AFFAIRE SCI LES RULLAUDS ET AUTRES c. FRANCE

RESPONDENT

FRA

HOTĂRÂRE

09.01.2007

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE SCI LES RULLAUDS ET AUTRES c. FRANCE (CtEDO, 2007)

HUDOC · oficial

În cauza SCI Rullauds și alții c. Franța Cerere nr. 43972/02, această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite în art. 44 alin. (2) din Convenție. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președinte J.-P. Costa Türmen Ugrekhelidze mes Fura-Sandström Jočienė, Popović, judecători și Naismith, grefier adjunct al secțiunii, după ce a deliberat în camera Consiliului la 5 decembrie 2006, Rend la hotărârea pe care o avem aici, adoptată la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 43972/02) îndreptată împotriva Republicii Franceze și a cărei societate civilă imobiliară de drept francez, SCI Les Rullauds, precum și doi resortisanți francezi, dnii Michel David și Jean-Pierre de Prêt ( La 12 decembrie 2002, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenia de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăilor Fundamentale ( E. Belliard, director al afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Externe. La 4 ianuarie 2006, Curtea a decis să comunice guvernului obiecțiunile întemeiate pe durata procedurii și pe prezența sau participarea comisarului guvernului la deliberările Consiliului de Stat. În temeiul articolului 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis că aceasta se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și fond. Reclamanții sunt SCI Rullauds, societatea civilă imobiliară de drept francez cu sediul social în Saujon (denumită în continuare SCI) și cei doi asociați ai săi, dl Michel David și dl Jean-Pierre de Pretto, resortisanți francezi născuți în 1944 și 1951 și care își au reședința în Saujon și, respectiv, în Sainte, Franța. La 25 septembrie 1990, municipalitatea Pessines i-a eliberat domnului B. de M., proprietarul unui teren de 8000 m2 situat pe teritoriul său, un certificat de urbanism pozitiv reținându-se ca realizabil, sub rezerva respectării cerințelor pe care le prevedea, un proiect de construcție de uz comercial avut în vedere de SCI. În conformitate cu art. 110 din Legea din 22 iulie 1983, în cazul în care cererea formulată în vederea realizării operațiunii prevăzute pe teren, în special cererea de autorizație de construcție (...) este depusă în termen de un an de la eliberarea unui certificat de decembrie 1990. Cu toate acestea, deoarece proiectul n a fost realizat în termenul de un an prevăzut la art. 110 menționat anterior, SCI a formulat la 6 februarie 1992 o nouă cerere de certificat de urbanism care a rămas fără răspuns și a depus, la 12 octombrie 1992, o cerere de permis de construcție. 1992, comuna Pessines a respins cererea, pe motiv că proiectul aducea atingere caracterului și interesului localurilor învecinate, siguranței accesului rutier și că deservirea apei era insuficientă în caz de incendiu. La 18 iunie 1993, SCI a adresat comunei o cerere prealabilă de despăgubire și, la 4 februarie 1994, a sesizat Tribunalul Administrativ din Bordeaux cu privire la o cale de atac pe deplin cu privire la condamnarea municipalității la plata a 1 148 609 franci (FRF), adică 175 104 EUR (EUR), pentru repararea prejudiciilor suferite. 10. La 24 iunie 1994, municipalitatea a prezentat un memoriu în apărare la care SCI a răspuns la 11 octombrie 1994. 11. Prin hotărârea din data de 30 aprilie, Tribunalul a considerat că, prin emiterea certificatului de urbanism pozitiv, municipalitatea a comis o abatere care îi implica responsabilitatea, dar a respins cererea de despăgubire a SCI, motivele pe care nu le implica refuzul de a autoriza construirea terenului ca fiind, prin natura sa, inconstrucbilă și că prejudiciul comercial avea un caracter pur posibil. 12. La 11 iulie 1997, SCI a făcut apel la Curtea Administrativă de Apel din Bordeaux. Municipalitatea a depus la 22 mai 1998 un memoriu în răspuns. SCI a produs un nou memoriu la 1 iunie 1999. 2000, Curtea Administrativă de Apel, reținând că răspunderea comunei nu a fost contestată în apel, a condamnat-o pe aceasta din urmă să plătească către SCI o sumă de 507 390, 68 FRF, adică 77 351 EUR, în repararea unei părți din prejudiciul său, dar și-a respins cererea pentru pierderea profitului. 14. Prin cerere sumară și memorare suplimentară din 18 august și 15 august. În decembrie 1990, municipalitatea s-a ocupat de casarea în fața Consiliului de Stat, susținând, printre altele, că hotărârea Curții trebuie anulată, în sensul că a afirmat în mod eronat că municipalitatea nu și-a contestat responsabilitatea în recurs și că terenul în cauză nu era zidibil. SCI a emis la 14 mai 2001 o memorare în apărare la care municipalitatea a răspuns la 1 iunie 2001 15. Prin Hotărârea din 3 mai 2002, Consiliul de Stat a luat hotărârea, pe motiv că instanța administrativă de apel a comis o eroare de drept, reținând că municipalitatea nu se referea în fața sa la aprecierea instanței administrative potrivit căreia răspunderea sa era angajată ca urmare a eliberării defectuoase a certificatului de urbanism. 