ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3550/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3550/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului penal de față constată:

Prin

Sentința penală nr. 1117 din 14 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul

București, secția l penală, s-a dispus condamnarea inculpatului R.N. la

pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și

art. 74 alin. (2) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, 64

lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost

menținută starea de arest a inculpatului, iar în conformitate cu dispozițiile

art. 88 C. pen., a fost dedusă prevenția de la 27 ianuarie 2009 la zi.

În temeiul art. 17 alin. (1) și art. 18 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscare de la inculpat a cantității

de 4,23 gr. heroină rămasă în urma analizelor de laborator și depusă la camera

de corpuri a Inspectoratului General al Poliției Române, conform dovezii din 18

februarie 2009.

A fost respinsă cererea inculpatului privind

restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.

A fost obligat inculpatul la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut în fapt următoarele:

La data de 27 ianuarie 2009, Inspectoratul

General al Poliției Române - Brigada de Combatere a Criminalității Organizate

București s-a sesizat din oficiu cu privire la privire la faptul că o persoană

cunoscută sub numele de G., ulterior identificată ca fiind inculpatul în cauză,

se ocupa cu traficul de droguri, comercializând substanțe stupefiante la prețul

de 750 RON/5 grame.

În urma activităților specifice întreprinse

de lucrătorii de poliție judiciară - investigații, verificări și supravegheri

operative, a rezultat că inculpatul R.N. acționa în medii restrânse,

comercializând droguri numai către persoane de încredere și, ca atare, pentru

stabilirea și probarea activității infracționale era necesară introducerea în

cauză a unor investigatori și colaboratori sub acoperire.

Prin Ordonanța nr. 7A din 27 ianuarie 2009

emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București a fost autorizată folosirea

investigatorului sub acoperire M.A. și a colaboratorului cu nume de cod M.T.,

precum și procurarea cantității de 100 gr. cocaină de la inculpat și de la alte

persoane din anturajul acestuia care desfășurau activități de trafic de

droguri, autorizație emisă pentru o durată de 30 zile.

De asemenea, prin Ordonanța nr. 31/D/P/2009

din 27 ianuarie 2009 au fost delegați lucrătorii poliției judiciare din cadrul

Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate București cu organizarea unei

acțiuni de prindere în flagrant a inculpatului, sens în care s-a procedat la

înserierea bancnotelor ce urmau a fi folosite pentru cumpărarea cantității de

10 grame heroină de la inculpat.

Despre acestea se face mențiune în

procesul-verbal depus la dosarul de urmărire penală.

Ulterior realizării acestor activități, în

prezența investigatorului sub acoperire, colaboratorul cu nume de cod M.T. l-a

contactat telefonic pe inculpat, stabilind să se întâlnească la Cofetăria T.T.

din cartierul D.T., în jurul orelor 14,00, pentru a-i vinde cantitatea de 5

grame heroină.

La ora și locul stabilit, inculpatul i-a înmânat

colaboratorului 2 punguțe, ce conțineau o substanță pulverulentă și despre care

a afirmat că reprezintă 5 grame de heroină, primind în schimb suma de 800 RON.

Premergător efectuării tranzacției,

colaboratorul a fost percheziționat corporal de investigatorul sub acoperire

M.A. și a primit de la acesta sume de 1500 RON pentru cumpărarea de droguri.

Respectiva operațiune a fost supravegheată de

organele de anchetă care au procedat la imobilizarea inculpatului imediat după

predarea drogurilor și primirea sumei de bani.

Prin raportul de constatare

tehnico-științifică din 27 ianuarie 2009 întocmit de Inspectoratul General al

Poliției Române - Laboratorul central de analiză și profil al drogurilor,

precursori, s-a constatat că cele 2 punguțe vândute conțineau cantitatea de

4,36 grame heroină în amestec cu cafeină și griseofulvin.

