ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4781/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 122 din 14 ianuarie 2009, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul N.D., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, având ca obiect anularea adeverinței din 10 iulie 2008. Prin aceeași hotărâre a fost respinsă excepția tardivității formulării contestației, invocată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin adeverința a cărei anulare s-a solicitat, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a reținut că numitului T.C.

nu îi poate fi atribuită calitatea de lucrător/colaborator al Securității, nefiind întrunită ipoteza normei legale cuprinsă în art. 2 lit. a), b) și/sau c) din O.U.G. nr. 24/2008. Contestând această adeverință, reclamantul a apreciat că s-ar fi putut ajunge la o altă concluzie dacă pârâtul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității ar fi cerut microfilmele dosarului personal al informatorului nr. 27727, „microfilme care au fost executate înainte de distrugerea dosarului pe care în mod cert cel în cauză l-a văzut”. La termenul din 14 ianuarie 2009, instanța a pus în discuție admisibilitatea acestei acțiuni, în condițiile în care reclamantul nu a înțeles să îl cheme în judecată și pe numitul T.C.

și abordând cu prioritate această chestiune, a apreciat că acțiunea este inadmisibilă, în condițiile în care reclamantul nu s-a conformat cerințelor impuse de conturarea corectă a cadrului procesual, prin chemarea în judecată și a persoanei împotriva căreia s-ar răsfrânge efectele hotărârii judecătorești și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a i se pune în vedere oportunitatea introducerii în cauză a numitului T.C. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul N.D., solicitând casarea ei și trimiterea cauzei aceleiași instanțe, pentru judecarea ei pe fond. Invocând, în drept, prevederile art. 304 1 coroborate cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum și cele ale Protocolului Convenției Europene a Drepturilor Omului, reclamantul-recurent a apreciat că, pentru a-i respinge cererea de amânare a judecății în vederea angajării unui apărător, prima instanță a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 67 alin. (1) C. proc.

civ. și mai mult, a soluționat cauza exclusiv pe calea unei excepții ridicată din oficiu, pe care, în condițiile respingerii cererii sale, nu a pus-o în dezbatere decât Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. A apreciat totodată că, raportat la prevederile art. 156 alin. (2) C. proc. civ., instanța era datoare - într-o corectă aplicare a legii - să procedeze la amânarea pronunțării, pentru a-i da măcar posibilitatea de a depune concluzii scrise. Recursul este fondat. Analizând susținerile recurentului, prin prisma actelor dosarului și a normelor procedurale aplicabile în speță, inclusiv prin perspectiva dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ. și făcând aplicarea prevederilor art. 306 alin. (3) C. proc.

civ. sub aspectul încadrării motivelor dezvoltate prin cererea de recurs, Înalta Curte a constatat incidența în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în considerarea argumentelor în continuare arătate. În conformitate cu prevederile art. 312 alin. (3) coroborate cu art. 304 pct. 5 C. proc. civ., atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., se pronunță casarea acesteia. Întrucât art. 105 alin. (2) C. proc. civ. constituie dreptul comun în materia nulității actelor de procedură, se poate susține că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la pct. 1 - 4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs. În conformitate cu prevederile art. 16 1 din Legea nr. 554/2004, instanța poate introduce în cauză organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept. Ipoteza a doua a textului reflectă rolul activ al judecătorului, putând fi interpretată și înțeleasă doar prin raportare la prevederile art. 129 alin. (4) C. proc. civ., conform cărora, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în discuția lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.

În considerarea acestor prevederi legale, în litigiile de contencios administrativ se poate pune în discuția părților necesitatea lărgirii cadrului procesual, urmând ca părțile litigante să utilizeze sau nu prevederile C. proc. civ., în sensul chemării în judecată a unor terțe persoane. Exercițiul rolului activ din această perspectivă, implică, în mod evident, respectarea drepturilor procesuale ale părților, inclusiv a dreptului la apărare, precum și a celorlalte principii care guvernează procesul civil. Or, exigența fundamentală a contradictorialității, ca element inerent dreptului la un proces echitabil, implică obligația de a oferi fiecărei părți o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza în condiții care să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj în comparație cu adversarul său, instanța fiind datoare să asigure părților, între altele, posibilitatea de a ridica și a cunoaște excepțiile de procedură invocate în cauză.

În speță, ulterior respingerii cererii formulate de reclamant privind acordarea unui termen de judecată în vederea angajării unui apărător - soluție justificată, în raport cu poziția ofensivă a reclamantului, perioada îndelungată de timp pe care acesta a avut-o la dispoziție de la data înregistrării acțiunii (27 august 2008) și cerința soluționării cu celeritate a litigiilor de contencios administrativ, impusă de lege - instanța a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității acțiunii față de faptul că nu a fost chemată în judecată persoana vizată de cererea reclamantului și cercetările Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, reținând cauza în pronunțare asupra acesteia, cu nesocotirea prevederilor legale și a principiilor anterior enunțate.

Reținând corect că, raportat la specificul cauzei și efectele unei eventuale soluții de admitere a acțiunii reclamantului, este necesară lărgirea cadrului procesual, prin chemarea în judecată a numitului T.C. și în condițiile în care reclamantul nu a fost prezent la acel termen de judecată, în considerarea acestor dispoziții și pentru respectarea tuturor principiilor care guvernează procesul civil, a dreptului la apărare și la un proces echitabil al reclamantului, dat fiind incidentul procedural ivit, instanța era datoare să dispună amânarea judecății, incidența excepției inadmisibilității acțiunii, din această perspectivă, putând fi reținută numai în situația în care reclamantul nu ar fi înțeles să formuleze o cerere completatoare, răspunzând astfel rigorilor impuse în vederea conturării corecte a cadrului procesual.

În consecință, în temeiul art. 312 alin. (3) coroborat cu art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În cadrul rejudecării, instanța de trimitere va pune în discuția părților necesitatea lărgirii cadrului procesual, în modalitatea anterior arătată, urmând ca, în raport de conduita procesuală adoptată de reclamant, să se pronunțe asupra excepției inadmisibilității acțiunii sau să procedeze la soluționarea pe fond a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de N.D. împotriva sentinței civile nr. 122 din 14 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2009.