ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3458/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a V-a civilă, la 10 noiembrie 2008, reclamanții G.R. și T.l. au

solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului București, să se dispună

obligarea pârâtei să lase reclamanților, în deplină proprietate și liniștită posesie

terenul în suprafață de 400 m.p, situat în București, șoseaua Ș.M.

Prin sentința civilă

nr. 721 din 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă,

s-a admis acțiunea formulată de reclamanții G.P. și T.l., în contradictoriu cu pârâta

Primăria Municipiului București, a fost obligată pârâta să lase reclamanților în

deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 394,64 m.p. teren, situată

în București, șoseaua Ș.M., identificată între punctele 1, 2, 9 și 10 din raportul

de expertiză întocmit de expertul B.S., raport care face parte integrantă din prezenta

sentință și să acorde reclamanților pentru suprafața de 297,41 m.p., identificată

prin același raport de expertiză și imposibil de restituit, măsuri reparatorii prin

despăgubiri bănești.

Pentru a hotărî astfel,

Tribunalul a reținut că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat

sub nr. EE/1931 de Tribunalul Ilfov, numiții B.P. (Pa.) și B.P. au cumpărat de la

vânzătorul D.M., imobilul format din construcție și suprafața de 490 m.p. teren,

situat la adresa din șoseaua Ș.M., conform istoricului adresei poștale ce rezultă

din adresa Primăriei Municipiului București.

Instanța a mai reținut

că, în temeiul Decretului nr. 92/1950 imobilul format din 5 apartamente de la adresa

menționată a trecut în proprietatea statului, fiind naționalizat de la B.P., potrivit

adreselor pârâtei și anexei Decretului.

Conform actelor de stare

civilă și certificatelor de moștenitor depuse la dosar, B.P., decedată în anul 1976,

i-a avut ca moștenitori pe B.P., decedat în anul 1980, B.N. și R.C.

După apariția Legii

nr. 10/2001 au formulat notificări numiții B.N. și R.C., solicitând pârâtei restituirea

acelei părți din terenul de 690 m.p. rămase liberă, precum și măsuri reparatorii

pentru suprafața imposibil de restituit și pe care a fost ridicat blocul „P.".

Conform raportului de

expertiză topografică întocmit în cauză de expertul S.B., terenul revendicat de

reclamanți se compune dintr-o suprafață liberă de 394,64 m.p, o suprafață de 297,41

m.p ocupată de blocul P. și de aleea de acces a acestui bloc.

Suprafața de 394,64 m.p.

fiind liberă, urmează a fi restituită reclamanților, iar pentru suprafața ocupată

de blocul P. și aleea de acces, imposibil de restituit, a fost obligată pârâta să

acorde reclamanților măsuri reparatorii prin despăgubiri bănești, aceste despăgubiri

fiind de natură să repare prejudiciul suportat ca urmare a preluării abuzive a terenului

de către stat.

Împotriva acestei sentințe

a formulat apel pârâta Primăria Municipiului București prin Primar General, criticând

soluția pe motiv că, s-au aplicat greșit dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea

nr. 247/2005, precum și dispozițiile art. 21-23 din Legea nr. 10/2001.

Apelantul-pârât a invocat

faptul că instanța de judecată nu se putea subroga într-un drept pe care legiuitorul

l-a stabilit în sarcina unității deținătoare și nu putea soluționa fondul notificării.

Pe de altă parte, s-a

susținut că deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea

notificărilor, în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire,

se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale

de Acordare a Despăgubirilor, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 247/2005.

Curtea de Apel București,

secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 25A din 13 ianuarie 2010, a admis apelul,

a schimbat în parte sentința în sensul că a obligat pârâta la acordarea de măsuri

reparatorii prin despăgubiri bănești pentru suprafața de 394,64 m.p. teren și a

înlătura măsura restituirii în natură.

În considerentele hotărârii

s-a reținut că, instanța de fond a apreciat în mod eronat probele administrate în

cauză deoarece din raportul de expertiză aflat la dosarul cauzei, rezultă că terenul

nu este afectat de elemente de sistematizare deoarece nu apar la suprafață guri

de canal sau alte elemente care să indice că ar exista rețele subterane.

Această concluzie a expertului

trebuia coroborată cu alte probe administrate în dosarul cauzei, respectiv adresa

din 01 noiembrie 2006, emisă de Primăria Municipiului București, aflată la dosarul

instanței de fond, din care rezultă ca urmare a sistematizării zonei, imobilul în

cauză este afectat de amplasamentul blocului care poartă nr. 1 pe șoseaua Ș.M.,

București. S-a mai reținut că, din adresa Primăriei Municipiului București din

13 iunie 2006, aflată la dosarul instanței de fond, rezultă că imobilul notificat

este afectat în totalitate de elemente de sistematizare: bloc, spațiu verde aferent

blocului, pentru suprafața de 275 m.p. Restul suprafeței de 415 m.p reprezintă teren

liber de construcții, însă este teren afectat de rețele edilitare subterane.

