ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3387/2010

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 91/F din data de 19

martie 2010 Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie, a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta

S.M. și a menținut rezoluția din 9 octombrie 2009 emisă de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București în Dosarul nr. 1181/P/2009, reținând că nu sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual

prevăzută de art. 289 C. pen. pentru A.G., iar pentru T.G. s-a reținut o cauză

care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv eroarea de fapt, privind

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 291 C. pen.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 8

decembrie 2008, pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a

fost înregistrată cauza cu numărul de mai sus privind plângerea formulată de

numita S.M. referitor la comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 288, 289 și

291 C. pen.

Aceasta a învederat

faptul că a formulat o cerere de chemare în judecată la Judecătoria Sectorului

2 București împotriva numitului C.D. cu scopul obligării acestuia la majorarea

pensiei de întreținere.

În timpul judecării

recursului în cauza respectivă, recurs declarat de C.D., acesta a depus o

adeverință emisă de Universitatea B. din care rezulta faptul că S.M. este

absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine - Specializare Engleză -

Spaniolă "fără examen de licență", ori, așa cum susține reclamanta,

aceasta absolvise examenul de licență astfel încât adeverința este falsă.

În urma cercetărilor

efectuate de către Parchetul de pe lângă Judecătorii Sectorului 2 București,

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul C.D. pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 288 și art. 289 C. pen. deoarece s-a constatat că

acesta nu a ridicat și nu a depus personal adeverința reclamată ca falsă și nu

a cunoscut despre faptul că aceasta nu corespunde realității.

Prin aceeași

ordonanță, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București a dispus

declinarea competenței de soluționare a cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București pentru continuarea cercetărilor față de avocatul T.G. care

l-a reprezentat pe C.D. în litigiul civil menționat.

În urma actelor

premergătoare efectuate în cauza cu nr. 1181/P/2009 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București, s-a constatat că adeverința respectivă a fost

eliberată de A.G., secretară în cadrul Universității B., care din eroare a omis

să taie de pe adresă cuvântul "fără" astfel încât a rămas mențiunea

"fără examen de licență" ceea ce corespundea realității.

Ulterior, același

secretariat a eliberat numitei S.M. adeverință exactă constatându-se că prima

adeverință conținea eroarea menționată.

S-a stabilit astfel

că avocatul T.G. nu a cunoscut că mențiunile din adeverința depusă nu corespund

adevărului, astfel încât referitor la acesta s-a reținut "eroarea de

fapt" - cauză ce înlătură caracterul penal al faptei.

De asemenea, cu

privire la numita A.G. s-a reținut faptul că aceasta nu a acționat cu intenție

și prin urmare nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzută de art. 289 C. pen.

În consecință, prin

rezoluția nr. 1181/P/2009 din data de 9 octombrie 2009, Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) raportat

la art. 10 lit. d), e), art. 209 pct. 3, art. 281 pct. 1 C. proc. pen., a

dispus neînceperea urmăririi penale față de numita A.G. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen. și neînceperea urmăririi penale față

de numitul T.G. avocat în cadrul Baroului București, sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzută de art. 291 C. pen.

Plângerea formulată

de petentă împotriva acestei soluții a fost respinsă, ca neîntemeiată prin

rezoluția nr. 1709/II/2/2009 din 12 noiembrie 2009 a procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

În conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., petenta s-a adresat cu

plângere instanței competente care, la rândul ei, a respins-o ca nefondată.

Împotriva sentinței,

petenta a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul formulat va

fi respins ca nefondat, pentru următoarele motive:

Din actele

premergătoare efectuate în cauză a rezultat că adeverința a fost într-adevăr

eliberată de A.G., secretară în cadrul Universității București - Facultatea de

Limbi și Literaturi Străine, care a arătat că din cauza volumului mare de

activitate a omis să elimine de pe adresă cuvântul "fără".

Mai mult, s-a

constatat că aceasta nu a urmărit sau acceptat producerea rezultatului

socialmente periculos, respectiv crearea unei stări de pericol pentru

încrederea publică în autenticitatea înscrisurilor care au aptitudinea de a

produce consecințe juridice.

Adeverința în cauză a

fost înregistrată în Registrul de la secretariatul facultății apărând la nr. x

mențiunea "adeverință student".

Așa cum rezultă din

actele dosarului (adeverință din 17 septembrie 2010) s-a făcut dovada

eliberării adeverințelor pentru studenți în baza unor cereri scrise, dar acest

lucru se face din data de 24 februarie 2009, ori adeverința în cauză (nr. x) a

fost emisă anterior acestei date, adică la data de 24 septembrie 2008 când nu

exista în facultate această practică.

În ceea ce-l privește

pe avocatul T.G., Înalta Curte reține că acesta nu a cunoscut mențiunile

cuprinse în adeverința, pe care a depus-o la Tribunalul București în sensul că

nu ar corespunde adevărului, fiind într-o eroare de fapt, ceea ce înlătură

caracterul penal al faptei.

Se constată că între

cei doi făptuitori nu a existat vreo înțelegere cu privire la conținutul

adeverinței emise de A.G. Adeverința a fost obținută în mod legal și avocatul

nu a cunoscut dacă mențiunile corespund sau nu adevărului.

Instanța de fond a

verificat rezoluția atacată în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen. și a constatat în mod corect că aceasta corespunde

actelor premergătoare efectuate în cauză și dispozițiilor legale în materie,

motiv pentru care a menținut-o ca legală și temeinică.

Înalta Curte constată

că în cauză nu există motive de casare a sentinței recurate, motiv pentru care,

în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca

nefondat recursul petentei.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de

judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționara S.M. împotriva Sentinței penale nr.

91 din 19 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta

petiționară la 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 septembrie 2010.