ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3290/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3290/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față,

constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă

și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin decizia nr. 13 A din 19

ianuarie 2010, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul S.G. împotriva sentinței

civile nr. 343 din 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a

civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC C.C.H. România și intimatul-pârât

O.S.I.M.

Pentru a pronunța această

decizie, Curtea a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul instanței la data de 4 decembrie 2007 reclamanta SC C.C.H. România SRL

a chemat în judecată pe pârâtul S.G. solicitând instanței ca prin sentința pe care

o va pronunța să se dispună

- anularea brevetului

de invenție X, având data de depozit 16 decembrie 2004,

- înscrierea mențiunii

privind hotărârea de anulare a brevetului de invenție în Registrul național al brevetelor

de invenție - Secțiunea pentru brevete de invenție acordate pe cale națională,

- înregistrarea hotărârii

la O.S.I.M. și

- publicarea hotărârii

în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială - Secțiunea invenții, în termen

de cel mult două luni de la data înregistrării, cu cheltuieli de judecată.

Reclamanta a susținut

că la data de 5 iulie 2007 a primit notificarea pârâtului, prin care acesta pretindea

că a contrafăcut invenția brevetată de acesta și protejată prin brevetul X, sugerând

că singura modalitate de a nu se ajunge la un litigiu de natură să afecteze imaginea

companiei este aceea de a accepta oferta de cesionare exclusivă a dreptului la brevetul

menționat, pentru un preț de 2.000.000 euro; pârâtul a precizat totodată că va realiza

o amplă campanie de mediatizare a acțiunilor de contrafacere a invenției, ceea ce

va afecta imaginea companiei pe piață.

A avut loc o întâlnire

între părți, care nu a condus la niciun rezultat în ce privește pretinsa contrafacere,

iar astfel de acțiuni au fost îndreptate și împotriva altor societăți importante,

pe motivul folosirii de către acestea a unor umbrele similare celor ce fac obiectul

brevetului litigios.

Arătând temeiul de drept

invocat și pornind de la dispozițiile art. 54 din lege, reclamanta a susținut că,

prin raportare la art. 7, 8, 9 din Legea nr. 64/1991, precum și la Regulile 30,

32 pct. B alin. (2) din Regulamentul de aplicare a legii, invenția brevetată nu

îndeplinește condițiile de fond necesare pentru acordarea protecției. Astfel, invenția

nu îndeplinește cerințele cumulative impuse de art. 7 din lege, respectiv condiția

noutății, iar, în subsidiar, nici condiția activității inventive.

Cu referire la condiția

noutății, definită de art. 8 din lege, făcând trimitere și la Regula 30 din Regulament,

reclamanta a arătat că soluția tehnică pentru care s-a eliberat brevetul contestat

era de multă vreme cunoscută și utilizată pentru umbrele, indicând anteriorități

ale brevetului. Reclamanta a invocat art. 9 din lege și Regula nr. 32 pct. b

alin. (2) din Regulament, în forma în vigoare la data de depozit a brevetului, susținând

că invenția nu îndeplinește condiția activității inventive și enumerând soluții

tehnice anterioare, din care rezultă cu evidență, pentru specialistul în domeniu,

soluțiile tehnice cuprinse în obiectul brevetului litigios.

Prin cererea reconvențională

formulată în cauză, pârâtul a solicitat obligarea reclamantei:

- să înceteze de îndată

încălcarea drepturilor de proprietate industrială ale pârâtului, decurgând din brevetul

de invenție X din 16 decembrie 2004, constând în importul, achiziționarea în vederea

folosirii, utilizarea și distribuirea umbrelelor de terasă prevăzute cu discontinuități

ale acoperământului, care sunt identice cu umbrelele protejate prin brevetul X;

- obligarea reclamantei

să îl informeze asupra identității terților care fabrică și/sau distribuie, precum

și asupra circuitelor de distribuție a umbrelelor;

- obligarea reclamantei

să îi furnizeze situația la zi a numărului de umbrele folosite pe ani și pe distribuitori,

începând cu anul în care a folosit prima dată aceste umbrele;

- să se dispună sechestru

asigurător și confiscarea în vederea distrugerii a tuturor umbrelelor ce încorporează

soluția tehnică protejată prin Brevetul X, deținute de reclamantă;

- publicarea sentinței

de admitere a acțiunii într-un ziar de largă răspândire, pe cheltuiala reclamantei,

cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă

nr. 343 din data de 12 martie 2009 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a

dispus:

- admiterea acțiunii principale,

- anularea brevetului

de invenție X, cu data de depozit 16 decembrie 1994,

- înscrierea mențiunii

privitoare la hotărârea de anulare a brevetului de invenție în Registrul Național

al brevetelor de invenție,

- înregistrarea prezentei

hotărâri la O.S.I.M. și publicarea acesteia în Buletinul Oficial de Proprietate

Industrială în termen de 60 de zile de la înregistrarea hotărârii la O.S.I.M.,

- obligarea pârâtului

la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în cuantum de 4.039,3 RON,

- respingerea excepțiile

inadmisibilității, lipsei calității procesuale active și pasive, lipsei interesului,

invocate de reclamanta-pârâtă reconvențională cu privire la cererea reconvențională,

- respingerea ca neîntemeiată

a excepției netimbrării petitului reconvențional vizând plata daunelor moratorii,

- admiterea excepția netimbrării

petitului reconvențional având ca obiect obligarea reclamantei-pârâte reconvenționale

la plata daunelor morale și în consecință, a anulat acest petit ca netimbrat,

- respingerea ca inadmisibil

a petitului reconvențional având ca obiect instituirea sechestrului asigurător,

- respingerea cererii

reconvenționale completată ca neîntemeiată.

În motivarea sentinței

s-au reținut următoarele:

Pârâtul este titularul

Brevetului de invenție X, având data de depozit 16 decembrie 2004, pentru produsul

umbrelă.

