ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3127/2012

Deliberând în

condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului civil de față, cu privire

la excepția perimării, constată următoarele:

Prin încheierea din 8 octombrie 2008 a Curții

de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, s-a respins cererea de suspendare a executării silite, pe cale de

ordonanță președințială a Sentinței civile nr. 6478 din 14 noiembrie 2005

pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, formulată de petenții A.D.,

T.T.G. și A.A.M. în contradictoriu cu intimatul Consiliul General al

municipiului București - A.F.I.

Împotriva acestei

încheieri au declarat recurs reclamanții A.D., T.T.G. și A.A.M.

Învestită cu

judecarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea din 13 octombrie

2009, suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 243 (1) pct. 1 C. proc.

civ., ca urmare a decesului reclamantei P.A.

Cauza a rămas în

nelucrare până la 02 martie 2012, când instanța a dispus, din oficiu, repunerea

pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de

08 mai 2012.

La acest termen,

Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare pe excepția de perimare, ce se

impune a fi admisă pentru următoarele motive:

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se

perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din

vina părții timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părților.

Astfel spus,

perimarea este reglementată ca o sancțiune procesuală ce operează cu condiția,

ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză niciun act de procedură în vederea

judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a părții, care nu a

acționat în acest scop.

Reținând, așadar,

întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ. și constatând totodată, că potrivit aceluiași text de lege,

perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc.

civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte

urmează să constate perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamanții A.D., T.T.G. și A.A.M. împotriva încheierii de

ședință din 8 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 mai 2012.

Procesat

de GGC - CT