Pe baza situației de fapt reținute și a

probatoriului administrat, cu referire la procesul-verbal de constatare a

infracțiunii flagrante, declarațiile martorului asistent P.M.T., procesul-verbal

de redare a declarațiilor colaboratorului M.T., procesul-verbal de înseriere a

sumei de bani destinată cumpărării autorizate de drog și celelalte acte

efectuate în cursul anchetei la procuror coroborate cu declarațiilor

inculpatului formulate în cursul procesului penal, prima instanță a constatat

dovedită vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei menționate în

rechizitoriu.

Deși în cursul cercetării judecătorești,

inculpatul a revenit asupra declarațiilor de recunoaștere din cursul anchetei

la procuror, susținând că întâlnirea sa cu colaboratorul poliției materializa

intenția comună a părților de a consuma droguri împreună, invocându-se în acest

sens inexistența oricăror probe care să stabilească ceea ce discutase înainte

de întâlnirea programată, instanța a constatat că schimbarea de poziție

adoptată nu a fost temeinic motivată, neindicându-se date, elemente și

împrejurări în raport de care să se poată considera că primele declarații,

inclusiv cea dată în fața judecătorului, în procedura arestării preventive,

erau nereale și nu serveau stabilirii adevărului în cauză.

S-a reținut în acest sens că inculpatul nu

furnizase nicio explicație rezonabilă în legătură cu suma de 800 RON folosită

la organizarea flagrantului și ridicată din posesia sa, imediat după

intervenția organelor de poliție.

De asemenea, a fost analizată și legalitatea

probelor administrate în cursul urmăririi penale, din perspectiva instigării

poliției la săvârșirea faptei, considerându-se în circumstanțele cazului că nu

existase o provocare din partea colaboratorului poliției, având în vedere

informațiile deținute în legătură cu activitățile de trafic de droguri

desfășurate anterior de inculpat și faptul că a acceptat imediat cererea

colaboratorului privind procurarea de droguri.

În drept, activitatea infracțională

desfășurată de inculpat a fost încadrată în dispozițiile art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., starea de

recidivă postexecutorie fiind atrasă de existența unei condamnări anterioare la

pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 571/2005 a

Tribunalului București, pedeapsă considerată ca executată la data săvârșirii

faptei din cauză.

În ceea ce privește individualizarea

judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, cu observarea criteriilor prevăzute

de art. 72 C. pen., instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret

al infracțiunii săvârșite și datele ce caracterizează persoana inculpatului.

A fost avută în vedere natura infracțiunii

săvârșite, cantitatea de droguri traficată, urmările produse de punerea în

circulație a drogurilor, faptul că inculpatul era el însuși consumator de

droguri, fără ocupație și loc de muncă, cunoscut cu antecedente penale și

comportament nesincer în timpul procesului.

Pe de altă parte, a fost avută în vedere

cantitatea mică de drog traficat și scopul în vederea căruia s-a acționat, prin

activitatea desfășurată, inculpatul urmărind procurarea mijloacele materiale

necesare întreținerii consumului propriu, precum și faptul că în cursul

urmăririi penale formulase un denunț împotriva persoanei de la care

achiziționase drogurile vândute în cauză.

Aceste împrejurări au fost calificate de

instanță drept circumstanțe atenuante judiciare în sensul art. 74 alin. (2) C.

pen. și au determinat aplicarea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege

pentru infracțiunea săvârșită.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel

inculpatul R.N.

Criticile formulate au vizat greșita

condamnare pentru infracțiunea de trafic de droguri, susținându-se că inculpatul

și colaboratorul folosit în cauză se cunoșteau de mai mulți ani și obișnuiau să

consume droguri împreună.

S-a arătat că la momentul organizării

acțiunii flagrante, inculpatul nu intenționase comercializarea drogurilor,

dovadă în acest sens fiind conduita ulterioară a colaboratorului care nu s-a

prezentat în proces pentru a fi audiat.