Societatea reclamantă

justifică un interes personal, născut, actual și legitim în declanșarea acțiunii

în anulare, prin aceea că a fost notificată de pârât, acesta oferindu-i spre concesionare

exclusivă dreptul la brevetul nr. X pentru produsul „umbrelă”, precum și dreptul

asupra invenției având ca obiect „umbrela de mari dimensiuni”, având depozitul reglementar

YY/2005; reclamanta justifică interesul pornind și de la necesitatea de a se proteja

de o eventuală acțiune în contrafacere sau în despăgubiri ce ar putea fi declanșată

de titularul brevetului.

Pornind de la dispozițiile

art. 54 alin. (1) lit. a), raportate la prevederile art. 7-10, 12, 13 din lege,

precum și de la dispozițiile cuprinse în Regulile 30 și 32 din Regulamentul de aplicare

a legii, în forma în vigoare la data depozitului, invenția al cărei titular este

pârâtul nu îndeplinește condițiile de brevetabilitate prevăzute de lege.

Astfel, potrivit raportului

de expertiză și suplimentului la acest raport, întocmite în cauză de expertul în

proprietate intelectuală E.M., revendicările 1, 3 și 4 nu îndeplinesc condiția de

noutate, prevăzută de art. 7 și 10 din Legea nr. 64/1991, precum și de Regula 32

punct A din Regulamentul în vigoare la data de depozit. Atât expertul judiciar,

cât și expertul parte al reclamantei au concluzionat în același sens cu privire

la revendicările 1, 3 și 4, cu referire la condiția noutății, concluzie rezultată

în urma analizei comparative în raport de brevete și modele anterioare.

Cu privire la revendicările

2, 3, 4, expertul judiciar și expertul parte au stabilit că, potrivit comparației

cu brevetele anterioare, identificate în cuprinsul raportului și al suplimentului

la expertiză, acestea nu îndeplinesc nici condiția activității inventive, expertul

parte apreciind în același sens și cu privire la revendicarea 1. Chiar dacă expertul

parte a apreciat diferit cu privire la această condiție de brevetabilitate, acest

aspect este lipsit de relevanță, întrucât expertiza judiciară a stabilit că pentru

revendicarea 1 nu este îndeplinită condiția noutății.

În ce privește revendicările

5 și 6 ale brevetului, expertul judiciar a stabilit că sunt îndeplinite condițiile

noutății și inventivității, aceleași fiind și aprecierile expertului parte, propus

de reclamantă. Aceste revendicări privesc mânerul ergonomic și suportul de fixare

a umbrelei, nu sunt revendicări independente, ci se află în strânsă legătură cu

primele revendicări, având ca obiect forma și structura umbrelei. În aceste condiții,

soarta revendicărilor 5 și 6 depinde de brevetabilitatea apreciată asupra revendicărilor

1-4, astfel cum rezultă din interpretarea Regulii 15 din H.G. nr. 152/1992.

Cu privire la cererea

reconvențională, s-au reținut următoarele:

Excepțiile inadmisibilității,

lipsei calității procesuale active și pasive, lipsei interesului, netimbrării petitului

având ca obiect plata daunelor moratorii, invocate de reclamanta-pârâtă sunt neîntemeiate.

În ce privește inadmisibilitatea,

reclamanta-pârâtă a susținut că nu poate fi primită cererea reconvențională, cu

caracterul unei acțiuni în contrafacere, câtă vreme pârâtul nu a formulat, în prealabil,

o acțiune în anularea modelului industrial încorporat de umbrelele folosite de reclamantă.

O atare apărare nu poate fi primită, dat fiind că legea nu condiționează exercitarea

dreptului exclusiv de exploatare a invenției, conform art. 32 din lege, de formularea

unei acțiuni în anulare, de genul cei la care face trimitere reclamanta-pârâtă.

Cu privire la excepția

lipsei calității procesuale active a pârâtului reclamant reconvențional, se susține

că pârâtul-reclamant nu poate invoca nicio eventuală încălcare a unor drepturi de

proprietate industrială decurgând din brevetul său, întrucât invenția brevetată

nu îndeplinește condițiile de fond pentru acordarea protecției. Această susținere

nu poate fi primită câtă vreme până la rămânerea definitivă și irevocabilă a unei

hotărâri de anulare a brevetului, pârâtul - reclamant reconvențional este titularul

brevetului litigios, bucurându-se de protecție potrivit art. 1 alin. (1) din Legea

nr. 64/1991. Susținerile reclamantei legate de condițiile de brevetabilitate nu

pot constitui temei al excepției, ci sunt apărări formulate pe fondul cererii de

anulare.

Aceeași este soluția și

în ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei reconvenționale,

împrejurarea constând în folosirea sau comercializarea umbrelelor de către aceasta

implicând o analiză de fond a cererii.

Cu referire la excepția

lipsei interesului, excepția este neîntemeiată, pentru aceleași motive ca și cele

anterior reținute, în privința excepției lipsei calității procesuale active, motivarea

celor două apărări vizând același aspect.

Este neîntemeiată și excepția

netimbrării capătului de cerere reconvențional având ca obiect obligarea reclamantei

- pârâte la plata despăgubirilor de 10.000 RON pe zi de întârziere. În acest sens,

deși reclamanta - pârâtă invocă incidența art. 20 din Legea nr. 146/1997 republicată,

această lege nu reglementează plata taxei de timbru pentru acțiunile având ca obiect

plata daunelor, solicitate pe zi de întârziere, astfel că este aplicabil principiul

de drept conform căruia „ubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus”.

S-a admis excepția netimbrării

petitului reconvențional având ca obiect obligarea reclamantei-pârâte reconvenționale

la plata daunelor morale și în consecință, s-a anulat acest petit ca netimbrat.

În susținerea acestei soluții, tribunalul a reținut că prin încheierea din 3

aprilie 2008 instanța a pus în vedere pârâtului reclamant reconvențional să timbreze

petitul având ca obiect daunele morale, stabilind și cuantumul acestei taxe, iar

cererea de reexaminare formulată a fost respinsă.

Împotriva sentinței menționată

anterior a declarat apel pârâtul S.G., instanța apreciindu-l ca nefondat, în considerarea

celor ce succed, reținute în esență.

