ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față ;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 54 din 25 noiembrie

2010 a Judecătoriei S.G., inculpatul C.J.G., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., raportat la art. 10 lit. d)

C. proc. pen., a fost

achitat pentru infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin.

(1) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

S-a constatat că

inculpatul a fost reținut și arestat preventiv începând cu data de 25 februarie

2010 și până la data de 16 aprilie 2010.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., a fost revocată măsura obligării de a nu părăsi țara luată

față de inculpat prin încheierea de ședință din data de 7 iunie 2010.

Din examinarea tuturor

probelor administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și în cursul

judecății, tribunalul a constatat că în cauză nu sunt întrunite toate elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, sub aspectul laturii obiective,

și a pronunțat o soluție de achitare, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 257 C.

pen., infracțiunea de trafic de influență constă în „primirea ori pretinderea de

bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect,

pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau

lasă să creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă

ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu”.

Așadar, pentru întregirea

laturii obiective a infracțiunii de trafic de influență, este necesar să fie îndeplinite

cumulativ mai multe condiții, printre care și aceea ca influența pe care o are,

sau lasă să se creadă că o are făptuitorul, să privească un funcționar care are

atribuții în îndeplinirea actului pentru care făptuitorul a primit sau pretins bani

ori alte foloase.

Sub acest aspect prin

actul de sesizare s-a reținut că la data de 12 ianuarie 2010, prin intermedierea

realizată de martorul J.A.D., inculpatul s-a întâlnit cu investigatorii sub acoperire

I.F. și B.F. pe raza mun. S.G., jud. Covasna și a pretins fiecăruia suma de 2.000

euro în scopul de a le obține permise de conducere pentru categoria B eliberate

de autoritățile ungare, asigurându-i că are influență asupra funcționarilor maghiari

abilitați în acest domeniu.

Probele administrate în

cauză nu confirmă însă împrejurarea că inculpatul ar fi afirmat sau a lăsat să se

înțeleagă că ar avea influență asupra funcționarilor cu atribuții în domeniul obținerii

și eliberării permiselor de conducere auto din Ungaria.

Din declarațiile martorului

denunțător J.A.D., declarațiile investigatorului sub acoperire I.F. precum și din

înregistrările convorbirilor telefonice și ambientale, rezultă că inculpatul are

influentă asupra unui instructor auto din Budapesta, pe nume C., care urma să facă

toate demersurile necesare în vederea obținerii permiselor de conducere ungurești.

Or, instructorul auto

nu face parte din categoria funcționarilor însărcinați cu obținerea și eliberarea

permiselor de conducere, deci nu poate avea calitatea de subiect pasiv secundar

a infracțiunii de trafic de influență, prin urmare, această cerință nu este îndeplinită.

Investigatorii sub acoperire

I.F., B.F. și O.C. au declarat în fața instanței că din discuțiile purtate cu inculpatul

Crăciun au înțeles că acel instructor auto C. ar avea influență asupra unor polițiști

examinatori.

Într-adevăr aceste depoziții

se coroborează cu înregistrarea discuțiilor ambientale purtate la data de 15

februarie 2010 între inculpat și investigatori sub acoperire, cu acea ocazie inculpatul

le-a spus investigatorilor că instructorul auto C. îl cunoaște pe polițistul examinator

de la proba practică care îl ajută, însă acest aspect nu conduce la concluzia că

cerința menționată mai sus, ar fi realizată. Eventual infracțiunea de trafic de

influență ar putea fi reținută în sarcina instructorului auto, sigur în condițiile

în care afirmația inculpatului s-ar fi dovedit a fi reală și eventual la săvârșirea

faptei acestuia s-ar putea reține complicitatea inculpatului.

În cauză, nu se poate

reține nici infracțiunea de înșelăciune având în vedere calitatea cumpărătorilor

de influență, aceea de investigatori sub acoperire, care aveau alte identități decât

cele reale, nefiind interesați în obținerea permiselor de conducere auto pe identitățile

atribuite și nu au suferit un prejudiciu material.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.

