ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4038/2010

Asupra recursului de

față :

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 47 din 27 aprilie

2010 a Tribunalului Teleorman a fost condamnat inculpatul S.C. la 18 ani

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) teza a

II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzut

de art. 174, 175 lit. c) C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, și lit. b) C. pen.

În baza art. 67 C.

pen. a fost dispusă degradarea militară a inculpatului.

În baza art. 350 C.

proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului și a computat din durata

pedepsei prevenția de la 1 ianuarie 2010 la 27 aprilie 2010 conform art. 88 C.

pen.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen. a confiscat de la inculpat corpul delict (un cuțit cu mânerul din

plastic de culoare neagră având lungimea totală de cca. 23 cm, lungimea lamei

de cca. 11,5 cm și lățimea de cca. 2,5 cm) și la obligat pe acesta să plătească

statului 2000 RON cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Inculpatul S.C.

locuia în comuna Dracea, jud. Teleorman, împreună cu mama sa, victima S.I. și

fratele său S.I.I.

În ziua de 31

decembrie 2009, inculpatul S.C. împreună cu mama sa au pregătit preparatele

tradiționale de revelion și în jurul orelor 19 au intrat în casă pentru a

viziona programul la TV.

Fratele inculpatului

S.I.I. pe timpul zilei a fost plecat din locuință și seara a plecat la vecinii

lor, familia T., care locuiau la o distanță de cca. 500 m să sărbătorească

Revelionul.

În jurul orelor

21:15, constatând că martorul P.I. avea o durere la dantură a plecat la

domiciliul său să ia un medicament și ajungând acasă a intrat prin bucătărie

pentru a ajunge la camera unde se găseau medicamentele. În bucătărie, acesta a

văzut că mama sa era căzută jos, cu fața în sus, era îmbrăcată, nu reacționa în

nici un fel, inculpatul sta lângă ea în poziția ghemuit și cu capul plecat, iar

pe pardoseală, în apropierea locului unde era mama sa, a văzut urme de sânge.

După ce a luat

medicamentul, S.I.I. a plecat în grabă la martorul P.I., căruia i-a spus că nu

mai stă la ei pentru că „la domiciliul nostru s-a întâmplat ceva”.

Martorii P.I. și P.G.

l-au însoțit pe acesta acasă și după ce au intrat în curte, s-au uitat pe geam

și l-au văzut pe inculpat, nu în bucătărie unde le spusese S.I.I. că se află,

ci în camera unde era televizorul, sta pe pat, iar pe mâni avea sânge. Martorii

au văzut de asemenea că victima se afla tot în bucătărie, îmbrăcată și avea

sânge în zona cervicală.

De teamă, fratele

inculpatului împreună cu martorii au ieșit din curte pe drumul public, au

apelat de pe telefonul mobil serviciul de urgență și după încunoștințarea

organelor de poliție au așteptat sosirea acestora.

În acest interval de

timp, inculpatul a deplasat victima din bucătărie pe un hol, a dezbrăcat-o

complet și apoi s-a dezbrăcat și el până la brâu.

A ieșit apoi în curte

să se spele, moment în care a fost imobilizat de organele de poliție. Martorul

P.I. l-a auzit în acea împrejurare pe inculpat spunând că femeia respectivă nu

este mama sa. A mai arătat martorul că inculpatul se afla într-o vădită stare

de ebrietate.

Din procesul-verbal

de cercetare la fața locului rezultă că victima inițial a fost în bucătărie și

apoi a fost deplasată pe hol, că în bucătărie a fost găsit un cuțit cu lungimea

de cca. 23 cm, lungimea lamei de cca. 11,5 cm și lățimea de cca. 2,5 cm, pe

care existau urme recente de sânge.

De asemenea, din

procesul-verbal de cercetare la fața locului și din planșele foto rezultă că

inculpatul în momentul în care a fost imobilizat de organele de poliție

prezenta pe piept, pe mâini, picioare și pe pantaloni urme de sânge, despre

care a spus că acestea provin din data de 23 decembrie 2009, când a sacrificat

animale și nu s-a spălat.

Din raportul

medico-legal de necropsie întocmit de SML Teleorman din 2 februarie 2010

rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei externe

consecutivă unor plăgi tăiate înțepate dintre care una

interesând

vasele mari de la baza gâtului. Leziunile

constatate s-au putut produce prin lovirea repetată cu corp tăietor-înțepător cu

lama cu lățimea de 2,5 - 3 cm.

Leziunile osoase s-au

putut produce prin lovire cu corp dur - comprimare și au caracter vital. S-a

mai constatat că sângele recoltat de la victimă conține 2,25 gr

‰

alcool.

De asemenea, din

examinarea leziunilor descrise în raportul de necropsie rezultă că victimei

i-au fost cauzate plăgi multiple, plagă cervicală anterioară cu secționarea

vaselor de la baza gâtului și a laringelui, fracturi corp sternal, fracturi

costale, aceste fracturi putând fi produse și în timp ce inculpatul a deplasat

victima din bucătărie în hol și când a dezbrăcat-o.