A. Cu privire la cererea

principală.

de apel prin care se susține că prima instanță ar fi încuviințat în mod nelegal

extinderea cererii inițiale a reclamantei de la constatarea lipsei condițiilor de

brevetabilitate pentru revendicările 1 și 3 din invenție, la toate revendicările

invenției, ținând cont că prin petitul cererii de chemare în judecată s-a cerut

anularea brevetului de invenție X, având data de depozit 16 decembrie 2004, aceasta

însemnând în tot, iar nu așa cum susține apelantul, numai cu privire la anumite

revendicări.

proba cu expertiză tehnică, aceasta în mod temeinic a fost încuviințată de către

prima instanță, având în vedere că era concludentă și pertinentă potrivit art. 167

alin. (1) raportat la art. 201 alin. (1) C. proc. civ., fiind necesară lămurirea

împrejurărilor de fapt legate de îndeplinirea condițiilor noutății și activității

inventive de către invenția/grupul de invenții la care se referea brevetul în cauză.

Pentru aceasta era necesară identificarea și compararea caracteristicilor tehnice

constructive ale produselor indicate drept anteriorități de către reclamantă, ale

cunoștințelor cuprinse în stadiul tehnicii și produsul la care se referă brevetul

de invenție în cauză, activitate pentru care erau necesare cunoștințe tehnice de

specialitate.

Apelantul a mai susținut

în motivele de apel că obiectivele raportului de expertiză trebuiau să fie altele.

Pârâtul putea cere, în apărare, la același termen de judecată, încuviințarea probei

cu expertiză sau încuviințarea unor obiective suplimentare cu condiția suportării

unei părți din onorariu, conform art. 170 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce nu a

făcut.

prin care se intenționa lămurirea împrejurărilor de fapt privitoare la existența

noutății, apelantul pârât a mai susținut că trebuia găsită o singură anterioritate

care să fie comparată cu întreaga invenție care face obiectul brevetului în cauză,

conform Regulii 32 A pct. 2, iar nu compararea fiecărei revendicări cu câte o anterioritate

diferită, metodă apreciată ca fiind în sistem mozaic.

Pentru a determina dacă

este temeinică sau nu această susținere trebuie stabilit în primul rând dacă în

speță este o singură invenție sau cu un grup de invenții, în funcție de aceasta

urmând a se determina textul de lege aplicabil modului de analiză a condiției noutății,

având în vedere că, potrivit Regulii 32 A alin. (3), într-un grup de invenții care

respectă unitatea invenției, materialele din stadiul tehnicii vor fi luate în considerare

individual, pentru fiecare invenție.

Chiar din descrierea invenției

făcută de către pârât la data depunerii cererii de brevet de invenție rezultă că

invenția care face obiectul acesteia își propune să rezolve mai multe probleme tehnice,

(să permită folosirea mai bună a spațiului protejat, să permită colectarea și dirijarea

scurgerii apei de pe acoperământ, să micșoreze rezistența aerodinamică a acoperământului),

iar nu una singură, astfel că în speță este un grup de invenții.

Faptul că în speță pârâtul

susține că prima revendicare este independentă, iar celelalte sunt dependente nu

contrazice ideea existenței mai multor invenții, având în vedere că testul de unitate

al unui grup de invenții care rezolvă probleme diferite este dacă poate fi formulată

în mod fictiv o revendicare principală în raport de care invențiile din grup să

fie revendicate prin revendicări dependente și a cărei problemă unitară rezolvată

să circumscrie problemele ridicate de fiecare invenție.

Ca atare, fiind un grup

de invenții, pentru aprecierea noutății se aplică Regula 32 A alin. (3), astfel

că în mod corect materialele din stadiul tehnicii au fost luate în considerare individual,

pentru fiecare invenție cuprinsă în revendicări.

Aceasta nu este echivalentă

cu luarea în considerare a materialelor din stadiul tehnicii în sistem mozaic, când

pentru aprecierea noutății fiecărei revendicări s-ar avea în vedere mai multe anteriorități

combinate în același timp.

În ceea ce privește îndeplinirea

condiției noutății, expertul, comparând caracteristicile tehnice ale revendicărilor

cu cea mai apropiată anterioritate a ajuns la concluzia că revendicările 1, 3, 4

nu îndeplinesc această condiție, revendicarea 1 fiind comparată cu brevetul (SUA)

din anul 1901, iar revendicările 3 și 4 cu brevetul (Franța) din anul 1927.

În ceea ce privește revendicarea

1 aceasta a fost comparată cu brevetul (SUA) din 1901, astfel că, raportat la cunoștințele

aflate în stadiul tehnicii, aceasta nu este nouă.

Apelantul susține că revendicarea

1 este diferită de anterioritatea aleasă prin aceea că în cazul invenției sale fiecare

spiță a umbrelei poate fi de lungime diferită, tija poate fi plasată chiar și pe

marginea umbrelei, etc.

Acest argument nu poate

fi reținut având în vedere că propunerile care se reduc la modificarea formei unei

construcții fără ca această modificare să producă un efect tehnic nou nu pot fi

brevetate. Tot astfel, nu este brevetabilă modificarea numărului, dimensiunilor

ori așezării diferitelor piese ale unor dispozitive cunoscute sau înlocuirea lor

cu alte piese cunoscute, dacă această modificare nu produce un efect tehnic nou.

Pentru determinarea noutății

trebuie stabilit efectul tehnic nou obținut prin utilizarea materialelor aflate

în stadiul tehnicii.

În ceea ce privește revendicările

3 și 4, acestea au fost comparate de către experți cu brevetul (Franța) din anul

1927.

Apelantul susține că specific

revendicării 3 este faptul că porțiunea de acoperământ dintre două spițe alăturate

este făcută din două bucăți care se suprapun și că înainte de a se gândi el la această

soluție porțiunea de acoperământ dintre două spițe alăturate era făcută doar dintr-o

singură bucată. Or, după cum rezultă din brevetul avut în vedere de către expert,

această soluție a existat în stadiul tehnicii încă din 1927, când în încercarea

de a rezolva neajunsurile date de simpla suprapunere a acestor bucăți de acoperământ,

care nu permiteau deplasarea unui volum suficient de aer, s-a propus inserarea diferitelor

materiale în marginile fantelor.