– Serviciul Teritorial Brașov care a criticat-o pentru netemeinicie sub aspectul

greșitei achitări, solicitând condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de influență.

Deosebit de prima instanță,

Curtea de Apel Brașov, a constatat că sunt îndeplinite condițiile necesare pentru

existența infracțiunii de trafic de influență. Astfel, inculpatul a lăsat să se

creadă că are influență asupra instructorului auto C., iar acesta, la rândul

lui, asupra polițiștilor supraveghetori la sală sau de traseu din Ungaria, deci

asupra unor funcționari, chiar dacă nu a precizat numele acestora.

În consecință, Curtea

de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală

nr. 48/Ap din 30 martie 2011, a admis apelul Parchetului și a desființat în totalitate

sentința primei instanțe.

Rejudecând, în baza

art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale), a condamnat inculpatul C.J.G., la

pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen., a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe

durata termenului de încercare de 6 ani, determinat conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1), (2) C. pen., a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare

să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la

datele fixate, la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Covasna, conform

programului stabilit de acesta,

b) să anunțe, în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește

8 zile, precum și întoarcerea,

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă,

d) să comunice informații

de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

A atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 86

4

raportat la art. 83 C. pen. privind revocarea

suspendării în cazul săvârșirii unei infracțiuni.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii, a suspendat

executarea pedepsei accesorii.

A constatat că inculpatul

a fost reținut și arestat preventiv în perioada 25 februarie 2010-16 aprilie 2010.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească statului suma de 7.600

RON cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 189 C.

proc. pen. și art. 6 din Protocolul din 26 noiembrie 2008 privind stabilirea onorariilor

avocaților, a dispus plata onorariului parțial cuvenit avocatului desemnat din oficiu,

I.C., în sumă de 50 RON, din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas

în sarcina acestuia.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs inculpatul C.J.G., care a invocat cazul de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. și a solicitat casarea deciziei prin

care a fost condamnat și menținerea soluției de achitare pronunțată de prima instanță.

Inculpatul a motivat că

fapta sa nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență,

probele administrate neconfirmând că acesta ar fi afirmat sau a lăsat să se înțeleagă

că ar avea influență asupra funcționarilor abilitați în domeniul obținerii și eliberării

permisului de conducere auto din Ungaria. Din înregistrările audio și declarațiile

martorilor a rezultat că inculpatul cunoaște o persoană pe nume C., ce nu a fost

identificată, care este instructor auto în Budapesta, ori instructorul auto nu face

parte din categoria funcționarilor însărcinați cu obținerea permiselor de conducere.

De asemenea, persoanele

implicate erau agenți sub acoperire și, mai mult, inculpatul consideră că i-a fost

sugerată săvârșirea acestei fapte, întrucât toate cele 6 persoane care urmau să

fie transportate în Ungaria pentru a lua legătura cu acest instructor C. erau agenți

de poliție.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, analizând

decizia penală recurată, atât sub aspectul criticilor formulate de inculpat, cât

și conform art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., apreciază că aceasta este

legală și temeinică.

Ca observație preliminară,

Înalta Curte constată că, deși inculpatul a indicat, formal, cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., susținerile sale sunt în sensul că

fapta pentru care a fost condamnat în apel nu întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de trafic de influență, critici ce se circumscriu cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen.

Din acest punct de vedere,

Înalta Curte apreciază că aceste apărări sunt neîntemeiate, iar instanța de apel,

în mod corect, în baza probatoriului administrat, a constatat că fapta inculpatului

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență.

Probele administrate au

relevat că în cursul anului 2008, inculpatul C.J.G. a urmat cursurile școlii de

șoferi aparținând SC L.C.S.P. SRL Brașov – Școala de șoferi din mun. S.G. și a fost

programat de două ori pentru susținerea probei teoretice, pe care nu a reușit să

o promoveze.