În subsidiar, invocându-se situația personală

a inculpatului, s-a solicitat reducerea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată

de prima instanță, prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute

de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

Apelul astfel formulat a fost respins, ca

nefondat, prin Decizia penală nr. 86 din 16 aprilie 2010 a Curții de Apel

București, secția l penală.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a

constatat că elementele de fapt cu relevanță asupra existenței faptei și

vinovăției inculpatului au fost corect reținute de prima instanță, pe baza unei

analize complete și coroborate a probelor administrate în cauză.

De asemenea, s-a constatat că activitatea

infracțională desfășurată de inculpat a fost corespunzător încadrată juridic,

fapta reținută în sarcina sa realizând conținutul constitutiv al infracțiunii

pentru care a fost condamnat.

În considerentele deciziei din apel au fost

examinate criticile inculpatului invocate în susținerea cererii de achitare și

motivele pentru care nu au fost primite apărările formulate și menținută, sub

aceste aspecte, hotărârea instanței de fond.

S-a arătat de către instanță că probatoriul

administrat în cauză demonstrează neechivoc comercializarea drogurilor de către

inculpat în cadrul tranzacției din data de 27 ianuarie 2009.

S-a reținut astfel că în baza unor informații

referitoare la implicarea inculpatului în activități pe linia traficului de

droguri, s-a procedat la efectuarea de investigații de către organele poliței

judiciare, fiind identificat colaboratorul cu identitate protejată M.T.,

consumator de heroină de mai mulți ani și care în ultima perioadă se

aproviziona cu droguri de la inculpat.

Respectiva persoană își exprimase acordul de

a colabora cu organele de anchetă în vederea stabilirii activității

infracționale a inculpatului, sens în care a fost organizată acțiunea de

prindere în flagrant din data de 27 ianuarie 2009.

Pe baza declarației colaboratorului cu identitate

protejată consemnată în procesul-verbal de redare a declarației din cursul

urmăririi penale și a celorlalte acte întocmite în cadrul activităților

desfășurate de organele de cercetare penală, instanța de prim control judiciar

a constatat dovedită pe deplin vinovăția inculpatului.

Au fost menționate în acest sens și

declarațiile de recunoaștere ale inculpatului de la urmărirea penală și

precizările acestuia în legătură cu motivația comiterii faptei.

Potrivit recunoașterii inculpatului, vânzarea

de droguri constituia sursa întreținerii viciului propriu, heroina vândută

către colaborator fiind procurată de la D.T., persoană de la care se

aproviziona în mod frecvent, atât pentru consum propriu cât și în scop de

revânzare către alți consumatori.

S-a arătat de către instanță că modificarea

ulterioară a declarațiilor nu constituia decât o încercare a inculpatului de a

obține diminuarea răspunderii penale.

De asemenea, s-a arătat că neaudierea în

instanță a colaboratorului cu identitate protejată nu a fost posibilă din cauze

obiective și că, în lipsa unor motive serioase care să pună la îndoială

relatările martorului din cursul urmăririi penale, declarația dată și

consemnată în procesul-verbal întocmit de organele de poliție constituia mijloc

de probă în procesul penal.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată de

prima instanță, s-a constatat că aceasta a fost judicios individualizată în

raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., acordându-se semnificația

cuvenită circumstanțelor reale ale săvârșirii faptei, cât și datelor ce

caracterizează persoana inculpatului.

Referitor la situația personală a

inculpatului a fost reținută vârsta și starea de sănătate precară a acestuia,

gradul redus de instrucție și faptul că nu avea un loc de muncă și nicio

ocupație la momentul comiterii faptei, deși avea în întreținere o fetiță de 9

ani, cu grave deficiențe de vedere, aflată în supravegherea bunicii paterne.

De asemenea, a fost reținută calitatea de

recidivist a inculpatului, dobândită prin săvârșirea aceluiași tip de

infracțiune, precum și atitudinea nesinceră manifestată în proces.

