ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3458/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la 10 noiembrie 2008, reclamanții G.R. și T.l. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului București, să se dispună obligarea pârâtei să lase reclamanților, în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 400 m.p, situat în București, șoseaua Ș.M. Prin sentința civilă nr. 721 din 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții G.P. și T.l., în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului București, a fost obligată pârâta să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 394,64 m.p.

teren, situată în București, șoseaua Ș.M., identificată între punctele 1, 2, 9 și 10 din raportul de expertiză întocmit de expertul B.S., raport care face parte integrantă din prezenta sentință și să acorde reclamanților pentru suprafața de 297,41 m.p., identificată prin același raport de expertiză și imposibil de restituit, măsuri reparatorii prin despăgubiri bănești. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. EE/1931 de Tribunalul Ilfov, numiții B.P. (Pa.) și B.P. au cumpărat de la vânzătorul D.M., imobilul format din construcție și suprafața de 490 m.p. teren, situat la adresa din șoseaua Ș.M., conform istoricului adresei poștale ce rezultă din adresa Primăriei Municipiului București.

Instanța a mai reținut că, în temeiul Decretului nr. 92/1950 imobilul format din 5 apartamente de la adresa menționată a trecut în proprietatea statului, fiind naționalizat de la B.P., potrivit adreselor pârâtei și anexei Decretului. Conform actelor de stare civilă și certificatelor de moștenitor depuse la dosar, B.P., decedată în anul 1976, i-a avut ca moștenitori pe B.P., decedat în anul 1980, B.N. și R.C. După apariția Legii nr. 10/2001 au formulat notificări numiții B.N. și R.C., solicitând pârâtei restituirea acelei părți din terenul de 690 m.p. rămase liberă, precum și măsuri reparatorii pentru suprafața imposibil de restituit și pe care a fost ridicat blocul „P.". Conform raportului de expertiză topografică întocmit în cauză de expertul S.B., terenul revendicat de reclamanți se compune dintr-o suprafață liberă de 394,64 m.p, o suprafață de 297,41 m.p ocupată de blocul P. și de aleea de acces a acestui bloc.

Suprafața de 394,64 m.p. fiind liberă, urmează a fi restituită reclamanților, iar pentru suprafața ocupată de blocul P. și aleea de acces, imposibil de restituit, a fost obligată pârâta să acorde reclamanților măsuri reparatorii prin despăgubiri bănești, aceste despăgubiri fiind de natură să repare prejudiciul suportat ca urmare a preluării abuzive a terenului de către stat. Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta Primăria Municipiului București prin Primar General, criticând soluția pe motiv că, s-au aplicat greșit dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 247/2005, precum și dispozițiile art. 21-23 din Legea nr. 10/2001. Apelantul-pârât a invocat faptul că instanța de judecată nu se putea subroga într-un drept pe care legiuitorul l-a stabilit în sarcina unității deținătoare și nu putea soluționa fondul notificării.

Pe de altă parte, s-a susținut că deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale de Acordare a Despăgubirilor, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 247/2005. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 25A din 13 ianuarie 2010, a admis apelul, a schimbat în parte sentința în sensul că a obligat pârâta la acordarea de măsuri reparatorii prin despăgubiri bănești pentru suprafața de 394,64 m.p. teren și a înlătura măsura restituirii în natură.

În considerentele hotărârii s-a reținut că, instanța de fond a apreciat în mod eronat probele administrate în cauză deoarece din raportul de expertiză aflat la dosarul cauzei, rezultă că terenul nu este afectat de elemente de sistematizare deoarece nu apar la suprafață guri de canal sau alte elemente care să indice că ar exista rețele subterane. Această concluzie a expertului trebuia coroborată cu alte probe administrate în dosarul cauzei, respectiv adresa din 01 noiembrie 2006, emisă de Primăria Municipiului București, aflată la dosarul instanței de fond, din care rezultă ca urmare a sistematizării zonei, imobilul în cauză este afectat de amplasamentul blocului care poartă nr. 1 pe șoseaua Ș.M., București.

