ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4369/2011

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosarul cauzei, constată următoarele :

Prin Încheierea din din 8 decembrie 2011 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosar nr.

48010/3/2011, în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

C.

proc. pen., s-a dispus, menținerea stării de arest preventiv a inculpaților

R.E. arestată în baza mandatului de arestare preventivă din 25 mai 2011 emis de

Tribunalul București, în Dosarul nr. 42443/3/2011 și R.C. arestat în baza

mandatului de arestare preventivă din 25 mai 2011 emis de Tribunalul București,

în Dosarul nr. 42443/3/2011.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de apel a reținut că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 143 alin. (1) C. proc. pen. și de art. 148 alin. (1) lit. f)

C. proc. pen., constatând că măsura arestării preventive a inculpaților R.E. și

R.C. se situează pe coordonatele legalității, iar menținerea acesteia este

justificată.

S-a apreciat, de

asemenea, că durata arestării preventive se situează în limitele generate de

rezonabilitatea specifică unui proces echitabil, astfel cum rezultă și din

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, nefiind depășit termenul

rezonabil, având în vedere specificul probatoriului administrat în cauză.

Împotriva acestei

încheieri a formulat recurs inculpaților R.E. și R.C., solicitând punerea sa în

stare de libertate, motivat de faptul că nu mai subzistă temeiurile care au

fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art.

385

6

alin. (3) și art. 385

14

C. proc. pen., constată că

acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de

control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

Conform alin. (3) din

același text de lege, când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere

motivată, menținerea arestării preventive.

În cauză, Curtea de

Apel București, secția a II-a penală, a procedat la efectuarea verificărilor și

a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării

măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de

libertate a inculpaților.

Înalta Curte în

raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, de gravitatea

deosebită a acestora, de circumstanțele personale ale inculpaților, apreciază

că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea

publică, așa cum corect a reținut și instanța de fond.

Pe de altă parte se

constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpaților R.E. și R.C. prin

Sentința penală nr. 821 din 19 octombrie 2011 a Tribunalului București, secția

I penală, la pedeapse de 15 ani închisoare și respectiv 13 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. (1) și (2) și art. 13

alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d), e) C. pen., ca pedeapsă

complementară, hotărârea de condamnare, apelată de inculpați, constituind un

temei suficient pentru a constata că menținerea detenției provizorii este

licită, respectându-se legislația internă și prevederile Convenției Europene a

Drepturilor Omului.

În același sens,

Înalta Curte reține că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează

prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpaților de a fi judecați într-un

termen rezonabil, limitarea libertății acestora încadrându-se în dispozițiile

și limitele legii.

Aceste considerente

justifică dispoziția instanței de apel de menținere a arestării preventive,

astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., recursurile declarate vor fi respinse ca nefondate.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. recurenții inculpați va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu

să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații R.E. și R.C. împotriva Încheierii din 8 decembrie 2011 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosar nr. 48010/3/2011.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 28 decembrie 2011.