Deși s-a apreciat că este

suficientă neîndeplinirea unei singure condiții cumulative reglementate de art.

7 din Legea nr. 64/1991 pentru a fi anulat brevetul de invenție, lipsa noutății

revendicării principale atrăgând aceeași concluzie și pentru revendicările dependente,

s-au analizat și motivele de apel privind aprecierea lipsei activității inventive,

considerate ca fiind neîntemeiate.

Referitor la obiectivul

prin care s-a cerut ca expertul să stabilească pentru fiecare revendicare îndeplinirea

condiției activității inventive, este neîntemeiată susținerea apelantului în sensul

că Regula 32 B prevede îndeplinirea activității inventive de către ansamblul revendicărilor

și nu de fiecare în parte, activitatea inventivă fiind o caracteristică a invenției

luate în ansamblu, având în vedere că potrivit regulii 32 lit. b alin. (2) „la aprecierea

activității inventive se stabilește stadiul tehnicii din care se formează un mozaic

de soluții tehnice ce se compară, în totalitatea lui, cu revendicările”. Astfel,

din interpretarea gramaticală a acestui text de lege rezultă că mozaicul de soluții

tehnice, în totalitatea lui se compară cu revendicările, iar nu cum susține apelantul

că mozaicul de soluții tehnice s-ar compara cu totalitatea revendicărilor - „lui”

se acordă în gen și număr cu mozaicul, iar nu cu revendicările.

În ceea ce privește problema

dacă pentru stabilirea activității inventive mozaicul de soluții tehnice trebuie

comparat cu fiecare revendicare sau, așa cum susține apelantul cu invenția în ansamblu,

este de reținut că același text de lege menționat anterior stabilește expres că

mozaicul de soluții tehnice se compară cu revendicările, deci cu fiecare dintre

ele, iar nu cu invenția în ansamblu.

Este firesc să fie așa

atât timp cât, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 64/1991, revendicările definesc

obiectul protecției solicitate; de asemenea, potrivit art. 33 alin. (3) din lege,

întinderea protecției conferite prin brevet este determinată de conținutul revendicărilor,

iar, potrivit regulii 2 a Regulamentului de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind

brevetele de invenție, prin revendicări se înțelege prezentarea obiectului protecției

solicitate și a elementelor de noutate ale invenției. Astfel, protecția conferită

prin brevet vizează doar acele soluții noi și cu privire la care se stabilește că

există activitate inventivă din partea solicitantului de eliberare a brevetului.

În ceea ce privește revendicarea

1, ceea ce pretinde pârâtul că ar fi inventat este produsul „Spițele umbrelei în

număr mai mare de 3, pot avea lungimi diferite și/sau pot fi dispuse în jurul tijei

(1) astfel încât unghiurile dintre ele să fie diferite, determinând pentru acoperământul

(5) o formă de poligon cu mai mult de trei laturi care poate fi oarecare, cu laturile

conținute în plane care pot fi neperpendiculare pe tijă, iar tija poate fi plasată

atât de excentric cât se dorește față de centrul de greutate al proiecției orizontale

a acoperământului”.

Trecând peste faptul că

această prezentare a revendicării este departe de a îndeplini condițiile art. 18

privitor la claritate, concizie, corectitudine din punct de vedere științific și

tehnic, atât timp cât sunt întrebuințați termeni cu valoare de posibilitate, iar

nu de certitudine, „pot fi (…)” într-un fel sau altul, care implică o incertitudine

asupra obiectului protecției, instanța a analizat obiectul protecției în sensul

cel mai larg posibil, conform celor revendicate de către pârât.

Invenția propusă de către

pârât constă într-o combinație de mijloace cunoscute. Astfel, cel puțin 4 spițe,

de lungimi diferite, (brevet de invenție Franța din 1926, umbrelă de formă ovală,

din 1937, umbrelă de ploaie adaptată, brevet SUA din 1974, ș.a. în care spițele

nu sunt egale), spițe dispuse în jurul tijei sau într-o parte a tijei, formă de

poligon oarecare, laturi în plane care pot fi perpendiculare pe tijă (brevetul SUA

din 1901, apărătoarea de vânt pentru biciclete) sau neperpendiculare (laturi în

plane neperpendiculare) au marea majoritate a umbrelelor care se găsesc în comerț,

dovada reprezentând-o majoritatea anteriorităților prezentate, nefiind necesar să

se trimită expres la un anumit brevet; tija poate fi plasată atât de excentric cât

se dorește, adică și la o margine exterioară a umbrelei, conform susținerilor apelantului,

(umbrela de ploaie cu montură descentrată, brevet Franța din 1946, umbrela descentrată,

brevet SUA din 1960, ș.a.).

Nu s-a depus un efort

creativ pentru acest produs prezentat în revendicarea 1, astfel că acest obiect

nu are la bază o activitate inventivă. Sunt aplicabile în acest caz prevederile

Regulii 32 B.alin. (4) lit. g), potrivit cărora rezolvarea problemei se face prin

folosirea în comun a două sau mai multe soluții cunoscute, iar efectul tehnic previzibil

rezultă din simpla însumare a efectelor fiecărei soluții (juxtapunerea soluțiilor

cunoscute) și ale lit. i) - rezolvarea problemei se referă la alegerea unui material

corespunzător cunoscut și/sau la executarea unor modificări constructive după reguli

în sine cunoscute.

În speță, această combinație

nouă de mijloace cunoscute nu produce un rezultat de ansamblu diferit de efectul

fiecărui mijloc în parte.

În ceea ce privește revendicarea

2, aceasta este prezentată în brevetul în cauză “umbrelă conform revendicării 1,

caracterizată prin aceea că acoperământul (5) este prevăzut de jur împrejur cu o

streașină (7) realizată din material impermeabil, menținută într-o poziție depărtată

de acoperământul (5) astfel încât să asigure o secțiune triunghiulară (b) suficientă

pentru trecerea apei, prin intermediul unor distanțiere (9) fixate la un capăt de

marginea streașinei și la celălalt capăt de o spiță sau o tijă de întărire în așa

fel încât să nu împiedice plierea acoperământului, streașină care la partea cea

mai de jos, situată de regulă la capătul spiței celei mai lungi, este prevăzută

cu un orificiu de evacuare (8) cu contur întărit, capsat sau turnat într-o gaură

din streașină, prin care apa colectată de strașină este deversată în exterior”.