Fapta inculpatului

S.C. de a exercita cu intenție acte de violență cu cuțitul asupra mamei sale,

cauzându-i plăgi multiple din care cauză a decedat, în seara de 31 decembrie

2009, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de omor

calificat prevăzută și pedepsită de art. 174 - 175 lit. c) C. pen. și

tribunalul, în baza acestui text de lege, a dispus condamnarea inculpatului.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel inculpatul S.C., acesta solicitând reducerea pedepsei

aplicate, cu reținerea de circumstanțe atenuante, față de circumstanțele reale

și personale, reținând atitudinea procesuală de recunoaștere a faptei săvârșite

și lipsa antecedentelor penale.

Curtea a dispus din

oficiu efectuarea unei expertize psihiatrice asupra inculpatului, apreciind că

față de contextul săvârșirii faptei se impune expertizarea acestuia.

Din raportul de

expertiză medico-legală psihiatrică din 23 iulie 2010 întocmit de INML Mina

Minovici rezultă că inculpatul prezintă diagnosticul „Tulburare de

personalitate de tip instabil”. Păstrează capacitatea psihică de apreciere

critică a conținutului și consecințelor faptelor sale și are discernământul

păstrat în raport de fapta pentru care este cercetat.

Prin Decizia penală

nr. 187 din 2 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală s-a

admis apelul declarat de inculpat și s-a redus pedeapsa principală aplicată

acestuia la 15 ani închisoare.

Instanța de prim

control judiciar a reținut că, Curtea a recunoscut săvârșirea faptei, a dat

declarații, pe care nu le-a modificat pe parcursul procesului penal,

susținerile procurorului din rechizitoriu în sensul că inculpatul a prezentat

mai multe variante de declarații în faza de urmărire penală nerezultând din

declarațiile existente în dosar, în toate acestea regăsindu-se aceeași

susținere a inculpatului, Curtea apreciind că prin asumarea regretului și

arătarea în mod explicit a recunoașterii faptei, chiar în lipsa detaliilor

referitoare la modul de acțiune inculpatul a recunoscut de fapt săvârșirea

infracțiunii inculpatul nu este cunoscut ca o persoană agresivă, toate

depozițiile martorilor fiind în acest sens, dimpotrivă, acesta este cunoscut ca

fiind o persoană liniștită, care nu a avut nici un conflict în general cu

cineva din localitate și cu atât mai puțin cu mama sa, nu are antecedente

penale, fiind la primul conflict cu legea penală, suferă de o tulburare de

personalitate de tip instabil, prezentând o toleranță scăzută la frustrare și

accentuate tendințe antisociale, aspecte care rezultă din expertiza psihiatrică

efectuată.

Împotriva Deciziei

penale nr. 187 din 2 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I

penală în termen legal a declarat recurs inculpatul S.C., criticând-o pentru netemeinicie

sub aspectul individualizării pedepsei.

Inculpatul solicită

reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante, arată că era în stare de

beție completă voluntară, iar pedeapsa este prea severă în raport cu

împrejurările în care a comis fapta.

În drept, inculpatul

și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen.

Recursul este

nefondat.

Din analiza probelor

administrate în cauză rezultă că în seara zilei de 31 decembrie 2009, pe fondul

consumului excesiv de băuturi alcoolice, inculpatul a aplicat mamei sale -

victima S.I. mai multe lovituri cu cuțitul, producându-i plăgi multiple, dintre

care una

interesând

vasele mari de la

baza gâtului.

Potrivit raportului

medico-legal de necropsie întocmit de SML Teleorman din 2 februarie 2010

moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei externe consecutivă

unor plăgi tăiate înțepate. Loviturile constatate s-au putut produce prin

lovirea repetată cu corp tăietor-înțepător cu lama cu lățimea de 2,5 - 3 cm.

Pedeapsa aplicată inculpatului

a fost just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei comise, modalitatea

de însușire a acesteia - prin lovituri repetate cu corp tăietor-înțepător,

aplicate cu intensitate și în zone vitale, persoana inculpatului care nu este

cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut fapta comisă, are probleme de

sănătate, care însă nu i-au afectat discernământul.

Instanța de apel a

reținut și faptul că inculpatul este cunoscut ca o persoană liniștită, care nu

a avut conflicte nici cu alte persoane, nici cu mama sa, reducând pedeapsa

aplicată acestuia la minimul special prevăzut de lege pentru fapta comisă.

Având în vedere fapta

gravă comisă de inculpat și modalitatea de săvârșire a acesteia, nu se impune

reținerea în favoarea inculpatului de circumstanțe atenuante și, implicit,

reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Inculpatul a

solicitat să se rețină drept circumstanță atenuantă starea de beție voluntară

completă.

Din declarațiile

martorilor și ale inculpatului rezultă că acesta consuma în mod obișnuit alcool

în cantități destul de mari, pe fondul acestuia omorându-și mama în seara zilei

de 31 decembrie 2009.

Nu suntem deci în

prezența unei stări de beție completă produsă ocazional, datorită căreia

inculpatul a săvârșit fapta și care, în raport de conduita generală a

făptuitorului, ar releva o periculozitate mai mică a acestuia.

Față de

considerentele expuse, apreciind că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate

fi realizat prin executarea pedepsei de 15 ani închisoare, Înalta Curte va

respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce din

pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 1 ianuarie 2010 la zi.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C. împotriva Deciziei penale nr.

187 din 2 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată, durata arestării preventive de la 1 ianuarie 2010, la 12 noiembrie

2010.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 12 noiembrie 2010.

Procesat

de GGC - NN