ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6332/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Măcin, reclamantul B.V. a chemat în judecată pe pârâta B.M., solicitând desfacerea căsătoriei părților. Prin sentința civilă nr. 91 din 21 februarie 2012, Judecătoria Măcin a declinat competența în favoarea Judecătoriei Galați, reținând că părțile au avut ultimul domiciliu în Galați, iar reclamantul locuiește încă pe raza teritorială a acestei instanțe. La rândul ei, Judecătoria Galați a pronunțat sentința civilă nr. 6647 din 15 iunie 2012, prin care a declinat competența în favoarea Judecătoriei Măcin și, constatând intervenit conflictul negativ, a sesizat instanța supremă pentru regulator de competență.

În justificarea soluției, s-a arătat că, în speță, ambele părți au susținut că locuiesc în comuna Luncavița de aproximativ 8 ani, în cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamantul chiar precizând că este separat în fapt de soția sa de 4 ani, ultimul domiciliu comun fiind în localitatea Luncavița. S-a reținut, totodată, că ceea ce interesează nu este domiciliul legal ci locuința efectivă, statornică și principală, care depășește limitele unei șederi ocazionale. Legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, față de dispozițiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 607 C. proc. civ., instanța competentă în soluționarea cererii de divorț este judecătoria în a cărei circumscripție se află cel din urmă domiciliu comun al soților.

Dacă nu a existat domiciliu comun sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei ultimului domiciliu comun, competența aparține judecătoriei în a cărei rază teritorială domiciliază pârâtul, iar dacă pârâtul nu are domiciliul în țară, aparține judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază reclamantul. Ceea ce interesează în determinarea competenței cu referire la criteriul domiciliului este locuința statornică, principală, iar aceasta poate fi determinată și pe baza împrejurărilor de fapt. În speță, a rezultat, potrivit susținerilor părților, mențiunilor existente în sentința civilă nr. 424/2007 privind stabilirea pensiei de întreținere, că părțile își au domiciliul în localitatea Luncavița de aproximativ 8 ani (de cca.

4 ani soții fiind separați în fapt). Ca atare, aplicând dispozițiile art. 607 C. proc. civ. la împrejurările de fapt ale pricinii, rezultă că instanța competentă în soluționarea divorțului este Judecătoria Măcin, aceasta fiind cea în circumscripția căreia s-a aflat ultimul domiciliu comun al soților și pe raza căreia continuă să domicilieze ambele părți. În consecință, pe calea regulatorului, Înalta Curte va stabili că instanța legal învestită cu judecata pricinii este Judecătoria Măcin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Măcin. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2012.