Cu privire la această

revendicare, dependentă de revendicarea 1, așa cum rezultă din chiar începutul prezentării

ei, problema tehnică rezolvată constă în permiterea colectării și dirijarea scurgerii

apei de pe acoperământ. Nici în acest caz problema tehnică nu este nouă, punându-se

această problemă cu mult timp înainte de depunerea cererii de brevet în cauză.

În raportul de expertiză

se reține cu privire la această revendicare că nu este îndeplinită condiția activității

inventive. Într-adevăr, în acest caz sunt aplicabile dispozițiile Regulii 32 B alin.

(4) lit. i) - rezolvarea problemei referindu-se la alegerea unui material corespunzător

cunoscut și/sau la executarea unor modificări constructive după reguli în sine cunoscute.

La fel este și revendicarea

4 “umbrelă conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că în tivurile marginilor

streașinei și ale fantelor este inserat un șnur cu rezistență mare la întindere”,

care face trimitere atât la revendicarea 1, dar și la revendicările 2 și 3. Și aceasta

este cuprinsă în stadiul tehnicii, fiind aplicabile dispozițiile Regulii 32 B alin.

(4) lit. c) - rezolvă problema numai printr-o simplă înlocuire de materiale cu caracteristici

cunoscute care conduc la efecte previzibile și f) - rezolvarea problemei se face

prin mijloace echivalente existente în stadiul tehnicii și conduce la obținerea

acelorași efecte, pentru considerentele menționate la analizarea condiției noutății.

Aceeași problemă a dependenței

se pune și cu privire la revendicarea 5 „umbrelă conform revendicării 1, caracterizată

prin aceea că are un mâner ergonomic (17) dintr-un material semirigid, de preferință

spumă poliuretanică cu densitate mare, având axa plasată înclinat față de axa tijei

(1) astfel construit încât să ocupe ca formă și volum spațiul delimitat de podul

palmei și de degetele mâinii în poziție semiînchisă și care are o protuberanță (c)

care are poziția, forma rotunjită și dimensiunile spațiului delimitat de degetele

arătător și mijlociu depărtate la 4 mm între ele” și la revendicarea 6 „umbrelă

conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că, într-o variantă de realizare,

are un suport (11) care poate fi fixat sub o roată de vehicul și care este alcătuit

dintr-o talpă (12), realizată din profile sudate, de care este prins, într-o parte,

un manșon (14) în care intră tija (1) umbrelei care este fixată cu un șurub fluture

(15), talpa (12) având forma unui dreptunghi și al unui triunghi alipit de o latură

mică a dreptunghiului, laturile mari ale dreptunghiului fiind suficient de lungi,

încât să permită fixarea tălpii sub o roată de vehicul, iar laturile mici ale dreptunghiului

fiind de lungime mai mică decât pata de contact a roții respective cu solul”.

În ceea ce privește revendicarea

3 aceasta este prezentată în brevetul în cauză „umbrelă conform revendicării 1,

caracterizată prin aceea că porțiunea de acoperământ aflată între două spițe alăturate

este făcută din două sau mai multe bucăți care se suprapun dând naștere unor fante

(a) care au latura inferioară egală ca lungime cu distanța dintre punctele de prindere

pe spițe, în timp ce latura exterioară a fantei are lungimea mai mare decât distanța

dintre punctele de prindere de cele două spițe alăturate”.

Problema tehnică propusă

a fi rezolvată prin această invenție este micșorarea rezistenței acoperământului

la vânt. Nici în acest caz nu se poate reține susținerea apelantului în sensul că

el ar fi inventat această problemă, adică s-ar fi gândit primul la ea, având în

vedere că aceasta există încă de la inventarea umbrelei în forma inițială, propunându-se

în timp chiar mai multe soluții, așa cum rezultă din anterioritățile prezentate

de către reclamantă.

Anterioritățile sunt reprezentate

de brevetul din 1962, Franța, umbrelă de soare cu bolți pentru circulația aerului,

brevetul din anul 1969, SUA, umbrelă rezistentă la vânt, brevet din 1989 USA, structură

umbrelă din fibră de sticlă, brevet SUA din 1991, umbrelă rotativă cu calotă, care

au fost avute în vedere și în raportul de expertiză.

Reclamanta a prezentat

mai multe anteriorități care se suprapun acestor caracteristici ale acestei revendicări,

cea mai apropiată raportat la multitudinea fantelor fiind umbrela rezistentă la

vânt brevet din 1969, SUA, revendicarea pârâtului în cauză reprezentând o formă

simplificată a acestor umbrele rezistente la vânt. Or, potrivit Regulii 32 B

alin. (4) lit. e) o invenție nu implică o activitate inventivă dacă rezolvă problema

printr-o simplificare, fără să mențină cel puțin performanțele cunoscute din stadiul

tehnicii.

Modul de prindere al acestor

fante este identic cu cel descris de către pârât, iar prin revendicarea 4 se menționează

și inserarea unui șnur cu rezistență mare la întindere la marginea fantelor, care

nu este diferit de „firul elastic sau orice altă piesă echivalentă” menționat în

brevetul din anul 1962, Franța. Or, potrivit Regulii 32 B alin. (4) lit. f), o invenție

nu implică o activitate inventivă dacă rezolvarea problemei se face prin mijloace

echivalente existente în stadiul tehnicii și conduce la obținerea acelorași efecte.

Apelantul pârât susține

că specialistul în umbrele nu ar putea realiza invenția în cauză deoarece nu s-ar

gândi să îmbine totalitatea soluțiilor revendicate, întrucât nu ar cunoaște rezultatul

final și astfel succesiunea operațiilor. Or, această problemă, dacă ar fi reală,

s-ar pune în cazul tuturor combinațiilor de mijloace cunoscute, astfel că nu s-ar

mai justifica noțiunea de „juxtapunere nebrevetabilă” reglementată de Regula 32

B alin. (4) lit. g) - direct legată de activitatea inventivă este depunerea unui

efort creativ, iar simpla reunire într-un singur produs a mai multor metode cunoscute

care îndeplinesc diferite funcții nu necesită un astfel de efort.