16. Prin aplicarea apoi a articolului L. 821-2 din Codul de Justiție Administrativă, potrivit căruia, în cazul în care interesul unei bune administrații a justiției justifică acest lucru, Consiliul de Justiție poate... să soluționeze cazul pe fond dacă interesul unei bune administrații a justiției justifică acest lucru. Consiliul a considerat că ar trebui să se soluționeze cazul în fond și a respins cererea SCI în următoarele cuvinte: Având în vedere că, presupunând chiar că municipalitatea a comis o eroare prin emiterea certificatului de urbanism pozitiv (...), nu rezultă din litera (a) că această parcelă, din care o parte era clasificată în zona NAx a planului de ocupare a terenurilor, destinată să primească construcții comerciale, a fost inconstrucbilă ; (i) prejudiciul suferit de SCI ca urmare a achiziționării acestei parcele la un preț mai mare decât cel al terenurilor nestructurabile nu prezintă un caracter direct și sigur Același lucru este valabil și în cazul prejudiciului comercial cu care se confruntă societatea și care ar rezulta din lipsa de câștig legat de faptul că aceasta s-ar fi aflat în proprietate asupra spațiilor comerciale pe care intenționa să le construiască pe această parcelă. 17. Această hotărâre a fost notificată SCI la 13 iunie 2002. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE CU PRIVIRE LA DURATA PROCEDURII 18. Reclamanții susțin că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil de termen stabilit la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 19. Hotărârea din 31 martie 1992, seria A n 234-C, § 31) și se încheie la 13 iunie 2002, data notificării hotărârii Consiliului de . Prin urmare, a durat nouă ani, pentru examinarea unei cereri prealabile și trei grade de instanță. Despre admisibilitatea privind calitatea de victimă a celui de-al doilea și al treilea reclamant 21. Curtea constată că, deoarece numai SCI a fost parte la procedură în fața instanțelor administrative, al doilea și al treilea reclamant nu pot pretinde că sunt victime, în sensul articolului 34 din convenție, ale încălcării articolului 6 cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 alin. (3) și trebuie să fie respins în temeiul art. 35 cu privire la admisibilitatea fondului SCI 23. Curtea constată că aceasta nu este în mod vădit nefondată în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudență, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente, precum și domeniul de aplicare al litigiului pentru părțile interesate (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII. 25. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Frydlender citată anterior 26). În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde cerinței termenului rezonabil care decurge din aceasta, a existat o încălcare a art. 6 alin. SCI recurenta se plânge de caracterul inechitabil al procedurii în fața Consiliului de Stat, în măsura în care acesta din urmă soluționează anularea solicitată oral de comisarul guvernului și soluționând cauza pe fond, a privat părțile de o dezbatere contradictorie în fața acestei instanțe și a denaturat datele privind litigiul. În cele din urmă, Comisia se plânge de participarea comisarului pentru guvern la deliberările Consiliului de Stat, chiar dacă este vorba despre o prezență tăcută. Cu privire la admisibilitate Cu privire la caracterul echitabil al dezbaterilor în fața Consiliului de Stat 28. Curtea arată în primul rând că dispozițiile articolului 821-2 din Codul de Justiție Administrativă permite Consiliului de Stat să soluționeze cazul, atunci când acesta pronunță anularea unei decizii, în interesul unei bune administrări a justiției și consideră că acesta a fost cazul în speță, ținând cont în special de durata deja anterioară a procedurii. Aceasta observă că, înainte de a fi prezentată Consiliului de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea observă în plus că, de la introducerea acțiunii sale în fața Consiliului de Stat, municipalitatea a susținut că hotărârea Tribunalului de Primă Instanță trebuia să fie anulată în măsura în care a considerat în mod eronat că aceasta nu își discutase responsabilitatea în apel și că terenul era inconstrucbil. În aceste condiții și contrar celor susținute de reclamantă, cele două mijloace reținute de Consiliu pentru anularea hotărârii și respingerea recursului la fond erau în dezbatere cu mult înainte ca comisarul guvernului să le ridice oral în concluziile sale. 29. În aceste condiții și chiar în afara faptului că recurenta putea răspunde printr-o notă deliberată la concluziile menționate (a se vedea Kress France ([GC], n 39594/98, § 76, CEDH 2001 VI), Curtea consideră că a avut toată libertatea de a răspunde în contradictoriu la ansamblul argumentelor invocate și nu are, de altfel, nicio aspect derbitrar. 