În luna noiembrie 2009,

în condiții neelucidate, inculpatul a obținut din partea autorităților ungare dreptul

de a conduce autoturisme, urmând a-și ridica permisul de conducere auto în perioada

următoare.

Cunoscând din proprie

experiență condițiile prealabile ce trebuie îndeplinite de un cetățean străin, procedura

de susținere a examenelor pentru obținerea permisului de conducere în Ungaria și

persoanele cu atribuții în acest domeniu, inculpatul C.J.G. a luat hotărârea de

a racola persoane dispuse să-i acorde sume de bani în schimbul traficării influenței

pe care o avea asupra funcționarilor din Ungaria implicați în procedura eliberării

permiselor de conducere auto și de a le ajuta în acest mod să obțină dreptul de

a conduce autovehicule, fără să îndeplinească condițiile prevăzute de lege.

Astfel, în perioada sărbătorilor

de iarnă ale anului 2009, întâlnindu-se întâmplător pe raza mun. Sfântu-Gheorghe,

jud. Covasna, cu instructorul auto J.A.D., inculpatul i-a relatat acestuia că, în

schimbul unei sume de bani, poate obține permise auto eliberate de autoritățile

maghiare și i-a cerut să-i facă rost de clienți, cu promisiunea că îl va recompensa

și pe el pentru serviciul respectiv.

Având în vedere problemele

sale cu justiția, pentru a evita posibila sa atragere în noi activități infracționale

și, implicit, răspunderea penală, martorul J.A.D. a formulat la data de 11

ianuarie 2010 denunț penal împotriva inculpatului C.J.G.

În aceste condiții, raportat

la circumstanțele reale ale faptei și modul de operare al inculpatului, s-a autorizat

folosirea în cauză a investigatorilor sub acoperire cu numele de cod I.F. și B.F.

La data de 12

ianuarie 2010, prin intermedierea realizată de martorul J.A.D., inculpatul s-a întâlnit

cu cei doi investigatori sub acoperire pe raza mun. S.G., jud. Covasna și a pretins

fiecăruia suma de 2.000 euro în scopul de a le obține permise de conducere pentru

categoria B eliberate de autoritățile ungare, asigurându-i că are influență asupra

funcționarilor maghiari abilitați în acest domeniu.

În cursul discuției purtate

cu acea ocazie, precum și a celor următoare din datele de 02 februarie 2010 și 15

februarie 2010, inculpatul le-a explicat investigatorilor că, în vederea obținerii

permisului, trebuie să facă circa 6 deplasări la Budapesta în scopul deschiderii

unui cont bancar, efectuării vizitei medicale, stabilirii reședinței în Ungaria,

obținerii permisului de muncă în această țară și susținerii examenului propriu-zis

constând în proba teoretică și proba practică reprezentată de conducerea autovehiculului

în poligon și în oraș.

În continuare inculpatul

le-a precizat martorilor că are influență asupra instructorului unei școli de șoferi

din Budapesta, care se va ocupa de deschiderea și alimentarea contului bancar cu

suma necesară de bani, cu obținerea fictivă a dreptului de ședere și a permisului

de muncă în Ungaria (condiții prealabile susținerii examenului auto) și va face

demersurile necesare pentru ca translatorul de limbă maghiară prezent în sala de

examinare teoretică să le indice răspunsurile corecte simultan cu traducerea întrebărilor

din chestionar. De asemenea, același instructor auto, indicat cu numele C., urma

să participe alături de cursanți la susținerea probelor practice și să îi cointereseze

material pe polițiștii examinatori, pentru a fi îngăduitori.