În consecință în mod corect

s-a reținut de către prima instanță că brevetul în cauză nu îndeplinește condițiile

prevăzute de art. 7 din Legea nr. 64/1991, astfel că s-a impus anularea acestuia

în baza art. 55 din Legea nr. 64/1991.

B. Cu privire la modul

de soluționare a cererii reconvenționale.

Contestația la modul de

determinare a taxei de timbru se soluționează potrivit legii prin încheiere irevocabilă

și este inadmisibilă invocarea în apelul declarat împotriva hotărârii pe fondul

cauzei a acestor aspecte. Aceeași este situația și în cazul în care nu s-ar fi formulat

cerere de reexaminare atât timp cât legea prevede o cale specială prealabilă, pentru

contestarea modului de determinare a taxelor de timbru.

Referitor la cererea de

sechestru asigurător, în mod temeinic a apreciat prima instanță că nu sunt îndeplinite

condițiile art. 591C. proc. civ., având în vedere că creditorul nu are titlu executoriu,

iar creanța nu este constatată prin act scris; ca atare, pârâtul trebuia să facă

dovada, conform alin. (3) al acestui articol, a faptului că debitorul a micșorat

prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori

că este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori

să-și risipească averea, ceea ce nu s-a întâmplat în speță. Nu s-a dovedit nici

existența unui risc de încălcare a drepturilor decurgând dintr-un brevet și faptul

că această încălcare riscă să cauzeze un prejudiciu ireparabil ori că există un

risc de distrugere a elementelor de probă, conform art. 63 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 64/1991.

În ceea ce privește neanalizarea

capetelor cererii reconvenționale referitoare la contrafacerea revendicării 3 a

brevetului în cauză, s-a apreciat că atât timp cât s-a constatat nul brevetul de

invenție, pe care pârâtul își întemeia cererea reconvențională, nu se mai puteau

analiza capetele de cerere aferente.

Curtea a considerat inutilă

analizarea temeiniciei pretențiilor din cererea reconvențională, raportat la faptul

că a fost constatată legală și temeinică hotărârea primei instanțe de fond de anulare

a brevetului de invenție.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs apelantul-pârât S.G., criticând-o pentru următoarele motive.

conține afirmații la modul cel mai general în loc de motive, care nu ar fi trebuit

luate în seamă de instanțele de judecată.

În aceste condiții, sarcina

ilegală a motivării cererii a fost încredințată experților tehnici, iar aceștia,

în lipsa motivelor reale, au inventat unele motive, cu încălcarea prevederilor legale

și a practicii obișnuite în materie.

noutății.

Cu referire la art. 8

din Legea nr. 64/1991 în vigoare la 16 decembrie 1994 și Regula 32 A (2) din Regulamentul

de aplicare a legii, se susține că o invenție nu este nouă dacă este conținută întreagă

într-un singur material din stadiul tehnicii, considerat ca fiind cel mai apropiat

de invenția revendicată și cu care se compară 1:1. Dacă în urma comparației se constată

că invenția revendicată are o singură caracteristică esențială diferită de stadiul

tehnicii, atunci ea trebuie considerată nouă.

Invenția în cauză are

nu mai puțin de 12 astfel de caracteristici esențiale diferite de stadiul tehnicii,

dintre care se subliniază în mod expres cea descrisă în revendicarea independentă-acoperământul

umbrelei poate avea forma unui poligon oarecare, adică niciuna din laturi nu este

egală cu alta și niciun unghi nu este egal cu altul.

Această formă oarecare

a umbrelei brevetate, necunoscută în stadiul tehnicii, învinge prejudecata că toate

umbrelele existente trebuiau să aibă forma regulată și/sau simetrică și are un efect

tehnic nou, acela că permite folosirea optimă a spațiului protejat de umbrelă.

Instanțele nu au observat

că niciunul dintre cele 14 documente depuse de reclamantă ca anteriorități în dovedirea

lipsei noutății invenției sale nu conține toate elementele constitutive ale acesteia

pentru a putea fi opus, iar potrivit regulii 32 A se examinează o singură anterioritate,

respectiv aceea care este cea mai apropiată de obiectul invenției analizate.

Or, nici reclamanta și

nici experții n-au fost în stare să comunice o singură anterioritate care să fie

opozabilă potrivit legii și practicii de examinare a noutății invențiilor ci doar

au afirmat la modul cel mai general că soluția cu privire la care s-a eliberat Brevetul

X era de multă vreme cunoscută și aplicată pentru umbrele.

Noutatea invenției sale

este astfel în perfectă concordanță cu disp. art. 8 din Legea nr. 64/1991 și a regulii

32 A din H.G.R. nr. 152/1992, astfel încât brevetul X cu titlul „Umbrela” nu poate

fi anulat pentru lipsa noutății.

activității inventive.

Activitatea inventivă,

cea de a doua condiție de brevetabilitate, este exact definită în art. 9 din

Legea nr. 64/1991, în vigoare la data de 16 decembrie 1994, în sensul că o invenție

este considerată ca implicând o activitate inventivă, dacă, pentru o persoană de

specialitate în acel domeniu ea nu rezultă în mod evident din cunoștințele cuprinse

în stadiul tehnicii.

Aprecierea evidenței se

face conform Regulii 32 B (1) din Regulamentul de aplicare a legii „(...) În raport

cu problema tehnică pe care o rezolvă invenția". Așadar, dacă o invenție rezolvă

o problemă tehnică nouă, pusă pentru prima dată și deci necunoscută stadiului tehnicii,

ea are activitate inventivă, deoarece specialistul din domeniu, care se presupune

că cunoaște întreg stadiul tehnicii, nu avea cum să ajungă la soluția invenției,

la rezolvarea problemei, atâta vreme cât nu cunoștea problema.

