra unei singure încăperi fără dependințe, pentru că aceasta nu constituia un spațiu de locuit util. Este real că în prezent există intabulat dreptul de proprietate al lui S.G. cu titlu de moștenire asupra unei camere, care se află în mijlocul clădirii, iar S.G. folosește de fapt întreaga clădire, fără nici un temei sau îndreptățire. Mai mult, Statul Român, așa cum rezultă din extrasul de carte funciară, s-ar fi intabulat în temeiul unei sentințe civile nr. 8102/1955, pronunțată în Dosarul nr. 7710/1955 al Tribunalului Cluj. Redau în cele ce urmează situația juridică a imobilului pentru edificarea instanței.

Imobilul solicitat a figurat în CF Cluj, nr. top. R, compus din casă de cărămidă, acoperită cu țiglă, cu 2 camere, 1 bucătărie și dependințe, casă de cărămidă, acoperită cu țiglă, cu 2 camere și curte în strada C. și teren de 195 stjp, unde sub B 1, 2 figurau ca proprietari G.T. și soția născută S.F., cu o mențiune din 1938. La cedarea Ardealului de Nord în anul 1940 defuncta G.F. s-a refugiat în România în localitatea P. împreună cu cei doi copii S. și I. În Cluj a rămas G.T. care atunci avea 51 ani. Au înțeles de la vecini că a fost deportat în Ungaria în cursul anului 1940, de unde nu s-a mai întors. Soția acestuia s-a reîntors din refugiu, dar nu a mai putut să ocupe casa pentru că a fost ocupată de alte persoane cât au stat în refugiu.

Au formulat acțiunea pentru declararea morții prezumate și în urma admiterii cererii s-a putut face dezbaterea succesorală conform certificatului de calitate de moștenitor nr. PP/2007 din 9 mai 2007, eliberat de Biroul Notarial Publice L.P. G.F. a decedat în anul 1980, iar în anul 1991 a decedat și fratele reclamantei defuncte G.I., al cărui unic moștenitor este fiica acestuia, aflată în prezent în Canada, fiind căsătorită C. Între timp a decedat și reclamanta B.S., după care au dezbătut succesiunea, eliberându-se certificatul de moștenitor din 11 iulie 2006, de către Biroul Notarial Public L.P. Succesorii sunt M.R. și reclamanții B.S. și B.D. Învederează deasemenea că hotărârea mai este nelegală și pentru că terenul trebuia restituit în natură în întregime, deoarece cota cuvenită apartamentului 2 nu poate să fie jumătate din cota întregului imobil pentru că această cotă trebuia raportată la suprafața de teren înscrisă în CF Cluj, nr. top.

N și nu la întreaga suprafață dezmembrată în cărțile funciare de 195 stjp. Recursul este nefondat. Cu privire la recursul declarat de reclamanți Înalta Curte reține că, instanța de apel a interpretat și aplicat corect dispozițiile Legii nr. 10/2001, reținând că apartamentul nr. 2 nu poate fi restituit în natură, nemaifiind în patrimoniul statului, ci în proprietatea altei persoane, motiv pentru care reclamanții sunt beneficiarii măsurii reparatorii în echivalent în raport de disp. art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, conform cărora măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent atunci când imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale.

Instanța de apel în acest cadru procesual și în raport de limitele învestirii prin contestația formulată, nu poate analiza legalitatea actului de cumpărare a acestui apartament de către proprietara S.V., actul de proprietate al numitei S.V., fiind prezumat a fi încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, ceea ce conduce la concluzia că față de acest apartament deveneau incidente disp. art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001. De aceeași prezumție de legalitate se bucură și actul de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului, din înscrierea existentă sub B+5 în CF Cluj, rezultă că asupra acestei cote proprietarul tabular S.G. (succesor al lui S.V.) a dobândit dreptul prin Ordin al Prefectului Județului Cluj, conform Legii nr. 18/1991.

Cu privire la recursul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, Înalta Curte reține că în mod corect instanța de apel a soluționat critica acestui recurent care viza tardivitatea formulării contestației împotriva dispoziției nr. X/2004, întrucât prin contestația formulată s-a solicitat restituirea în natură a întregului imobil, fiind atacată implicit și dispoziția nr. X din 23 februarie 2004 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca, prin care se soluționase, privitor la același imobil, situat în Cluj-Napoca strada C., notificarea formulată în mod separat de C.M. Sunt considerentele pentru care în temeiul disp.a rt. 312 alin. (1) C. proc. civ. vor fi respinse ca nefondate, ambele recursuri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții M.R., B.S., B.D., C.M. și de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca. Împotriva deciziei nr. 48 din 8 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2011.