ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4781/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința nr. 122 din 14 ianuarie 2009, a respins ca

inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul N.D., în contradictoriu cu pârâtul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, având ca obiect anularea

adeverinței din 10 iulie 2008.

Prin aceeași hotărâre

a fost respinsă excepția tardivității formulării contestației, invocată de Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

Prin adeverința a cărei

anulare s-a solicitat, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

a reținut că numitului T.C. nu îi poate fi atribuită calitatea de lucrător/colaborator

al Securității, nefiind întrunită ipoteza normei legale cuprinsă în art. 2 lit.

a), b) și/sau c) din O.U.G. nr. 24/2008.

Contestând această adeverință,

reclamantul a apreciat că s-ar fi putut ajunge la o altă concluzie dacă pârâtul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității ar fi cerut microfilmele

dosarului personal al informatorului nr. 27727, „microfilme care au fost executate

înainte de distrugerea dosarului pe care în mod cert cel în cauză l-a văzut”.

La termenul din 14 ianuarie

2009, instanța a pus în discuție admisibilitatea acestei acțiuni, în condițiile

în care reclamantul nu a înțeles să îl cheme în judecată și pe numitul T.C. și abordând

cu prioritate această chestiune, a apreciat că acțiunea este inadmisibilă, în condițiile

în care reclamantul nu s-a conformat cerințelor impuse de conturarea corectă a cadrului

procesual, prin chemarea în judecată și a persoanei împotriva căreia s-ar răsfrânge

efectele hotărârii judecătorești și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a i

se pune în vedere oportunitatea introducerii în cauză a numitului T.C.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamantul N.D., solicitând casarea ei și trimiterea cauzei aceleiași

instanțe, pentru judecarea ei pe fond.

Invocând, în drept, prevederile

art. 304

1

coroborate cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum și cele

ale Protocolului Convenției Europene a Drepturilor Omului, reclamantul-recurent

a apreciat că, pentru a-i respinge cererea de amânare a judecății în vederea angajării

unui apărător, prima instanță a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 67

alin. (1) C. proc. civ. și mai mult, a soluționat cauza exclusiv pe calea unei excepții

ridicată din oficiu, pe care, în condițiile respingerii cererii sale, nu a pus-o

în dezbatere decât Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

A apreciat totodată că,

raportat la prevederile art. 156 alin. (2) C. proc. civ., instanța era datoare -

într-o corectă aplicare a legii - să procedeze la amânarea pronunțării, pentru a-i

da măcar posibilitatea de a depune concluzii scrise.

Recursul este fondat.

Analizând susținerile

recurentului, prin prisma actelor dosarului și a normelor procedurale aplicabile

în speță, inclusiv prin perspectiva dispozițiilor art. 304

1

C. proc.

civ. și făcând aplicarea prevederilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. sub aspectul

încadrării motivelor dezvoltate prin cererea de recurs, Înalta Curte a constatat

incidența în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C.

proc. civ., în considerarea argumentelor în continuare arătate.

În conformitate cu prevederile

art. 312 alin. (3) coroborate cu art. 304 pct. 5 C. proc. civ., atunci când, prin

hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității, de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., se pronunță casarea acesteia.

Întrucât art. 105

alin. (2) C. proc. civ. constituie dreptul comun în materia nulității actelor de

procedură, se poate susține că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C.

proc. civ. include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității,

cu excepția celor menționate la pct. 1 - 4, precum și nesocotirea unor principii

fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În conformitate cu prevederile

art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, instanța poate introduce în cauză organismele

sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii

în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept.

Ipoteza a doua a textului

reflectă rolul activ al judecătorului, putând fi interpretată și înțeleasă doar

prin raportare la prevederile art. 129 alin. (4) C. proc. civ., conform cărora,

cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă,

judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau

în scris, precum și să pună în discuția lor orice împrejurări de fapt ori de drept,

chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.

În considerarea acestor

prevederi legale, în litigiile de contencios administrativ se poate pune în discuția

părților necesitatea lărgirii cadrului procesual, urmând ca părțile litigante să

utilizeze sau nu prevederile C. proc. civ., în sensul chemării în judecată a unor

terțe persoane.

Exercițiul rolului activ

din această perspectivă, implică, în mod evident, respectarea drepturilor procesuale

ale părților, inclusiv a dreptului la apărare, precum și a celorlalte principii

care guvernează procesul civil.

Or, exigența fundamentală

a contradictorialității, ca element inerent dreptului la un proces echitabil, implică

obligația de a oferi fiecărei părți o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza

în condiții care să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj în comparație cu

adversarul său, instanța fiind datoare să asigure părților, între altele, posibilitatea

de a ridica și a cunoaște excepțiile de procedură invocate în cauză.

În speță, ulterior respingerii

cererii formulate de reclamant privind acordarea unui termen de judecată în vederea

angajării unui apărător - soluție justificată, în raport cu poziția ofensivă a reclamantului,

perioada îndelungată de timp pe care acesta a avut-o la dispoziție de la data înregistrării

acțiunii (27 august 2008) și cerința soluționării cu celeritate a litigiilor de

contencios administrativ, impusă de lege - instanța a invocat, din oficiu, excepția

inadmisibilității acțiunii față de faptul că nu a fost chemată în judecată persoana

vizată de cererea reclamantului și cercetările Consiliului Național pentru Studierea

Arhivelor Securității, reținând cauza în pronunțare asupra acesteia, cu nesocotirea

prevederilor legale și a principiilor anterior enunțate.

Reținând corect că, raportat

la specificul cauzei și efectele unei eventuale soluții de admitere a acțiunii reclamantului,

este necesară lărgirea cadrului procesual, prin chemarea în judecată a numitului

T.C. și în condițiile în care reclamantul nu a fost prezent la acel termen de judecată,

în considerarea acestor dispoziții și pentru respectarea tuturor principiilor care

guvernează procesul civil, a dreptului la apărare și la un proces echitabil al reclamantului,

dat fiind incidentul procedural ivit, instanța era datoare să dispună amânarea judecății,

incidența excepției inadmisibilității acțiunii, din această perspectivă, putând

fi reținută numai în situația în care reclamantul nu ar fi înțeles să formuleze

o cerere completatoare, răspunzând astfel rigorilor impuse în vederea conturării

corecte a cadrului procesual.

În consecință, în temeiul

art. 312 alin. (3) coroborat cu art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recursul va fi admis,

dispunându-se casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe.

În cadrul rejudecării,

instanța de trimitere va pune în discuția părților necesitatea lărgirii cadrului

procesual, în modalitatea anterior arătată, urmând ca, în raport de conduita procesuală

adoptată de reclamant, să se pronunțe asupra excepției inadmisibilității acțiunii

sau să procedeze la soluționarea pe fond a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de N.D. împotriva sentinței civile nr. 122 din 14 ianuarie 2009 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 noiembrie 2009.