ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1704/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată

inițial pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ

și fiscal, reclamanta R.A.A.P.P.S. – Sucursala de Reprezentare și Protocol Olănești,

a solicitat anularea notei de control din 08 februarie 2008, întocmită de A.N.R.M.A.P.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că la cererea D.N.A. Pitești, autoritatea pârâtă a efectuat

un control privind procedura de atribuire de lucrări având ca obiect „Reparații

Interioare și Exterioare Palat Olănești și Reparații Drum Acees Palat Olănești”.

Se mai arată că pârâta

a finalizat controlul fără să solicite anumite acte și fără să țină cont de adresa

reclamantei cu care a înaintat documentația solicitată.

Pârâta A.N.R.M.A.P. a

invocat prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei excepția necompetenței materiale

a Tribunalului, în soluționarea acestei cauze.

Prin sentința nr. 1288

din 21 aprilie 2008, Tribunalul București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe

invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această

soluție Tribunalul București a reținut că A.N.R.M.A.P. este o instituție cu competență

la nivel național ce se include în categoria autorităților și instituțiilor centrale,

astfel că cererile împotriva actelor administrative emise de aceasta se soluționează

de Curtea de apel.

Prin încheierea din data

de 24 septembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a dispus conexarea Dosarului nr. 11599/3/2008 la Dosarul

nr. 3201/2/2008.

Prin sentința nr. 791

din 25 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 3201/2/2008 s-a respins acțiunea formulată

de reclamanta R.A.A.P.P.S. – Sucursala de Reprezentare și Protocol Olănești în contradictoriu

cu pârâta A.N.R.M.A.P., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța hotărârea

recurată, instanța de fond a reținut că nota de control, a cărei anulare se solicită,

nu este emisă de o autoritate publică, astfel că în cauza de față nu sunt îndeplinite

condițiile pentru a fi un act administrativ, în sensul dispozițiilor art. 2

lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, a mai

reținut, că potrivit dispozițiilor cuprinse în Ordinul Președintelui A.N.R.M.A.P.

nr. 11/2007, de aprobare a Regulamentului privind supravegherea modului de atribuire

a contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice

și a contractelor de concesiune de servicii, nota de control se întocmește de agenți

constatatori care nu reprezintă autoritatea publică în sensul art. 2 lit. c) din

Legea privind contenciosul administrativ.

A mai reținut Curtea,

că în urma constatărilor consemnate în nota de control se emite un

proces-verbal împotriva căruia se face plângere contravențională în condițiile O.G.

nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.

Împotriva sentinței

nr. 791 din 25 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta R.A.A.P.P.S. – Sucursala

de Reprezentare și Protocol Olănești, care a invocat ca temei dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, următoarele critici:

- soluția instanței de

fond este în contradicție cu încheierea din 10 decembrie 2008, prin care a respins

excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată de către pârâtă;

- în mod greșit a reținut

instanța de fond că nota de control nu este un act administrativ, precum și că agenții

constatatori nu ar reprezenta autoritatea publică.

În ceea ce privește legalitatea

și temeinicia notei de control, recurenta a argumentat că A.N.R.M.A.P. a efectuat

controlul respectiv și a încheiat nota de control fără a avea competențe specifice

în această privință.

Autoritatea pârâtă a depus

întâmpinare prin care a susținut, în esență, că soluția instanței de fond este legală

și temeinică, solicitând respingerea recursului.

Recursul va fi respins

pentru motivele care vor fi prezentate în continuare:

Într-adevăr, prin încheierea

din data de 10 decembrie 2008, Curtea de apel a respins ca neîntemeiate excepțiile

inadmisibilității, lipsei de interes, prematurității și lipsei plângerii prealabile

invocate de către autoritatea publică, dar critica recurentei nu poate atrage, prin

ea însăși, o concluzie care să fundamenteze o soluție contrară.

Astfel, în conformitate

cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ

nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, actul administrativ este

acel act juridic unilateral, cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate

publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau

a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi

juridice.

În cauză, așa cum rezultă

din actele dosarului, nota de control în litigiu a fost încheiată de către consilierii

A.N.R.M.A.P la cererea D.N.A. – Serviciul Teritorial Pitești, aspect necontestat

de părți, un exemplar fiind transmis acestui organ de urmărire penală.

Or, așa cum rezultă din

dispozițiile generale ale C. proc. pen., într-adevăr, atunci când este necesară

lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei, organul de urmărire penală poate

folosi cunoștințele unui specialist, dispunând, la cerere sau din oficiu, efectuarea

unei constatări, așa cum s-a procedat și în cauza de față.

Pe de altă parte, din

conținutul notei de control, rezultă că aceasta include constatările echipei de

control, constatarea că autoritatea contractantă a aplicat în mod eronat procedura

de cerere de ofertă, precum și propunerea ca un exemplar al notei să fie transmis

către D.N.A. – Serviciul Teritorial Pitești, fără ca în dosar să existe vreo dovadă

că acest act a produs vreun efect juridic în regim de drept administrativ.

Deci, nota de control

nu are valoarea juridică a unui act administrativ în sensul art. 2 alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 554/2004, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond,

acest act având valoarea juridică a unui mijloc material de probă, fiind cerut,

întocmit și transmis organului de urmărire penală în acest scop.

Cât privește, însă, afirmația

că agenții de control nu ar reprezenta autoritatea publică în numele căreia au încheiat

nota de control, aceasta este, într-adevăr, lipsită de temei așa cum se susține

și în recursul formulat, dar acest lucru nu poate duce la adoptarea unei alte soluții,

din moment ce actul în litigiu nu este un act administrativ atacabil în procedura

prevăzută de Legea nr. 554/2004, ci un act juridic a cărui legalitate și temeinice

poate fi pusă în discuție în conformitate cu dispozițiile C. proc. pen., fiind vorba

de un mijloc material de probă.

În consecință, criticile

din recurs care se referă la legalitatea și temeinicia notei de control nu vor fi

analizate, soluția instanței de fond urmând să fie menținută pe baza considerentelor

de mai sus care completează și, respectiv, substituie considerentele instanței de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de R.A.A.P.P.S. – Sucursala de Reprezentare și Protocol Olănești împotriva sentinței

nr. 791 din 25 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 martie 2010.