ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3442/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Aiud, reclamanta M.I. a chemat în judecată pe pârâtul M.G., pentru a se dispune

desfacerea căsătoriei încheiate de părți în fața ofițerului de stare civilă de pe

lângă Primăria Aiud.

Prin sentința civilă

nr. 692 din 28 aprilie 2010 Judecătoria Aiud a declinat competența soluționării

cauzei în favoarea Judecătoriei Gherla, reținând incidența dispoz. art. 607 C. proc.

civ., faptul că părțile n-au avut domiciliu comun, iar domiciliul pârâtului se află

în raza Judecătoriei Gherla.

La rândul ei, această

din urmă judecătorie s-a dezînvestit prin sentința civilă nr. 2285 din 15 iunie

2010 și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Aiud, constatând intervenit

conflictul negativ de competență.

S-a reținut în considerentele

hotărârii că, în determinarea competenței teritoriale reglementate de o manieră

exclusivă prin dispozițiile art. 607 C. proc. civ., trebuie avută în vedere noțiunea

de domiciliu așa cum rezultă ea din dispozițiile art. 13 din Decretul nr. 31/1954

și împrejurarea că aceasta este o chestiune de fapt iar nu de drept.

În speță, pârâtul este

o persoană privată de libertate, căsătoria cu reclamanta a intervenit în timpul

executării de către acesta a pedepsei în Penitenciarul A., părțile neavând niciodată

domiciliul comun.

Ca atare, competentă să

soluționeze cererea de divorț este instanța de la domiciliul pârâtului iar în dreptul

procesual civil această noțiune de domiciliu trebuie interpretată în sens larg,

reprezentând nu atât locuința statornică sau principală, ci adresa unde pârâtul

locuiește efectiv.

Cum locul de detenție

se află în raza Judecătoriei Aiud, acesteia îi revine competența de a soluționa

cauza.

Legal învestită cu soluționarea

conflictului în raport de prevederile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte

constată următoarele:

Norma care reglementează

competența teritorială în materia divorțului este una exclusivă și este dată de

art. 607 C. proc. civ., în favoarea judecătoriei în circumscripția căreia se află

cel din urmă domiciliu comun al soților, iar dacă aceștia n-au avut domiciliu comun,

în favoarea judecătoriei în circumscripția căreia își are domiciliul pârâtul.

În speță, părțile n-au

avut domiciliu comun, astfel încât se pune problema determinării domiciliului pârâtului,

în funcție de care va fi atrasă competența instanței de divorț.

Sub acest aspect, trebuie

avut în vedere că noțiunea de domiciliu este interpretabilă în sens larg și ea corespunde

unei situații de fapt - locul unde persoana se află efectiv - iar nu în mod obligatoriu

unei stări de drept (adresa statornică, din evidențele oficiale, ca element de identificare

a persoanei).

În cauză, locuirea efectivă

a pârâtului la momentul învestirii instanței și al desfășurării procesului se află,

datorită stării de detenție a acestuia, la Penitenciarul A.

Față de această situație

de fapt, determinantă în stabilirea competenței teritoriale, făcându-se aplicarea

dispoz. art. 607 C. proc. civ., se va constata că aparține Judecătoriei Aiud competența

de soluționare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Aiud.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 aprilie 2011.