Rezultă că, în schimbul

sumei de 2.000 euro, singurele condiții ce trebuiau îndeplinite de candidați erau

efectuarea de aprox. 6 deplasări în Budapesta și posedarea abilităților minime de

a conduce autoturisme, restul activităților fiind realizate de funcționarii maghiari,

respectiv instructorul auto urma să se ocupe de deschiderea și alimentarea contului

bancar, obținerea dreptului de ședere și a permisului de muncă, translatorul și

un polițist erau responsabili de indicarea răspunsurilor corecte la întrebările

de legislație rutieră, iar polițistul și instructorul auto acordau sprijin la proba

practică de conducere a autoturismului.

Cu ocazia discuției din

12 ianuarie 2010 martorul I.F. i-a comunicat inculpatului că sunt în total opt persoane

care doresc să obțină permisul de conducere auto în Ungaria, astfel că acesta din

urmă s-a angajat să rezolve problema tuturor în schimbul sumei de 2.000 euro din

partea fiecăruia, stabilind ca jumătate să-i fie predați cu ocazia primei deplasări

în Ungaria, iar cealaltă jumătate în tranșe de 200-300 euro, cu ocazia celorlalte

deplasări la Budapesta necesare susținerii probelor teoretice sau practice.

Având în vedere numărul

de persoane la care inculpatul s-a angajat să le obțină permise de conducere auto,

la data de 09 februarie 2010 a fost autorizată folosirea în cauză a încă 6 investigatori

sub acoperire cu numele de cod S.F., G.C., O.C., S.C., O.A.B. și C.I., dintre care

doar primii trei au realizat activități în cauză.

La data de 15

februarie 2010 a fost programată prima deplasare la Budapesta și, în acest scop,

inculpatul a închiriat autoturismul marca F.T. Conform înțelegerii, la plecarea

din mun. S.G., martorul I.F. a intenționat să-i remită inculpatului suma de 8.000

euro reprezentând jumătate din suma pretinsă celor opt persoane pentru a le obține

permise auto eliberate de autoritățile maghiare, însă acesta a solicitat ca banii

respectivi să-i fie predați doar după ajungerea la destinație.

În schimb, inculpatul

a solicitat și primit de la martorul I.F. suma de 100 euro formată din două bancnote

de câte 50 euro în scopul achitării contravalorii chiriei autoturismului folosit

la transport. Banii respectivi au provenit din cei 8.000 euro destinați inculpatului

și au ajuns în posesia martorului H.A. prin intermediul proprietarului mașinii M.K.

În jurul orelor 14:00

șoferul M.L., ajutorul de șofer H.A., inculpatul C.J.G., prietena acestuia I.C.

și investigatorii sub acoperire I.F., B.F., S.F., G.C. și O.C. au plecat din mun.

S.G. spre Ungaria cu autoturismul sus-menționat, iar în jurul orelor 16:15 în timp

ce se aflau pe raza administrativă a loc. R., jud. Brașov, a avut lor intervenția

reprezentanților D.N.A. de constatare a infracțiunii flagrante, ocazie cu care a

fost identificată asupra martorului H.A. suma de 100 euro provenită din cei 8.000

destinați inculpatului.

Pentru existența infracțiunii

de trafic de influență este necesară îndeplinirea următoarele condiții:

-inculpatul trebuie să

aibă influență ori să lase să se creadă că are influență asupra unui funcționar

(inclusiv o influență mediată). Cerința este realizată chiar dacă inculpatul nu

a precizat numele funcționarului asupra căruia are influență, fiind suficientă determinarea

acestuia prin calitatea deținută;

-inculpatul trebuie să

promită că intervine pe lângă un funcționar pentru a-l determina să facă ori să

nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu. Nu are nicio relevanță

sub aspectul existenței acestei infracțiuni dacă s-a făcut sau nu intervenția promisă

pe lângă funcționar, ori dacă acest act s-a efectuat sau nu;

-intervenția inculpatului

pe lângă funcționar trebuie să aibă loc înainte ca acesta să îndeplinească actul

ce constituie obiectul intervenției sau concomitent cu îndeplinirea acesteia.

Toate aceste condiții

sunt îndeplinite în cauza de față.