La fel ca în cazul noutății,

niciunul dintre cele 21 de documente depuse de reclamantă ca anteriorități nu poate

fi reținut în dovedirea lipsei activității inventive deoarece nu conține problema

tehnică rezolvată efectiv de invenția în discuție, care este scopul sau finalitatea

invenției și care odată cunoscut ar fi putut conduce specialistul mediu către realizarea

umbrelei brevetate prin simple operațiuni de executare.

Nici reclamanta și nici

experții nu au putut arăta anterioritatea care conține problema tehnică rezolvată

de invenție, care să fie opozabilă potrivit legii și practicii de examinare a îndeplinirii

condiției existentei activității inventive, ci doar au afirmat că soluția tehnică

revendicată prin brevet rezultă cu evidență pentru specialistul mediu fără a presupune

un efort creativ.

Constatarea post factum,

după divulgarea invenției, că soluția pare evidentă pentru specialistul mediu, fără

a demonstra că ideea sau problema de rezolvat era cunoscută, nu reprezintă dovada

că lipsește activitatea inventivă. Specialistul mediu este un executant mediocru,

nicidecum un creator. El trebuie, cu necesitate, să aibă un motiv cunoscut în specialitatea

sa pentru a se presupune că putea ajunge la invenție. El trebuie să cunoască în

prealabil problema tehnică pe care o rezolvă invenția. În niciun caz specialistul

mediu (constructor de umbrele) nu putea depăși prejudecata veche de când umbrela,

că forma umbrelei trebuie să fie regulată și/sau simetrică, ca toate umbrelele pe

care le-a făcut până atunci.

Chiar presupunând prin

absurd că invenția ar rezulta din combinarea celor 21 de documente anexate de reclamantă

ca fiind distrugătoare de activitate inventivă, trebuia ca reclamanta sau experții

să dovedească dacă persoana de specialitate ar fi fost îndreptățită (motivată) din

punct de vedere tehnic să combine aceste documente pentru a ajunge la aceasta și

nu dacă ar fi putut ajunge la invenție combinându-le.

În aceste condiții, activitatea

inventivă a invenției este în perfectă concordanță cu prevederile art. 9 din

Legea nr. 64/1991 și a Regulii 32 B din H.G.R. nr. 152/1992, așa că brevetul nu

poate fi anulat pentru lipsa activității inventive.

inventivă nu rezultă din absența (evidentă în speță) a unor anteriorități pertinente

ci din existența unor diferențe caracteristice care sunt esențiale pentru deosebirea

dintre umbrela propusă și umbrelele anterior cunoscute.

și cea de fond nu au observat ilegalitățile evidente cuprinse în lucrările de expertiză

și au reținut în mod greșit și nelegal concluzia experților, dată cu neobservarea

formelor legale, ca fiind semnificativă și determinantă.

Nu este permisă analiza

îndeplinirii condițiilor de brevetabilitate privind noutatea și activitatea inventivă

prin fărâmițarea invenției în așa numite de experți „elemente de noutate" și

„elemente de inventivitate" și analiza lor separată de restul invenției. Procedura

de analiză a îndeplinirii condiției noutății urmărește ca invenția să nu fie cuprinsă

ca atare într-o singură anterioritate, iar pentru existența activității inventive

dacă problema tehnică rezolvată de invenție este cunoscută; invenția, luată ca un

tot, nu trebuie să rezulte din cunoștințele existente în stadiul tehnicii.

Experții au atribuit arbitrar

textul revendicărilor invenției sale unor invenții străine, care evident aveau o

cu totul altă învățătură tehnică decât invenția în cauză.

Lucrările denumite impropriu

expertiză tehnică și supliment de expertiză tehnică sunt atât de viciate legal și

procedural încât sunt nule de drept și de fapt și în nici un caz nu pot fi considerate

probe.

Astfel, experții nu au

identificat niciun document din stadiul tehnicii care să fie el singur opozabil

întregii invenții și prin aceasta distrugător de noutate. Pentru a concluziona în

mod eronat că invenției îi lipsește noutatea, experții au folosit, printre alte

ilegalități și două documente diferite, fapt interzis expres de Regula 32 A pct

2 din H.G.R. 152/1992.

În ce privește activitatea

inventivă, experții nu au demonstrat că problema tehnică rezolvată efectiv de invenția

sa era cuprinsă în stadiul tehnicii la data relevantă în așa fel încât specialistul

mediu să fi fost îndreptățit să ajungă la soluțiile acesteia. S-au încălcat astfel

prevederile Regulii 32 B pct. (1) care obligă la considerarea problemei tehnice

și tratarea invenției ca un tot unitar și nu fiecare revendicare în parte.

Reclamanta, în răspunsul

la interogatoriu, n-a putut face dovada utilizării anterioare a unei umbrele identice.

Cea mai concludentă probă

pentru anularea unui brevet referitor la un produs - umbrela în cazul său, este

folosirea anterioară a unui produs identic. Ori reclamanta nu a produs nicio dovadă

că folosea înainte de 1996, anul publicării invenției, o umbrelă identică.

Lipsit de pregătire juridică,

neasistat și nereprezentat de avocat, a cerut prin motivele de apel, în afară de

proba cu înscrisuri și interogatoriul intimatelor și expertiza tehnică, dar aceste

probe i-au fost refuzate și prin aceasta și dreptul la un proces echitabil conform

art. 6 alin. (1) din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

Analizând decizia în raport

de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea

celor ce succed.

instanța de apel, în acțiunea principală se regăsesc motivele de fapt și de drept

care o susțin, cu referire inclusiv sub aspect probator în ceea ce privește cerințele

legale imputat a fi nerespectate la data acordării brevetului contestat, nefiind

atrasă astfel incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

cerința noutății pentru existența unei invenții brevetabile.

Cu referire la dispozițiile

în vigoare la data brevetării invenției a cărei anulare s-a solicitat în dosarul

de față, pârâtul recurent limitează verificarea acestei cerințe la regula 32 A.2

din Regulamentul de aplicarea Legii nr. 64/1991 privind bretele de invenție aprobat

prin H.G.R. nr. 152/1992.

Aceeași apărare privind

analiza noutății a fost susținută și în dosarul de apel, instanța arătând pe larg

care sunt argumentele pentru care aceasta nu poate fi primită în cauză și făcând

totodată justificarea regulii apreciate ca fiind incidentă.

