ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3550/2010

Asupra recursului penal de față constată: Prin Sentința penală nr. 1117 din 14 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția l penală, s-a dispus condamnarea inculpatului R.N. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în conformitate cu dispozițiile art. 88 C. pen., a fost dedusă prevenția de la 27 ianuarie 2009 la zi.

În temeiul art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscare de la inculpat a cantității de 4,23 gr. heroină rămasă în urma analizelor de laborator și depusă la camera de corpuri a Inspectoratului General al Poliției Române, conform dovezii din 18 februarie 2009. A fost respinsă cererea inculpatului privind restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale. A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele: La data de 27 ianuarie 2009, Inspectoratul General al Poliției Române - Brigada de Combatere a Criminalității Organizate București s-a sesizat din oficiu cu privire la privire la faptul că o persoană cunoscută sub numele de G., ulterior identificată ca fiind inculpatul în cauză, se ocupa cu traficul de droguri, comercializând substanțe stupefiante la prețul de 750 RON/5 grame.

În urma activităților specifice întreprinse de lucrătorii de poliție judiciară - investigații, verificări și supravegheri operative, a rezultat că inculpatul R.N. acționa în medii restrânse, comercializând droguri numai către persoane de încredere și, ca atare, pentru stabilirea și probarea activității infracționale era necesară introducerea în cauză a unor investigatori și colaboratori sub acoperire. Prin Ordonanța nr. 7A din 27 ianuarie 2009 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București a fost autorizată folosirea investigatorului sub acoperire M.A. și a colaboratorului cu nume de cod M.T., precum și procurarea cantității de 100 gr.

cocaină de la inculpat și de la alte persoane din anturajul acestuia care desfășurau activități de trafic de droguri, autorizație emisă pentru o durată de 30 zile. De asemenea, prin Ordonanța nr. 31/D/P/2009 din 27 ianuarie 2009 au fost delegați lucrătorii poliției judiciare din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate București cu organizarea unei acțiuni de prindere în flagrant a inculpatului, sens în care s-a procedat la înserierea bancnotelor ce urmau a fi folosite pentru cumpărarea cantității de 10 grame heroină de la inculpat. Despre acestea se face mențiune în procesul-verbal depus la dosarul de urmărire penală. Ulterior realizării acestor activități, în prezența investigatorului sub acoperire, colaboratorul cu nume de cod M.T.

l-a contactat telefonic pe inculpat, stabilind să se întâlnească la Cofetăria T.T. din cartierul D.T., în jurul orelor 14,00, pentru a-i vinde cantitatea de 5 grame heroină. La ora și locul stabilit, inculpatul i-a înmânat colaboratorului 2 punguțe, ce conțineau o substanță pulverulentă și despre care a afirmat că reprezintă 5 grame de heroină, primind în schimb suma de 800 RON. Premergător efectuării tranzacției, colaboratorul a fost percheziționat corporal de investigatorul sub acoperire M.A. și a primit de la acesta sume de 1500 RON pentru cumpărarea de droguri. Respectiva operațiune a fost supravegheată de organele de anchetă care au procedat la imobilizarea inculpatului imediat după predarea drogurilor și primirea sumei de bani.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică din 27 ianuarie 2009 întocmit de Inspectoratul General al Poliției Române - Laboratorul central de analiză și profil al drogurilor, precursori, s-a constatat că cele 2 punguțe vândute conțineau cantitatea de 4,36 grame heroină în amestec cu cafeină și griseofulvin. Pe baza situației de fapt reținute și a probatoriului administrat, cu referire la procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile martorului asistent P.M.T., procesul-verbal de redare a declarațiilor colaboratorului M.T., procesul-verbal de înseriere a sumei de bani destinată cumpărării autorizate de drog și celelalte acte efectuate în cursul anchetei la procuror coroborate cu declarațiilor inculpatului formulate în cursul procesului penal, prima instanță a constatat dovedită vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei menționate în rechizitoriu.

Deși în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a revenit asupra declarațiilor de recunoaștere din cursul anchetei la procuror, susținând că întâlnirea sa cu colaboratorul poliției materializa intenția comună a părților de a consuma droguri împreună, invocându-se în acest sens inexistența oricăror probe care să stabilească ceea ce discutase înainte de întâlnirea programată, instanța a constatat că schimbarea de poziție adoptată nu a fost temeinic motivată, neindicându-se date, elemente și împrejurări în raport de care să se poată considera că primele declarații, inclusiv cea dată în fața judecătorului, în procedura arestării preventive, erau nereale și nu serveau stabilirii adevărului în cauză.