Inculpatul a pretins că

are o influență mediată asupra instructorului auto C., iar acesta, la rândul

lui, asupra polițiștilor supraveghetori sau de traseu din Ungaria, care aveau atribuții

în a determina obținerea permisului de conducere auto.

Inculpatul a promis că

va interveni pe lângă polițiști, chiar dacă nu a precizat numele acestora, prin

intermediul instructorului auto C. Translatorul și un polițist erau responsabili

de indicarea răspunsurilor corecte la întrebările de legislație rutieră, iar polițistul

și instructorul auto acordau sprijin la proba practică de conducere a autoturismului.

Aceste aspecte reies din

convorbirile ambientale din data de 15 februarie 2010 dintre investigatorul sub

acoperire I.F. și inculpat, precum și cea dintre investigatorul sub acoperire B.F.

și inculpat.

În concluzie, în mod corect

s-a constatat întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de

influență prevăzută de art. 257 alin. (1) raportat la art. 6 din Legea nr.

78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru fapta inculpatului care, în

baza aceleiași rezoluții infracționale, a pretins martorilor I.F., B.F. și, prin

intermediul acestora altor 6 persoane, câte 2.000 euro (în total 16.000 euro) pentru

a le obține permise de conducere eliberate de autoritățile din Ungaria, lăsând să

se creadă că are o influență mediată asupra polițiștilor examinatori.

Referitor la pretinsa

provocare a inculpatului la comiterea infracțiunii de către martorul denunțător

și organele de poliție, Înalta Curte apreciază că aceasta nu poate fi reținută.

Potrivit art. 68

alin. (2) C. proc. pen., „este oprit a determina o persoană să săvârșească sau să

continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii unei probe”.

Jurisprudența C.E.D.O.

privind art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului a caracterizat conceptul

de înscenare ca fiind distinct de folosirea tehnicilor legate de activitățile sub

acoperire, reafirmând obligația instanțelor interne de a efectua o examinare atentă

a materialului probator atunci când un acuzat invocă „determinarea” din partea organelor

de anchetă de a comite fapta.

Situația de fapt astfel

cum a fost probată în cauză contrazice apărarea inculpatului.

Chiar dacă în cauză nu

s-au dovedit împrejurările în care inculpatul și-a obținut permisul de conducere

auto în Ungaria, din probele administrate rezultă faptul că dorința de a găsi și

„ajuta” persoane interesate în obținerea de permise auto în Ungaria se născuse în

mintea inculpatului înainte de formularea denunțului și intervenția investigatorilor

sub acoperire, astfel că nu se poate susține că martorul denunțător și organele

de poliție i-ar fi sugerat inculpatului comiterea faptei.

Așa cum rezultă din declarația

martorului denunțător J.A.D., dată în fața instanței de judecată, în perioada sărbătorilor

de iarnă, acesta s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul la benzinăria R., care i-a

relatat că și-a „rezolvat” obținerea permisului de conducere auto în Ungaria și

l-a întrebat dacă cunoaște pe cineva care dorește să-și obțină astfel permisul,

că el o să-l ajute.

Cu această declarație

de martor se coroborează chiar declarația dată de inculpat în fața judecătorului

investit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă, declarație în care inculpatul

a arătat că i-a spus martorului denunțător că poate rezolva obținerea de permise

de conducere ungurești și l-a întrebat dacă poate să facă rost de persoane care

doresc să-și obțină astfel de permise.

În aceste condiții, este

evident că rezoluția infracțională a inculpatului de a comite infracțiunea a fost

una proprie și anterioară denunțului și intervenției organelor de urmărire penală.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu urmând a fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

În acord cu dispozițiile

art. 8 C. proc. pen., onorariul interpretului de limbă maghiară se va asigura gratuit

din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.J.G. împotriva deciziei penale din 30 martie 2011

a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului

de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 18 ianuarie

2012.