ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5636/2010

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 257/C

din 07 iulie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 3096/111/2007, Tribunalul Bihor a

admis în parte acțiunea formulată de reclamantul L.G. împotriva pârâtului

Ministenil Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și, în

consecință: a obligat pârâtul Statul Român să plătească reclamantului suma de 3.100

RON cu titlu de daune materiale, 10.000 RON daune morale și 3.750 RON

cheltuieli de judecată.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța de fond, a reținut, în esență, următoarele:

Reclamantul L.G.

a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Bihor pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. a) și alin. (2

1

) lit. c) C. pen.

Prin sentința

penală nr. 372/P/2005 din 02 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Bihor, în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a

dispus achitarea inculpatului L.G. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și alin. (2

1

) lit. c) C.

pen.

Apelul

declarat împotriva aceste sentințe de către Parchetul de pe lângă Tribunalul

Bihor a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 93/A/2006 din 16 mai

2006 a Curții de Apel Oradea.

Recursul

declarat împotriva acestei din urmă decizii de către Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Oradea a fost respins prin decizia nr. 7338 din 19 decembrie

2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Reclamantul L.G.

a fost arestat în perioada 11 aprilie 2005-18 iunie 2005.

S-a mai reținut

că lipsirea de libertate a reclamantului pe perioada a 68 de zile, cât și atingerea

adusă personalității sale, a sănătății, integrității, demnității și prestigiului

reclamantului, justifică cererea acestuia de a i se acorda daune materiale și morale

în sensul art. 505 C. proc. pen., și art. 998 C. civ.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel reclamantul L.G. și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice.

Prin apelul declarat,

reclamantul a solicitat să i se acorde în privința daunelor materiale suma de 1.972

RON, reprezentând diferența de valoare dintre prețul casei înstrăinate de soția

acestuia în perioada detenției și valoarea de impozitare, contravaloarea terenului

pe care a fost edificată casa, iar în privința daunelor morale a arătat că suma

de 10.000 RON nu poate acoperi prejudiciul moral cauzat de detenția sa nelegală.

Statul Român,

prin Ministerul Finanțelor Publice, a criticat sentința ca nelegală și netemeinică

întrucât probele de care s-a prevalat reclamantul nu pot fi încadrate în dispozițiile

art. 504 C. proc. pen., onorariul avocațial nu este proporțional cu complexitatea

cauzei și munca depusă de avocat, iar temeiul achitării reclamantului nu justifică

acordarea daunelor materiale și morale.

Curtea de Apel

Oradea, secția civilă mixtă, prin decizia nr. 9/2010-A din 04 februarie 2010 a admis

apelul reclamantului L.G., a schimbat în parte sentința atacată și a obligat pe

pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, să plătească reclamantului

suma de 5.860 RON daune materiale și 40.000 RON daune morale.

A păstrat celelalte

dispoziții ale sentinței și a respins apelul declarat de Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice.

Pentru a decide

astfel, Curtea de apel a reținut că reclamantul este îndrituit de o reparație morală

pentru prejudiciul invocat în perioada de două luni sub durata căreia s-a aflat

în regim de detenție, mai ales perioada în care reclamantul nu s-a aflat lângă familia

sa, la decesul tatălui, oprobiul public la care a fost supus, stresul și starea

de tensiune psihică în care s-a aflat reclamantul și familia sa, astfel încât se

impune majorarea daunelor morale de la 10.000 RON la 40.000 RON. Cât privește daunele

materiale, dat fiind dovada din care rezultă că valoarea terenului fără construcții

conform expertizei efectuate este de 2.760 RON, iar a casei de locuit este de 5.472

RON conform adeverinței din 26 mai 2009 emisa de Primăria comunei A.

Prin contractul

de vânzare-cumpărare din 03 iunie 2005, rezultă că a fost înstrăinată casa de locuit,

cât și terenul aferent acesteia, valoare ce nu a fost avută în vedere de prima instanța.

Diferența dintre

valoarea de impozitare, la care se adaugă valoarea terenului, este de 4.732 RON,

la care se adaugă suma de 1.128 RON, valoarea câștigului din muncă nerealizat, rezultând

un prejudiciu de 5.860 RON, în loc de 3.100 RON.

Referitor la criticile

apelantului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, instanța de apel a

reținut că sunt nefondate întrucât reclamantul a fost achitat în baza art. 11 pct.

2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., instanța stabilind că fapta nu

a fost săvârșită de reclamant, situație ce cade sub incidența art. 504 alin.

(2) și (3) C. proc. pen.

Împotriva acestei

din urmă decizii au declarat recurs reclamantul și Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice.

Prin recursul

declarat reclamantul L.G. a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., susținând în esență că este nemulțumit de cuantumul daunelor morale

de 40.000 RON, pe care o consideră ca fiind insuficientă în raport cu durata măsurii

preventive, condițiile de detenție, faptul că tatăl său a decedat în timp ce se

afla în detenție, neputând fi prezent la înmormântare, relațiile de familie au fost

grav afectate, actualmente aflându-se în procedura divorțului.

Statul Român,

prin Ministerul Finanțelor Publice, a criticat decizia ca nelegală întrucât au fost

nesocotite dispozițiile art. 504 alin. (3) C. proc. pen., reclamantul neputându-se

prevala de acest text, întrucât a fost achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., și nu în temeiul art. 10 alin.

(1) lit. j) din același Cod.

Pe de altă parte

nu se justifică nici cuantumul daunelor materiale și morale acordate de Curte în

lipsa unor probe certe și a unor criterii de evaluare a daunelor morale.

Examinând recursurile

în limita motivelor invocate, Înalta Curte constată că aceste sunt nefondate pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Criticile formulate

de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, potrivit cărora reclamantul

nu se încadrează în prevederile art. 504 C. proc. pen., întrucât nu a fost achitat

în temeiul art. 10 alin. (1) lit. j) C. proc. pen., sunt nefondate.

Răspunderea statului

pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare este reglementată prin dispozițiile

art. 504 alin. (2) și (3) C. proc. pen., care prevăd printre altele și situația

în care privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal a fost stabilită prin

hotărâre definitivă de achitare.

În speță, reclamantul

a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211

alin. (1) și alin. (2

1

) lit. c) C. proc. pen. în temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., adică fapta nu a fost

săvârșită de inculpat.

Prin urmare, textul

de lege nu se referă doar la situația prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. j) C.

proc. pen., prin hotărâre definitivă de încetare a procesului penal, așa cum susține

recurentul Statul Român, ci la toate ipotezele în care a avut loc privarea sau restrângerea

ilegală de libertate.

În ceea ce privește

critica recurentului-reclamant referitoare la cuantumul daunelor morale se apreciază

că este nefondată, dat fiind că instanța de apel a avut în vedere consecințele negative

suferite pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, apreciind

cuantumul acestora la 40.000 RON, ceea ce constituie o satisfacție suficientă și

echitabilă pentru lipsirea de libertate și leziunile traumatice suferite, astfel

încât nu se impune o nouă reapreciere a acestora.

Este nefondată

și critica privind cuantumul daunelor materiale acordate reclamantului, întrucât

probele administrate în fond și în apel au dovedit că prin arestarea reclamantului,

soția acestuia a fost nevoită să înstrăineze imobilul casă de locuit și terenul

aferent pentru a face față nevoilor familiei sale.

În consecință,

ambele recursuri declarate în cauză, vor fi respinse în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de reclamantul L.G. și pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice, prin D.G.F.P. Bihor, împotriva deciziei civile nr. 9A pronunțată la data

de 04 februarie 2010 de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010.