S-a reținut în acest sens că inculpatul nu furnizase nicio explicație rezonabilă în legătură cu suma de 800 RON folosită la organizarea flagrantului și ridicată din posesia sa, imediat după intervenția organelor de poliție. De asemenea, a fost analizată și legalitatea probelor administrate în cursul urmăririi penale, din perspectiva instigării poliției la săvârșirea faptei, considerându-se în circumstanțele cazului că nu existase o provocare din partea colaboratorului poliției, având în vedere informațiile deținute în legătură cu activitățile de trafic de droguri desfășurate anterior de inculpat și faptul că a acceptat imediat cererea colaboratorului privind procurarea de droguri.

În drept, activitatea infracțională desfășurată de inculpat a fost încadrată în dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., starea de recidivă postexecutorie fiind atrasă de existența unei condamnări anterioare la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 571/2005 a Tribunalului București, pedeapsă considerată ca executată la data săvârșirii faptei din cauză. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, cu observarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite și datele ce caracterizează persoana inculpatului.

A fost avută în vedere natura infracțiunii săvârșite, cantitatea de droguri traficată, urmările produse de punerea în circulație a drogurilor, faptul că inculpatul era el însuși consumator de droguri, fără ocupație și loc de muncă, cunoscut cu antecedente penale și comportament nesincer în timpul procesului. Pe de altă parte, a fost avută în vedere cantitatea mică de drog traficat și scopul în vederea căruia s-a acționat, prin activitatea desfășurată, inculpatul urmărind procurarea mijloacele materiale necesare întreținerii consumului propriu, precum și faptul că în cursul urmăririi penale formulase un denunț împotriva persoanei de la care achiziționase drogurile vândute în cauză. Aceste împrejurări au fost calificate de instanță drept circumstanțe atenuante judiciare în sensul art. 74 alin. (2) C. pen.

și au determinat aplicarea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul R.N. Criticile formulate au vizat greșita condamnare pentru infracțiunea de trafic de droguri, susținându-se că inculpatul și colaboratorul folosit în cauză se cunoșteau de mai mulți ani și obișnuiau să consume droguri împreună. S-a arătat că la momentul organizării acțiunii flagrante, inculpatul nu intenționase comercializarea drogurilor, dovadă în acest sens fiind conduita ulterioară a colaboratorului care nu s-a prezentat în proces pentru a fi audiat. În subsidiar, invocându-se situația personală a inculpatului, s-a solicitat reducerea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată de prima instanță, prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

Apelul astfel formulat a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 86 din 16 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția l penală. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că elementele de fapt cu relevanță asupra existenței faptei și vinovăției inculpatului au fost corect reținute de prima instanță, pe baza unei analize complete și coroborate a probelor administrate în cauză. De asemenea, s-a constatat că activitatea infracțională desfășurată de inculpat a fost corespunzător încadrată juridic, fapta reținută în sarcina sa realizând conținutul constitutiv al infracțiunii pentru care a fost condamnat. În considerentele deciziei din apel au fost examinate criticile inculpatului invocate în susținerea cererii de achitare și motivele pentru care nu au fost primite apărările formulate și menținută, sub aceste aspecte, hotărârea instanței de fond.

S-a arătat de către instanță că probatoriul administrat în cauză demonstrează neechivoc comercializarea drogurilor de către inculpat în cadrul tranzacției din data de 27 ianuarie 2009. S-a reținut astfel că în baza unor informații referitoare la implicarea inculpatului în activități pe linia traficului de droguri, s-a procedat la efectuarea de investigații de către organele poliței judiciare, fiind identificat colaboratorul cu identitate protejată M.T., consumator de heroină de mai mulți ani și care în ultima perioadă se aproviziona cu droguri de la inculpat.

Respectiva persoană își exprimase acordul de a colabora cu organele de anchetă în vederea stabilirii activității infracționale a inculpatului, sens în care a fost organizată acțiunea de prindere în flagrant din data de 27 ianuarie 2009. Pe baza declarației colaboratorului cu identitate protejată consemnată în procesul-verbal de redare a declarației din cursul urmăririi penale și a celorlalte acte întocmite în cadrul activităților desfășurate de organele de cercetare penală, instanța de prim control judiciar a constatat dovedită pe deplin vinovăția inculpatului. Au fost menționate în acest sens și declarațiile de recunoaștere ale inculpatului de la urmărirea penală și precizările acestuia în legătură cu motivația comiterii faptei.