Fără a arăta motivele

de nelegalitate ale deciziei de apel sub aspectul modului de soluționare a criticii

aferente, pârâtul recurent reiterează normele invocate și înlăturate argumentat

de instanța de apel, neformulând astfel critici care să se circumscrie motivului

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și care să vizeze greșita aplicare

a unui text legal în cauză.

Astfel, întregul raționament

al susținerilor pârâtului recurent este fundamentat pe existența unei invenții privite

singular, deși instanța de apel a constatat, argumentat, că în cauză se regăsește

un grup de invenții care respectă unitatea invenției și care impune aprecierea stadiului

tehnici pentru fiecare invenție cuprinsă în revendicări, fiind aplicabilă regula

32 A.3 din Regulamentul de aplicarea Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenție

aprobat prin H.G.R. nr. 152/1992.

Prin urmare, Înalta Curte

constată că în susținerea motivului de recurs nu s-au formulat

motivele de nelegalitate pe care acesta să se întemeieze, cu

referire la modul de soluționare dispus prin decizia atacată, cerință impusă de

art. 302

1

lit. c). C. proc. civ., neputându-se proceda astfel la cenzurarea

deciziei în lipsa cadrului procesual adecvat.

3.

În ceea ce privește cerința

activității inventive pentru existența unei invenții brevetabile.

Contrar celor susținute

în cadrul acestei critici, instanța de apel nu s-a limitat în analiza acestei cerințe

la afirmația în sensul că soluția tehnică revendicată prin brevet rezultă cu evidență

pentru specialistul mediu, fără a presupune un efort creativ, fără a se arăta o

anterioritate care conține problema tehnică rezolvată de invenție, nefiind atrasă

astfel incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

Plecând de la cele statuate

în analiza cerinței noutății, cu reținerea unui grup de invenții, instanța de apel,

cu referire la regula 32 lit. B.2 din Regulament, a analizat cerința în discuție

în raport de fiecare revendicare, ținând cont totodată de caracterul independent

al revendicării nr. 1 și dependența de aceasta a celorlalte revendicări - Regula

32 lit. B.2 alin. (1) din Regulament făcând referire, pentru analiza activității

inventive și la revendicările din brevet.

Astfel, cu privire la

revendicările formulate s-au reținut ca fiind aplicabile reguli din Regulament care

exclud de plano activitatea inventivă, respectiv regula 32 B alin. (4), în analiza

caracterului brevetabil al unei invenții, respectiv

- lit. c)-

rezolvă problema numai printr-o simplă

înlocuire de materiale cu caracteristici cunoscute care conduc la efecte previzibile;

- lit. e)-

rezolvă problema printr-o simplificare,

fără să mențină cel puțin performanțele cunoscute din stadiul tehnicii;

- lit. f)-

rezolvarea

problemei se face prin mijloace echivalente existente în stadiul tehnicii și conduce

la obținerea acelorași efecte;

-

lit.

g)

- rezolvarea

problemei se face prin folosirea în comun a două sau mai multe soluții cunoscute

și dacă efectul tehnic previzibil rezultă din simpla însumare a efectelor fiecărei

soluții (juxtapunerea soluțiilor cunoscute) ș

i

- lit. i)-

rezolvarea problemei se referă la

alegerea unui material corespunzător cunoscut și/sau la executarea unor modificări

constructive după reguli în sine cunoscute.

În raport de aceste elemente,

neschimbate în această etapă procesuală față de limitele fixate prin cererea de

recurs, se constată că instanța de apel a reținut în mod corect lipsa activității

inventive a invenției contestate, făcând aplicarea corectă a dispozițiilor legale

incidente, din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În condițiile în care

în analiza activității inventive a unei invenții se constată că sunt elemente care

exclud această cerință de brevetabilitate, astfel cum sunt acestea reglementate

prin normele incidente, orice analiză sub acest aspect este inutilă.

De altfel, așa cum în

mod corect a reținut instanța de apel, nici nu se mai impunea analiza ambelor cerințe

de brevetabilitate în discuție, respectiv atât noutatea cât și caracterul inventiv,

fiind suficient să lipsească numai una dintre ele. Aceasta întrucât art. 7 din Legea

nr. 64/1991, în vigoare la data acordării brevetului, prevedea că o

invenție este brevetabilă dacă este nouă, rezultă dintr-o activitate

inventivă și este susceptibilă de aplicare industrială - aceste cerințe fiind cerute

cumulativ.

la această critică urmează a fi avute în vedere cele arătate mai sus subpct. 2 și

3.

critică de recurs repune în discuție aspecte ce țin de cele două cerințe de brevetabilitate,

respectiv noutate și caracter inventiv, urmând a fi avute în vedere cele reținute

mai sus în analiza recursului.

Reanalizarea

raportului de expertiză și a celorlalte probe din dosar vizează temeinicia hotărârii,

care nu poate fi cenzurată în recurs, din perspectiva art. 304 C. proc. civ.

La termenul

de judecată a cauzei în apel, apelantul (pârâtul recurent) a solicitat proba cu

înscrisuri și proba cu interogatoriul intimatei - reclamante, pentru dovedirea unor

aspecte ce au apărut după ce aceeași probă a fost administrată în fața primei instanțe.

După respingerea motivată a cererii privind proba cu interogatoriu, apelantul a

declarat că nu mai are cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând cuvântul

pe cererea de apel.

Nu se poate

pune astfel problema încălcării

dreptului pârâtului recurent la un proces echitabil,

din perspectiva art. 6 alin. (1) din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale, întrucât jurisprudența Curții Europene a confirmat

în analiza acestui articol obligația în sarcina instanței de a aprecia pertinența

elementelor de probă ale părților – ceea ce a și făcut instanța de apel în respingerea

probei cu interogatoriu solicitată.

În considerarea

celor reținute mai sus asupra criticilor formulate, Înalta Curte urmează să dispună

respingerea recursului ca nefondat, făcând aplicarea și a dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâtul S.G. împotriva deciziei nr. 13 A din 19 ianuarie 2010

a Curții de Apel București, secția a IX a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 08 aprilie 2011.