30. În consecință, acest aspect este vădit nefondat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat în mod greșit, în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, aceasta arată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de neconformare. Pe fond 32. Curtea amintește că a statuat recent că: [] Citirea faptelor cauzei, a argumentelor prezentate de părți și a motivelor reținute de Curte, împreună cu dispozitivul de la Prin urmare, Curtea a concluzionat că, în speță, încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție a avut loc ca urmare a prezenței comisarului guvernului în deliberarea Consiliului de Stat. III. CU PRIVIRE LA ALTE VIOLAȚII ALEGATE 34. Reclamanții consideră că au suferit o interferență nejustificată în dreptul lor de proprietate asupra proprietății lor imobiliare, în sensul primei teze a primului paragraf din art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenție. Ei consideră că motivele invocate de municipalitate pentru a-i priva de utilizarea bunurilor lor în calitate de teren care urmează să fie construit, și faptul că au fost privați de o despăgubire pentru prejudiciul suferit au generat, în detrimentul lor, o sarcină excesivă care rupe echilibrul corect între protejarea dreptului lor de proprietate și cerințele de interes general. Citând art. 6 alineatul (1) coroborat cu art. 1 menționat anterior, ei consideră că a fost încălcat dreptul lor de a avea acces la o instanță pentru a-și recunoaște dreptul la despăgubiri. 35. Presupunând că al doilea și al treilea reclamant se pot declara victime, în sensul articolului 34 din Convenție, Curtea consideră că aceste obiecții trebuie respinse, din motivele prezentate în continuare. 36. Curtea reamintește că aceasta este în primul rând instanțelor interne că este de competența de a aprecia elementele de fapt și de a aplica dreptul intern. Din procedură reiese că recurenta a dobândit terenul în temeiul unui certificat de urbanism pozitiv a cărui valabilitate era limitată în timp, dar că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Din hotărârea Consiliului de Stat reiese că acesta din urmă nu a considerat că este vinovat de vina comunei și, în orice caz, a considerat că prejudiciul recurentei nu avea un caracter direct și sigur, având în vedere în special faptul că nu era legat de faptul că terenul a fost indestructibil. În aceste condiții, recurenta nu poate susține că autoritățile ar fi încălcat în mod disproporționat dreptul său de proprietate și nu mai poate pretinde că deține o creanță sigură care poate fi considerată un bun, în sensul articolului 1 menționat anterior. În acest sens, Curtea face trimitere la considerațiile sale de la punctele 28-30 de mai sus. 37. În consecință, aceste obiecțiuni sunt în mod vădit nefondate și trebuie respinse în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. IV. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 38. În temeiul articolului 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. 761, 15 EUR (EUR) pentru prejudiciul material pe care l-ar fi suferit; ea solicită 50 000 EUR pentru daune morale. 40. Guvernul contestă aceste pretenții și consideră că o constatare a încălcării este suficientă pentru a remedia prejudiciul cauzat de prezența comisarului guvernului în mod deliberat. 41. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere. Aceasta consideră că durata procedurii prin care recurenta căuta să obțină despăgubiri pentru prejudiciul său a cauzat în mod necesar, atât în fața sa, cât și în cea a ambilor săi asociați, neplăceri și o întârziere prelungită, care este necesară (a se vedea. Comingersoll S.A. c. Portugalia [GC], n 35382/97, § 36, CEDO 2000 IV) și îi acordă, în consecință, 6 000 EUR în acest scop. În ceea ce privește prezența comisarului guvernului în mod deliberat, Curtea consideră că prejudiciul moral este suficient remediat prin constatarea încălcării articolului 6 alineatul (1) din convenție (Martinia citată anterior, §59). De asemenea, recurenta solicită 13 361, 28 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și 10 600 EUR [1] pentru cele efectuate în fața Curții. 43. Guvernul concluzionează că numai cheltuielile și cheltuielile de judecată utilizate direct pentru recunoașterea în fața Curții a unei încălcări a convenției, pe baza unor documente detaliate. 44. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale și consideră rezonabilă suma de 2 000 EUR pentru procedura în fața Curții. Interese moratorii 45. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. cererea admisibilă cu privire la obiecțiunile societății reclamante întemeiate pe durata excesivă a procedurii și pe prezența comisarului guvernului la deliberări și inadmisibilă pentru surplusul declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție din cauza duratei procedurii A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție din cauza prezenței comisarului guvernului în deliberarea Consiliului de Stat A spus că constatarea încălcării oferă în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de societatea reclamantă ca urmare a acestei prezențe A spus că statul pârât trebuie să plătească societății reclamante, în cele trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 6 000 EUR (șase mii EUR) pentru daune morale și 2 000 EUR (două mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 9 ianuarie 2007 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Naismith A.B. Baka Modululer Adjunct Președinte [1] Suma fără TVA