ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6332/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Măcin,

reclamantul B.V. a

chemat în judecată pe pârâta B.M., solicitând desfacerea căsătoriei părților.

Prin sentința civilă nr. 91 din 21

februarie 2012, Judecătoria Măcin a declinat

competența în favoarea Judecătoriei Galați, reținând că părțile

au avut ultimul domiciliu în Galați, iar reclamantul locuiește încă pe raza teritorială

a acestei instanțe.

La rândul ei, Judecătoria Galați a pronunțat

sentința civilă nr. 6647 din 15 iunie 2012, prin care a declinat competența în favoarea

Judecătoriei Măcin și, constatând intervenit conflictul negativ, a sesizat instanța

supremă pentru regulator de competență.

În justificarea soluției, s-a arătat că,

în speță, ambele părți au susținut că locuiesc în comuna Luncavița de aproximativ

8 ani, în cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamantul chiar precizând că

este separat în fapt de soția sa de 4 ani, ultimul domiciliu comun fiind în localitatea

Luncavița.

S-a reținut, totodată, că ceea ce interesează

nu este domiciliul legal ci locuința efectivă, statornică și principală, care depășește

limitele unei șederi ocazionale.

Legal învestită cu soluționarea conflictului

negativ de competență, față de dispozițiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ.,

Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 607 C. proc. civ., instanța

competentă în soluționarea cererii de divorț este judecătoria în a cărei circumscripție

se află cel din urmă domiciliu comun al soților. Dacă nu a existat domiciliu comun

sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei ultimului

domiciliu comun, competența aparține judecătoriei în a cărei rază teritorială domiciliază

pârâtul, iar dacă pârâtul nu are domiciliul în țară, aparține judecătoriei în a

cărei circumscripție domiciliază reclamantul.

Ceea ce interesează în determinarea competenței

cu referire la criteriul domiciliului este locuința statornică, principală, iar

aceasta poate fi determinată și pe baza împrejurărilor de fapt.

În

speță, a rezultat, potrivit susținerilor părților, mențiunilor

existente în sentința civilă nr. 424/2007 privind stabilirea pensiei de întreținere,

că părțile își au domiciliul în localitatea Luncavița de aproximativ 8 ani (de cca.

4 ani soții fiind separați în fapt).

Ca atare, aplicând dispozițiile art. 607

C. proc. civ. la împrejurările de fapt ale pricinii, rezultă că instanța competentă

în soluționarea divorțului este Judecătoria Măcin, aceasta fiind cea în circumscripția

căreia s-a aflat ultimul domiciliu comun al soților și pe raza căreia continuă să

domicilieze ambele părți.

În

consecință, pe calea regulatorului, Înalta Curte va stabili

că instanța legal învestită cu judecata pricinii este Judecătoria Măcin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Măcin.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17

octombrie 2012.