ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 374/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC A.B.F. SA Zalău a

solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului, Agenția Regională

pentru Protecția Mediului Sibiu, D.B., anularea Deciziei nr. 15983/DC din 05

octombrie 2009, emisă de către Ministerul Mediului, ca fiind nelegală si drept

consecință, obligarea A.R.P.M. Sibiu la emiterea autorizației integrate de

mediu nr. SB 24 din 27 aprilie 2006 revizuită; obligarea Ministerului Mediului

la plata de daune morale cu titlul simbolic în valoare de 1 leu pentru refuzul

de a soluționa pe fond plângerea prealabilă formulată împotriva deciziei

contestate; obligarea pârâtului D.B. la plata de daune morale în valoare de

10.000 lei pentru prejudiciile de imagine aduse reclamantei prin acuzațiile făcute

fără ca acestea să fie dovedite cu probe întemeiate.

În motivarea cererii, reclamanta

arată că Agenția Regională pentru Protecția Mediului Sibiu a emis Decizia nr.

3800 din 06 august 2009 privind revizuirea autorizației integrate de mediu nr.

SB 24 din 27 aprilie 2006 pentru SC A.F. SA, pentru activitatea "creșterea

intensivă a găinilor ouătoare" desfășurată în cadrul fermei nr. 6 din mun.

Sfântu Gheorghe, jud. Covasna.

Împotriva acestei decizii a formulat

contestație numitul D.B., contestație pe care a înaintat-o la A.R.P.M. Sibiu și

prin care a arătat că nu este de acord cu acordarea revizuirii autorizației

integrate. Contestația a fost înaintată pentru soluționare de către A.R.P.M.

Sibiu, la Comisia de Soluționare a Contestațiilor în cadrul procedurii de

autorizare integrată, înființată la Ministerul Mediului.

Ministerul Mediului fără să facă

vreo cercetare privind realitatea afirmațiilor făcute de contestator și fără a

verifica respectarea de către beneficiar și emitent a condițiilor de legalitate

sau oportunitate a actului contestat, a emis Decizia nr. 15983/DC din 05

octombrie 2009, prin care a admis contestația si a dispus revocarea Deciziei A.R.P.M.

Sibiu nr. 3800 din 06 august 2009 de emitere a autorizației integrate revizuite

în favoarea reclamantei.

În urma acestei decizii a

Ministerului Mediului, A.R.P.M. Sibiu prin adresa nr. 3800 din 23 octombrie 2009,

îi comunică acesteia decizia nr. 15983/DC din 05 octombrie 2009 și îi aduce la

cunoștință revocarea deciziei de revizuire, arătând: "conform deciziei de

soluționare a contestației nr. 15983/DC din 05 octombrie 2009, A.R.P.M. Sibiu

revocă decizia de emitere a autorizației integrate de mediu nr. SB 24 din 27

aprilie 2006, revizuite".

Ministerul Mediului și Pădurilor

prin întâmpinare a invocat excepția prematurității acțiunii, cu motivarea că reclamanta

putea să conteste în instanță noua autorizație integrală de mediu emisă de Agenția

Regională pentru Protecția Mediului Sibiu și nu decizia nr. 15983/DC din 5

octombrie 2009.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 120

din 16 martie 2010 a respins excepția prematurității acțiunii formulată de SC A.F.

SA Zalău și a admis în parte acțiunea reclamantei, dispunând anularea deciziei

nr. 15983/DC din 5 octombrie 2009 emisă de Ministerul Mediului.

Totodată, a respins capătul de

cerere privind obligarea Ministerului Mediului la plata de daune morale către

reclamantă și a luat act de renunțarea acesteia la capătul de cerere privind

obligarea pârâtului D.B. la plata de daune morale.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că reclamanta este continuatoarea societății N.T., conform

și înscrisului de la Oficiul Registrului Comerțului.

Legea nr. 157/2005 ratifică Tratatul

de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.

În anexa VII a Tratatului sunt

listate firmele care au derogare pentru o perioadă limitată și expres

menționată pentru obținerea autorizației integrate de mediu a instalațiilor

existente.

Reclamanta sub denumirea anterioară

se află menționată în această anexă la poziția 111 la capitolul Poluare

Industrială și Managementul Riscului, unde se arată că, prin derogare de la dispozițiile

art. 5 alin. (1) din Directiva 96/61/CE a Consiliului privind prevenirea și

controlul integrat al poluării, condițiile de autorizare a instalațiilor

existente nu se aplică pe teritoriul României instalațiilor până la data

indicată pentru fiecare instalație în parte, cu condiția respectării obligației

de a opera aceste instalații în conformitate cu valorile limită de emisie, cu

parametrii echivalenți sau măsurile tehnice disponibile în conformitate cu

prevederile disp. art. 9 alin. (3) și (4), termenul limită prevăzut în cazul

reclamantei este 31 decembrie 2013.

Raportat la cele sus arătate,

decizia contestată de reclamantă este nefondată.

Reclamanta nu avea interesul să

conteste Decizia emisă de Agenția Regională pentru Protecția Mediului, deoarece

i s-a admis cererea de revizuire, iar o nouă autorizație emisă nu există și

astfel excepția de prematuritate va fi respinsă.

Reclamanta a formulat o cerere de

renunțare față de pârâtul D.B., astfel că în baza art. 246 C. proc. civ., se va

lua act de această renunțare.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Agenția Regională pentru

Protecția Mediului Sibiu susținând că nu este emitentul actului contestat în

instanța de reclamanta și, ca atare, nu-i poate fi imputat vreun „refuz

nejustificat” de emitere a actului, respectiv a autorizației integrate de mediu

revizuite.

Mai înainte însă de a trece la

analiza motivelor de recurs, urmează să constate că acesta nu a fost timbrat,

deși recurenta a fost citată cu mențiunea timbrării recursului.

În conformitate cu prevederile art.

3 lit. m) și art. 11 alin.(1) din Legea nr. 146/1997

privind

taxele judiciare de timbru

și ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind

timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr.106/1995, cu modificările și

completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă

judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se,

potrivit art. 302

1

alin.(2) C. proc. civ., la cererea de recurs.

Cum dovada timbrării nu a fost

atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus menționate, iar

recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior, deși a

fost citat cu mențiunea timbrării corespunzătoare (fila 10 în dosarul de

recurs), devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. ( 3) din Legea nr.

146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi

anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează

recursul declarat de Agenția Regională pentru Protecția Mediului Sibiu

împotriva sentinței civile nr. 120 din 16 martie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2011