Pe baza acestor elemente, instanța de apel a

concluzionat că nu puteau fi reținute în favoarea inculpatului circumstanțe

atenuante de felul celor prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., cererea

apărării formulată în acest sens fiind neîntemeiată, dar și inutilă, în

condițiile în care inculpatul beneficiase deja de reținerea circumstanței

prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., iar reținerea mai multor circumstanțe

nu avea de consecință reducerea succesivă a pedepsei.

Și împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs inculpatul R.N., invocând cazul de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. atras de greșita individualizare a

pedepsei.

S-a arătat că pedeapsa de 8 ani închisoare

aplicată de instanțele anterioare este excesivă și nu ține seama de

circumstanțele personale ale inculpatului, cu referire la situația specială a

familiei sale, mama și fiica minoră, cu grave probleme de sănătate, fiind

lipsite în prezent de orice ajutor din partea inculpatului.

Examinând cauza în raport de critica

formulată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul

inculpatului nu este fondat.

Din situația de fapt corect reținută de

instanțele anterioare, pe baza unei analize complete a probelor administrate,

rezultă că activitatea infracțională desfășurată de inculpat constă în aceea că

la data de 27 ianuarie 2009 a vândut cantitatea de 5 game heroină contra sumei

de 800 RON către colaboratorul cu nume de cod M.T.

Materialul probator administrat în cauză

susține în întregime acuzația adusă inculpatului, ambele instanțe reținând

corect vinovăția acestuia, încadrarea juridică și circumstanțele de săvârșire a

faptei.

De altfel, sub aceste aspecte, nu s-au

formulat critici sau obiecții de către inculpat.

În ceea privește individualizarea pedepsei

pentru inculpat, Înalta Curte constată că la stabilirea acesteia, prima

instanță a ținut seama de toate criteriile de individualizare prevăzute de art.

72 C. pen. și a apreciat în egală măsură atât împrejurările în care s-a comis

activitatea infracțională, cât și datele ce caracterizează persoana

inculpatului.

A fost avută în vedere în acest sens natura

și importanța valorilor sociale ocrotite și puse în pericol prin acțiunea

ilicită, caracterul și gravitatea urmărilor, precum și conduita inculpatului

înainte și după comiterea faptei.

Atât prima instanță, cât și instanța de prim

control judiciar au reținut că infracțiunea comisă prezintă un grad ridicat de

pericol social, având în vedere natura și frecvența pe care o înregistrează în

prezent traficul de droguri și consecințele dezastruoase pe care le produce

asupra sănătății publice.

De asemenea, a fost reținută perseverența

infracțională a inculpatului în comiterea aceluiași tip de infracțiune și

împrejurarea că traficul de droguri constituia unica sursă de venituri în

vederea întreținerii și consumului de droguri, concluzionându-se întemeiat că

toate aceste elemente, inclusiv atitudinea nesinceră a inculpatului din timpul

procesului penal, relevă persistența unor deprinderi și mentalități antisociale

de natură a impune o reacție represivă mai severă, chiar și în cazul reținerii

de circumstanțe atenuante.

Și în aprecierea Înaltei Curți, aspectele

menționate demonstrează că inculpatul prezintă o periculozitate socială sporită

și un risc real de recidivă, periculozitate ce nu poate fi înlăturată de

situația personală a familiei sale.

Ca urmare, nu există temeiuri care să

justifice aplicarea unui regim sancționator mai blând, pedeapsa stabilită de

prima instanță învederându-se a asigura reeducarea inculpatului și prevenirea

generală.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.N. și va dispune obligarea sa la

plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen.,

va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenției de la 27

ianuarie 2009 la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul R.N. împotriva Deciziei penale nr. 86 din 16 aprilie 2010 a Curții de

Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive de la 27 ianuarie 2009 la 11 octombrie

2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11

octombrie 2010.

Procesat

de GGC - CT