Exprimarea expertului

că la suprafață nu apar semne de sistematizare, nu este relevantă și nu trebuie

interpretată în mod singular, mai ales că restul concluziilor arată că terenul poate

fi retrocedat, fiind liber, aspecte care țin de situația juridică a imobilului și

care poate fi apreciată numai de instanța de judecată.

În acea zonă din București,

este de notorietate că se găsesc clădiri, ceea ce înseamnă că subsolul este afectat

de rețele subterane de canalizare, gaze, apă și altele care deservesc clădirile

de locuit și alte construcții destinate publicului, clădiri care au un teren aferent

și un spațiu verde ce le înconjoară. Dacă expertul nu a identificat la suprafață

rețelele edilitare, nu înseamnă că acestea nu se află pe teren, de vreme ce denumirea

lor tehnică este aceea de: „Rețele edilitare subterane".

Împotriva acestei din

urmă hotărâri au declarat recurs, reclamanții, invocând incidența dispozițiilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenții reclamanți

critică hotărârea sub următoarele aspecte.

- Raportul de expertiză

efectuat în cauză, concluzionează că, terenul în suprafață de 394,64 m.p. este liber,

nefiind afectat de elemente de sistematizare și că nu apar guri de canal sau alte

elemente care să indice că ar exista rețele subterane. Această lucrare de specialitate

nu a fost contestată de pârât și nici nu s-au formulat obiecțiuni care să ateste

cele reținute în considerentele deciziei recurate.

- Soluția pronunțată de

instanța de apel se fundamentează pe mențiunile făcute într-o adresă ce datează

din anul 2006, ceea ce conduce la nelegalitatea hotărârii.

- În ce privește fondul

cauzei s-a menționat că, imobilul a fost preluat fără titlu și că acțiunea formulată

este admisibilă în conformitate cu Legea nr. 10/2001, având în vedere principiul

prevalenței restituirii în natură a imobilului.

- Dispozițiile constituționale

privind drepturile și libertățile cetățenilor, vor fi interpretate și aplicate în

concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte

tratate la care România este parte.

Examinând criticile formulate

prin intermediul cererii de recurs, se constată fondat recursul, în considerentele

celor ce succed:

În conformitate cu dispozițiile

art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului

pricinii în toate cauzele în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării

corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite.

Sfera de aplicare a acestei

excepții este determinată de necesitatea aplicării corecte a legii la o stare de

fapt precis determinată de instanța a cărei hotărâre a fost atacată pe calea recursului.

În cauza pendinte, starea

de fapt a imobilului supus analizei, respectiv a suprafeței de 394,64 m.p. teren,

nu a fost precis determinată.

Prin raportul de expertiză

efectuat în cauză, se concluzionează că, suprafața de 394,64 m.p. cuprinsă între

pct 1, 2, 9 și 10 reprezintă teren liber și nu este afectată de elemente de sistematizare

neexistând nici guri de canal sau alte elemente care să indice că ar exista rețele

subterane.

Dar, concluziile raportului

de expertiză sunt contrare înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, care nu pot fi

ignorate, respectiv adresa din 1 noiembrie 2006 emisă de pârâtă care atestă că imobilul

în cauză este afectat în totalitate de elemente de sistematizare. În acest sens

este și schița, respectiv planul de situație aflat la fila din dosar fond.

Cum, la efectuarea raportului

de expertiză, expertul nu a ținut cont de aceste înscrisuri, este cert că situația

juridică a terenului supus analizei nu a fost corect determinată.

Mai mult, expertul, în

considerentele raportului de expertiză nici cel puțin nu amintește de înscrisurile

și celelalte probe aflate la dosarul cauzei, deși principalul obiectiv al expertizei

stabilit corect de instanță, îl reprezintă stabilirea situației juridice a terenului,

dacă este liber sau dacă este afectat de elemente de sistematizare inclusiv de rețele

subterane.

Pentru aplicarea principiului

prevalenței restituirii în natură, care primează, este necesar a se stabili precis

dacă terenul în suprafață de 394,64 m.p. este liber în sensul Legii nr. 10/2001

republicată.

Așadar, pentru stabilirea

pe deplin a situației de fapt, este necesar efectuarea unei noi expertize cu aceleași

obiective, cu precizarea ca la efectuarea lucrării să se ia în calcul și înscrisurile

aflate la dosarul cauzei așa cum s-a arătat mai sus.

În concluzie, în raport

de cele reținute, Înalta Curte în baza art. 312 C. proc. civ., va admite recursul,

va casa decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de reclamanții G.R. și T.I. împotriva deciziei civile nr. 25 A din 13 ianuarie 2010

a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia recurată

și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 aprilie 2011.