Potrivit recunoașterii inculpatului, vânzarea de droguri constituia sursa întreținerii viciului propriu, heroina vândută către colaborator fiind procurată de la D.T., persoană de la care se aproviziona în mod frecvent, atât pentru consum propriu cât și în scop de revânzare către alți consumatori. S-a arătat de către instanță că modificarea ulterioară a declarațiilor nu constituia decât o încercare a inculpatului de a obține diminuarea răspunderii penale. De asemenea, s-a arătat că neaudierea în instanță a colaboratorului cu identitate protejată nu a fost posibilă din cauze obiective și că, în lipsa unor motive serioase care să pună la îndoială relatările martorului din cursul urmăririi penale, declarația dată și consemnată în procesul-verbal întocmit de organele de poliție constituia mijloc de probă în procesul penal.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată de prima instanță, s-a constatat că aceasta a fost judicios individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., acordându-se semnificația cuvenită circumstanțelor reale ale săvârșirii faptei, cât și datelor ce caracterizează persoana inculpatului. Referitor la situația personală a inculpatului a fost reținută vârsta și starea de sănătate precară a acestuia, gradul redus de instrucție și faptul că nu avea un loc de muncă și nicio ocupație la momentul comiterii faptei, deși avea în întreținere o fetiță de 9 ani, cu grave deficiențe de vedere, aflată în supravegherea bunicii paterne. De asemenea, a fost reținută calitatea de recidivist a inculpatului, dobândită prin săvârșirea aceluiași tip de infracțiune, precum și atitudinea nesinceră manifestată în proces.

Pe baza acestor elemente, instanța de apel a concluzionat că nu puteau fi reținute în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante de felul celor prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., cererea apărării formulată în acest sens fiind neîntemeiată, dar și inutilă, în condițiile în care inculpatul beneficiase deja de reținerea circumstanței prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., iar reținerea mai multor circumstanțe nu avea de consecință reducerea succesivă a pedepsei. Și împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul R.N., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. atras de greșita individualizare a pedepsei.

S-a arătat că pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată de instanțele anterioare este excesivă și nu ține seama de circumstanțele personale ale inculpatului, cu referire la situația specială a familiei sale, mama și fiica minoră, cu grave probleme de sănătate, fiind lipsite în prezent de orice ajutor din partea inculpatului. Examinând cauza în raport de critica formulată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul inculpatului nu este fondat. Din situația de fapt corect reținută de instanțele anterioare, pe baza unei analize complete a probelor administrate, rezultă că activitatea infracțională desfășurată de inculpat constă în aceea că la data de 27 ianuarie 2009 a vândut cantitatea de 5 game heroină contra sumei de 800 RON către colaboratorul cu nume de cod M.T.

Materialul probator administrat în cauză susține în întregime acuzația adusă inculpatului, ambele instanțe reținând corect vinovăția acestuia, încadrarea juridică și circumstanțele de săvârșire a faptei. De altfel, sub aceste aspecte, nu s-au formulat critici sau obiecții de către inculpat. În ceea privește individualizarea pedepsei pentru inculpat, Înalta Curte constată că la stabilirea acesteia, prima instanță a ținut seama de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și a apreciat în egală măsură atât împrejurările în care s-a comis activitatea infracțională, cât și datele ce caracterizează persoana inculpatului. A fost avută în vedere în acest sens natura și importanța valorilor sociale ocrotite și puse în pericol prin acțiunea ilicită, caracterul și gravitatea urmărilor, precum și conduita inculpatului înainte și după comiterea faptei.

Atât prima instanță, cât și instanța de prim control judiciar au reținut că infracțiunea comisă prezintă un grad ridicat de pericol social, având în vedere natura și frecvența pe care o înregistrează în prezent traficul de droguri și consecințele dezastruoase pe care le produce asupra sănătății publice. De asemenea, a fost reținută perseverența infracțională a inculpatului în comiterea aceluiași tip de infracțiune și împrejurarea că traficul de droguri constituia unica sursă de venituri în vederea întreținerii și consumului de droguri, concluzionându-se întemeiat că toate aceste elemente, inclusiv atitudinea nesinceră a inculpatului din timpul procesului penal, relevă persistența unor deprinderi și mentalități antisociale de natură a impune o reacție represivă mai severă, chiar și în cazul reținerii de circumstanțe atenuante.

Și în aprecierea Înaltei Curți, aspectele menționate demonstrează că inculpatul prezintă o periculozitate socială sporită și un risc real de recidivă, periculozitate ce nu poate fi înlăturată de situația personală a familiei sale. Ca urmare, nu există temeiuri care să justifice aplicarea unui regim sancționator mai blând, pedeapsa stabilită de prima instanță învederându-se a asigura reeducarea inculpatului și prevenirea generală. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.N. și va dispune obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. În conformitate cu dispozițiile art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenției de la 27 ianuarie 2009 la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.N. împotriva Deciziei penale nr. 86 din 16 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 27 ianuarie 2009 la 11 octombrie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 octombrie 2010. Procesat de GGC - CT