ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3442/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud, reclamanta M.I. a chemat în judecată pe pârâtul M.G., pentru a se dispune desfacerea căsătoriei încheiate de părți în fața ofițerului de stare civilă de pe lângă Primăria Aiud. Prin sentința civilă nr. 692 din 28 aprilie 2010 Judecătoria Aiud a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Gherla, reținând incidența dispoz. art. 607 C. proc. civ., faptul că părțile n-au avut domiciliu comun, iar domiciliul pârâtului se află în raza Judecătoriei Gherla. La rândul ei, această din urmă judecătorie s-a dezînvestit prin sentința civilă nr. 2285 din 15 iunie 2010 și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Aiud, constatând intervenit conflictul negativ de competență.

S-a reținut în considerentele hotărârii că, în determinarea competenței teritoriale reglementate de o manieră exclusivă prin dispozițiile art. 607 C. proc. civ., trebuie avută în vedere noțiunea de domiciliu așa cum rezultă ea din dispozițiile art. 13 din Decretul nr. 31/1954 și împrejurarea că aceasta este o chestiune de fapt iar nu de drept. În speță, pârâtul este o persoană privată de libertate, căsătoria cu reclamanta a intervenit în timpul executării de către acesta a pedepsei în Penitenciarul A., părțile neavând niciodată domiciliul comun. Ca atare, competentă să soluționeze cererea de divorț este instanța de la domiciliul pârâtului iar în dreptul procesual civil această noțiune de domiciliu trebuie interpretată în sens larg, reprezentând nu atât locuința statornică sau principală, ci adresa unde pârâtul locuiește efectiv.

Cum locul de detenție se află în raza Judecătoriei Aiud, acesteia îi revine competența de a soluționa cauza. Legal învestită cu soluționarea conflictului în raport de prevederile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Norma care reglementează competența teritorială în materia divorțului este una exclusivă și este dată de art. 607 C. proc. civ., în favoarea judecătoriei în circumscripția căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soților, iar dacă aceștia n-au avut domiciliu comun, în favoarea judecătoriei în circumscripția căreia își are domiciliul pârâtul. În speță, părțile n-au avut domiciliu comun, astfel încât se pune problema determinării domiciliului pârâtului, în funcție de care va fi atrasă competența instanței de divorț.

Sub acest aspect, trebuie avut în vedere că noțiunea de domiciliu este interpretabilă în sens larg și ea corespunde unei situații de fapt - locul unde persoana se află efectiv - iar nu în mod obligatoriu unei stări de drept (adresa statornică, din evidențele oficiale, ca element de identificare a persoanei). În cauză, locuirea efectivă a pârâtului la momentul învestirii instanței și al desfășurării procesului se află, datorită stării de detenție a acestuia, la Penitenciarul A. Față de această situație de fapt, determinantă în stabilirea competenței teritoriale, făcându-se aplicarea dispoz. art. 607 C. proc. civ., se va constata că aparține Judecătoriei Aiud competența de soluționare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Aiud. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2011.