ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4674/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 821/ M pronunțată la data de 20 mai 2011 Tribunalul Brașov a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei formulate de reclamantul Sindicatul Național Cartea Funciară, în nume propriu precum și în numele și pentru membra de sindicat A.,S.A. în contradictoriu cu pârâții Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași, Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară și Ministerul Administrației și Internelor în favoarea Tribunalului Iași fiind avut în vedere domiciliul membrei de sindicat A.S.A. La rândul său, Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 425 din 29 februarie 2012 a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Brașov reținând aplicabilitatea dispozițiilor art. 269 C. muncii, art. 28 din Legea nr. 54/2003 (în prezent art. 28 alin. (3) Legea nr. 62/2011), art. 47 C. proc.

civ. privind prorogarea legală de competență, art. 93 C. proc. civ. privind alegerea de domiciliu. S-a făcut referire și la deciziile Î.C.C.J. nr. 5509 din 24 iunie 2011, nr. 208/2012, nr. 919/2012 prin care această instanță a reținut faptul că doar sindicatul dobândește calitatea de reclamant, nu și membrii pe care îi reprezintă chiar dacă acțiunea a fost formulată în numele membrilor de sindicat. Ivindu-se conflictul negativ de competență, în raport de dispozițiile art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ. a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție. Asupra conflictului negativ de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Cererea ce a învestit instanța de judecată a fost formulată de către Sindicatul Național Cartea Funciară, în valorificarea unor drepturi aparținând membrei de sindicat A.S.A.

referitoare la plata unor drepturi salariale. Declinarea reciprocă de competență a fost determinată de aprecierea diferită făcută de tribunale în legătură cu legitimarea ca reclamant în cauză, respectiv dacă aceasta trebuie recunoscută sindicatului sau membrei de sindicat, pentru ca, raportat la sediul/domiciliul acestora, să se stabilească și competența teritorială, conform art. 284 alin. (2) C. muncii. Această dispută jurisdicțională a fost generată de modalitatea, imprecisă, în care, prin dispozițiile art. 28 din Legea nr. 54/2003 se recunoștea organizațiilor sindicale posibilitatea de a formula acțiuni în justiție în numele și interesul membrilor lor (în valorificarea așadar, a drepturilor acestora) dar fără a avea nevoie de mandat expres din partea lor.

Norma legală conducea la o confuzie între calitatea de reprezentant și aceea de reclamant, care a fost tranșată însă, prin noua Lege a dialogului social nr. 62/2011 (care a abrogat, printre altele, și Legea nr. 54/2003). Potrivit art. 28 din Legea nr. 62/2011, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, atribuții în exercitarea cărora au dreptul de a introduce orice acțiune în justiție în numele membrilor lor. De asemenea, se statuează expres (alin. (3) al art. 28 din lege) că în exercitarea acestor atribuții, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă. Așadar, în determinarea competenței teritoriale în asemenea cauze, în care sindicatului i se recunoaște calitatea, nu doar de a acționa (de reprezentant), ci și legitimare procesuală activă care se verifică în persoana reclamantului, se va ține seama, în sensul art. 284 alin. (2) C. muncii, de sediul sindicatului-reclamant.

Cum în speță, sediul sindicatului se află în circumscripția Tribunalului Brașov, în favoarea acestei instanțe, pe calea regulatorului, va fi stabilită competența de soluționare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2012.