S-a mai reținut că, din adresa Primăriei Municipiului București din 13 iunie 2006, aflată la dosarul instanței de fond, rezultă că imobilul notificat este afectat în totalitate de elemente de sistematizare: bloc, spațiu verde aferent blocului, pentru suprafața de 275 m.p. Restul suprafeței de 415 m.p reprezintă teren liber de construcții, însă este teren afectat de rețele edilitare subterane. Exprimarea expertului că la suprafață nu apar semne de sistematizare, nu este relevantă și nu trebuie interpretată în mod singular, mai ales că restul concluziilor arată că terenul poate fi retrocedat, fiind liber, aspecte care țin de situația juridică a imobilului și care poate fi apreciată numai de instanța de judecată.

În acea zonă din București, este de notorietate că se găsesc clădiri, ceea ce înseamnă că subsolul este afectat de rețele subterane de canalizare, gaze, apă și altele care deservesc clădirile de locuit și alte construcții destinate publicului, clădiri care au un teren aferent și un spațiu verde ce le înconjoară. Dacă expertul nu a identificat la suprafață rețelele edilitare, nu înseamnă că acestea nu se află pe teren, de vreme ce denumirea lor tehnică este aceea de: „Rețele edilitare subterane". Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs, reclamanții, invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenții reclamanți critică hotărârea sub următoarele aspecte. - Raportul de expertiză efectuat în cauză, concluzionează că, terenul în suprafață de 394,64 m.p.

este liber, nefiind afectat de elemente de sistematizare și că nu apar guri de canal sau alte elemente care să indice că ar exista rețele subterane. Această lucrare de specialitate nu a fost contestată de pârât și nici nu s-au formulat obiecțiuni care să ateste cele reținute în considerentele deciziei recurate. - Soluția pronunțată de instanța de apel se fundamentează pe mențiunile făcute într-o adresă ce datează din anul 2006, ceea ce conduce la nelegalitatea hotărârii. - În ce privește fondul cauzei s-a menționat că, imobilul a fost preluat fără titlu și că acțiunea formulată este admisibilă în conformitate cu Legea nr. 10/2001, având în vedere principiul prevalenței restituirii în natură a imobilului.

- Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor, vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte. Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs, se constată fondat recursul, în considerentele celor ce succed: În conformitate cu dispozițiile art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cauzele în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite. Sfera de aplicare a acestei excepții este determinată de necesitatea aplicării corecte a legii la o stare de fapt precis determinată de instanța a cărei hotărâre a fost atacată pe calea recursului.

În cauza pendinte, starea de fapt a imobilului supus analizei, respectiv a suprafeței de 394,64 m.p. teren, nu a fost precis determinată. Prin raportul de expertiză efectuat în cauză, se concluzionează că, suprafața de 394,64 m.p. cuprinsă între pct 1, 2, 9 și 10 reprezintă teren liber și nu este afectată de elemente de sistematizare neexistând nici guri de canal sau alte elemente care să indice că ar exista rețele subterane. Dar, concluziile raportului de expertiză sunt contrare înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, care nu pot fi ignorate, respectiv adresa din 1 noiembrie 2006 emisă de pârâtă care atestă că imobilul în cauză este afectat în totalitate de elemente de sistematizare. În acest sens este și schița, respectiv planul de situație aflat la fila din dosar fond.

Cum, la efectuarea raportului de expertiză, expertul nu a ținut cont de aceste înscrisuri, este cert că situația juridică a terenului supus analizei nu a fost corect determinată. Mai mult, expertul, în considerentele raportului de expertiză nici cel puțin nu amintește de înscrisurile și celelalte probe aflate la dosarul cauzei, deși principalul obiectiv al expertizei stabilit corect de instanță, îl reprezintă stabilirea situației juridice a terenului, dacă este liber sau dacă este afectat de elemente de sistematizare inclusiv de rețele subterane. Pentru aplicarea principiului prevalenței restituirii în natură, care primează, este necesar a se stabili precis dacă terenul în suprafață de 394,64 m.p.

este liber în sensul Legii nr. 10/2001 republicată. Așadar, pentru stabilirea pe deplin a situației de fapt, este necesar efectuarea unei noi expertize cu aceleași obiective, cu precizarea ca la efectuarea lucrării să se ia în calcul și înscrisurile aflate la dosarul cauzei așa cum s-a arătat mai sus. În concluzie, în raport de cele reținute, Înalta Curte în baza art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții G.R. și T.I. împotriva deciziei civile nr. 25 A din 13 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2011.