ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5636/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 257/C din 07 iulie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 3096/111/2007, Tribunalul Bihor a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul L.G. împotriva pârâtului Ministenil Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și, în consecință: a obligat pârâtul Statul Român să plătească reclamantului suma de 3.100 RON cu titlu de daune materiale, 10.000 RON daune morale și 3.750 RON cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, a reținut, în esență, următoarele: Reclamantul L.G. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen.

Prin sentința penală nr. 372/P/2005 din 02 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Bihor, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului L.G. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen. Apelul declarat împotriva aceste sentințe de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 93/A/2006 din 16 mai 2006 a Curții de Apel Oradea. Recursul declarat împotriva acestei din urmă decizii de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a fost respins prin decizia nr. 7338 din 19 decembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Reclamantul L.G. a fost arestat în perioada 11 aprilie 2005-18 iunie 2005. S-a mai reținut că lipsirea de libertate a reclamantului pe perioada a 68 de zile, cât și atingerea adusă personalității sale, a sănătății, integrității, demnității și prestigiului reclamantului, justifică cererea acestuia de a i se acorda daune materiale și morale în sensul art. 505 C. proc. pen., și art. 998 C. civ. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul L.G. și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. Prin apelul declarat, reclamantul a solicitat să i se acorde în privința daunelor materiale suma de 1.972 RON, reprezentând diferența de valoare dintre prețul casei înstrăinate de soția acestuia în perioada detenției și valoarea de impozitare, contravaloarea terenului pe care a fost edificată casa, iar în privința daunelor morale a arătat că suma de 10.000 RON nu poate acoperi prejudiciul moral cauzat de detenția sa nelegală.

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a criticat sentința ca nelegală și netemeinică întrucât probele de care s-a prevalat reclamantul nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 504 C. proc. pen., onorariul avocațial nu este proporțional cu complexitatea cauzei și munca depusă de avocat, iar temeiul achitării reclamantului nu justifică acordarea daunelor materiale și morale. Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, prin decizia nr. 9/2010-A din 04 februarie 2010 a admis apelul reclamantului L.G., a schimbat în parte sentința atacată și a obligat pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, să plătească reclamantului suma de 5.860 RON daune materiale și 40.000 RON daune morale.

A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței și a respins apelul declarat de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. Pentru a decide astfel, Curtea de apel a reținut că reclamantul este îndrituit de o reparație morală pentru prejudiciul invocat în perioada de două luni sub durata căreia s-a aflat în regim de detenție, mai ales perioada în care reclamantul nu s-a aflat lângă familia sa, la decesul tatălui, oprobiul public la care a fost supus, stresul și starea de tensiune psihică în care s-a aflat reclamantul și familia sa, astfel încât se impune majorarea daunelor morale de la 10.000 RON la 40.000 RON.

Cât privește daunele materiale, dat fiind dovada din care rezultă că valoarea terenului fără construcții conform expertizei efectuate este de 2.760 RON, iar a casei de locuit este de 5.472 RON conform adeverinței din 26 mai 2009 emisa de Primăria comunei A. Prin contractul de vânzare-cumpărare din 03 iunie 2005, rezultă că a fost înstrăinată casa de locuit, cât și terenul aferent acesteia, valoare ce nu a fost avută în vedere de prima instanța. Diferența dintre valoarea de impozitare, la care se adaugă valoarea terenului, este de 4.732 RON, la care se adaugă suma de 1.128 RON, valoarea câștigului din muncă nerealizat, rezultând un prejudiciu de 5.860 RON, în loc de 3.100 RON. Referitor la criticile apelantului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, instanța de apel a reținut că sunt nefondate întrucât reclamantul a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. c) C. proc. pen., instanța stabilind că fapta nu a fost săvârșită de reclamant, situație ce cade sub incidența art. 504 alin. (2) și (3) C. proc. pen. Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs reclamantul și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. Prin recursul declarat reclamantul L.G. a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență că este nemulțumit de cuantumul daunelor morale de 40.000 RON, pe care o consideră ca fiind insuficientă în raport cu durata măsurii preventive, condițiile de detenție, faptul că tatăl său a decedat în timp ce se afla în detenție, neputând fi prezent la înmormântare, relațiile de familie au fost grav afectate, actualmente aflându-se în procedura divorțului.

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a criticat decizia ca nelegală întrucât au fost nesocotite dispozițiile art. 504 alin. (3) C. proc. pen., reclamantul neputându-se prevala de acest text, întrucât a fost achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., și nu în temeiul art. 10 alin. (1) lit. j) din același Cod. Pe de altă parte nu se justifică nici cuantumul daunelor materiale și morale acordate de Curte în lipsa unor probe certe și a unor criterii de evaluare a daunelor morale. Examinând recursurile în limita motivelor invocate, Înalta Curte constată că aceste sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare: Criticile formulate de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, potrivit cărora reclamantul nu se încadrează în prevederile art. 504 C. proc.

pen., întrucât nu a fost achitat în temeiul art. 10 alin. (1) lit. j) C. proc. pen., sunt nefondate. Răspunderea statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare este reglementată prin dispozițiile art. 504 alin. (2) și (3) C. proc. pen., care prevăd printre altele și situația în care privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal a fost stabilită prin hotărâre definitivă de achitare. În speță, reclamantul a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin. (2 1 ) lit. c) C. proc. pen. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., adică fapta nu a fost săvârșită de inculpat. Prin urmare, textul de lege nu se referă doar la situația prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. j) C. proc.

pen., prin hotărâre definitivă de încetare a procesului penal, așa cum susține recurentul Statul Român, ci la toate ipotezele în care a avut loc privarea sau restrângerea ilegală de libertate. În ceea ce privește critica recurentului-reclamant referitoare la cuantumul daunelor morale se apreciază că este nefondată, dat fiind că instanța de apel a avut în vedere consecințele negative suferite pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, apreciind cuantumul acestora la 40.000 RON, ceea ce constituie o satisfacție suficientă și echitabilă pentru lipsirea de libertate și leziunile traumatice suferite, astfel încât nu se impune o nouă reapreciere a acestora.

Este nefondată și critica privind cuantumul daunelor materiale acordate reclamantului, întrucât probele administrate în fond și în apel au dovedit că prin arestarea reclamantului, soția acestuia a fost nevoită să înstrăineze imobilul casă de locuit și terenul aferent pentru a face față nevoilor familiei sale. În consecință, ambele recursuri declarate în cauză, vor fi respinse în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamantul L.G. și pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Bihor, împotriva deciziei civile nr. 9A pronunțată la data de 04 februarie 2010 de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010.