ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3361/2012

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 1299 din 30 iunie 2011 Tribunalul Mureș a declinat

competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului București,

reținând că decizia de pensionare a fost emisă de pârâtă în baza Legii nr.

119/2010.

La

termenul de judecată din data de 30 iunie, instanța a invocat din oficiu

excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Mureș, excepție pe care a

apreciat-o ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:

Conform

art. 7, alin. (1) din Legea nr. 119/2010, „procedura de stabilire, plată,

suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate

potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu

modificările și completările ulterioare”.

De

asemenea, potrivit art.156 din Legea nr.19/2000, „Cererile îndreptate împotriva

C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul pârâtul”.

Or,

în cauză acțiunea nu a fost formulată în contradictoriu cu C.N.P.A.S. sau

împotriva caselor teritoriale de pensii, ci cu Casa de Pensii din cadrul

Ministerului Administrației și Internelor, în cauză fiind incidentă dispoziția

art. 156, teza a II-a din Legea nr. 19/2000, în cauză fiind în prezența unei

norme de competență teritorială exclusivă.

Ca

o consecință, în baza acestor dispoziții legale și ținând seama de art. 158, alin.

(1) raportat la art. 159, alin. (1), pct. 3 și coroborat cu art. 159, alin. (2)

și (4) C. proc. civ., a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului

Mureș și, în consecință a declinat competența de soluționare a acțiunii

formulate de reclamantul T.I. împotriva pârâtei Casa de Pensii din cadrul

Ministerului Administrației și Internelor, în favoarea Tribunalului București.

Prin

sentința civilă 2019 din 02 martie 2012 Tribunalul București, secția a VII

civilă conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.

Pentru

a hotărî astfel, Tribunalul București a reținut următoarele:

Potrivit

art. 154 din Legea 263/2010, care a intrat în vigoare la 01 ianuarie 2011 și a

abrogat Legea 19/2000, cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul

reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Așa

fiind, rezultă că, sub imperiul noii reglementări, au fost înființate casele de

pensii sectoriale, ca structuri cu personalitate juridică, care funcționează în

subordinea Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și

Internelor și SRI, conform art. 3 lit. b) și art. 132 alin. (1) din Legea

263/2010, legiuitorul instituind norma de competență teritorială și în ipoteza

cererilor formulate în contradictoriu cu aceste subiecte de drept.

Contestația

dedusă prezentei judecăți a fost formulată deci după intrarea în vigoare a

Legii 263/2010.

Scopul

legiuitorului la redactarea Legii 119/2010 (în luna iunie 2010, când era în

vigoare Legea 19/2000), a fost acela de a institui o normă de trimitere, în

sensul ca procedura în materia noilor decizii de pensie, întemeiate pe Legea

119/2010, să fie aceeași cu cea din materia pensiilor contributive,

reglementată la acel moment de Legea 19/2000.

Or,

întrucât această lege a fost abrogată, fiind înlocuită cu Legea 263/2010,

rezultă că interpretarea art. 7 din Legea 119/2010 trebuie să respecte scopul

urmărit de legiuitor, și anume acela de a aplica aceeași procedură în privința

tuturor deciziilor de pensionare, principiu care, de altfel, a stat și la baza

edictării Legii 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin

urmare, instanța competentă teritorial este cea determinată conform art. 154 alin.

(1) din Legea 263/2010, adică instanța de la domiciliul ori sediul

reclamantului. Potrivit datelor din decizia de pensie, rezultă că domiciliul

reclamantului este în localitatea Târgu Mureș, jud. Mureș.

Învestită

astfel a pronunța regulatorul de competență, Înalta Curte de Casație și

Justiție va stabili în favoarea Tribunalului Mureș competența de soluționare a

pricinii pentru considerentele ce succed:

În

stabilirea instanței competentă teritorial a soluționa prezenta cauză,

dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, trebuie corect

interpretate, în funcție de succesiunea acestora.

Astfel,

este adevărat că dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la

data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedeau că se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor

teritoriale de pensii, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Textul

mai sus evocat a fost însă abrogat expres prin prevederile art.196 lit. a) din

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin

dispozițiile cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a

reglementat competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva CNPP, a

caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se

că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul ori sediul reclamantul.

Aceste

prevederi reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de

lege menționat, conform cărora „celelalte cereri se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul", de natură a

facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie

precizat totodată că, față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a

introdus noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt,

succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu

pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și

Internelor și Serviciului Român de Informații, structuri care au fost

desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite

prin Hotărâre de Guvern.

În

ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010, unei acțiuni

formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o

decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că

potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în

materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii,

referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile

Codului de procedură civilă), dispozițiile legii noi de procedură se aplică din

momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată

începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege.

În

considerarea celor expuse, având în vedere că reclamantul are domiciliul în

localitatea Târgu Mureș, competența soluționării acțiunii formulată de acesta

revine Tribunalului Mureș.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 15 mai 2012.