CERVANOVA v. SLOVAKIA

Dna Margaréta Cervanová este o națională slovacă născută în 1933 și locuiește în Nové Zámky. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dna I. Rajtáková, un avocat practicant în Košice. În 1976 fiica reclamantului, un student universitari, a fost violată și ucisă. La 22 septembrie 1982, Curtea Regională Bratislava a condamnat mai multe persoane de infracțiuni penale comise în acest context. S-a impus un termen de închisoare între patru și douăzeci și patru de ani. La 25 aprilie 1983, Curtea Supremă a Republicii Slovace a susținut hotărârea de primă instanță. Reclamantul s-a aderat la procedura penală cu o cerere de daune. La 19 octombrie 1990, Curtea Supremă a Republicii Federale Cehe și Slovace, după o plângere depusă de Procurorul General, a anulat deciziile de condamnare a persoanelor acuzate. Cazul a fost trimis înapoi la Curtea Regională Bratislava pentru o probă proaspătă. Cazul a fost ulterior tratat de instanțe la două niveluri de competență. În 1992, instanța de primă instanță a hotărât că acuzațiile împotriva unuia dintre acuzații vor fi tratate într-o serie de proceduri separate. Acest set de proceduri a fost rămas ca experți a concluzionat că acuzatul a suferit de o tulburare mentală (pentru detalii suplimentare privind perioada până în februarie 2002 a se vedea Andrášik și alții c. Slovacia (dec.), nos. 57984/00, 60237/00, 60242/00, 60679/00, 60680/00, 68563/01, 60226/00, ECHR 2002-IX). La 20 ianuarie 2004, Curtea Regională de la Bratislava a pronunțat o hotărâre cu condamnarea persoanelor acuzate (cu excepția celor cu privire la care s-a reținut procedura). Acuzatul și procurorul public au apelat. La 23 aprilie 2004, dosarul a fost depus Curtea Supremă. Între 28 aprilie 2004 și 8 noiembrie 2004, acuzatul a formulat șapte argumente în vederea încheierii motivelor apelului. La 3 mai 2006, Curtea Supremă a trebuit să suspende cazul, deoarece avocatul nou numit al unuia dintre acuzați nu a apărut. Următoarea ședință a fost programată pentru 27 septembrie 2006. La 29 noiembrie 2006, Curtea Supremă a auzit discursurile finale. La 4 decembrie 2006, Curtea Supremă a modificat hotărârea de primă instanță în sensul că a impus pedeapsă mai severă pentru trei dintre persoanele condamnate. La 14 decembrie 2004 și la 2 decembrie 2005, reclamantul a depus o plângere la Curtea Constituțională. Ea a susținut o încălcare a drepturilor sale în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție la o audiere într-un timp rezonabil și în temeiul articolului 8 din Convenție pentru respectarea vieții sale private în contextul procedurii penale privind infracțiunile comise împotriva fiicei sale pe care le-a aderat la o cerere de daune. La 15 martie 2006, Curtea Constituțională a declarat admisibilă plângerea privind durata procedurii și a respins, în continuare, plângerea în temeiul articolului 8 din Convenție. A recunoscut că ar putea exista o interferență în dreptul reclamantului de a respecta viața ei privată și de familie, ca urmare a lungimii excesive a procedurii. Cu toate acestea, art. 6 § 1 a fost o lex specialis Într-o hotărâre din 14 septembrie 2006, Curtea Constituțională a constatat că atât Curtea Regională de la Bratislava, cât și Curtea Supremă au încălcat dreptul reclamantului la o audiere într-un timp rezonabil în cadrul procedurii penale de mai sus. Curtea regională a ordonat să plătească 650 000 de coruna slovaci (SKK) reclamantului ca satisfacție echitabilă. Această sumă a fost plătită în termen de două luni de la efectul final al hotărârii. De asemenea, a ordonat Curții Regionale să ramburseze costurile de reprezentare juridică ale reclamantului în cadrul procedurii constituționale în termen de o lună. În sfârșit, Curtea Constituțională a ordonat Curții Supreme să procedeze la acest caz fără întârziere. Curtea Constituțională are competența de a examina durata procedurii în cauză începând cu 15 februarie 1993 și a recunoscut că cazul era complex într-o anumită măsură, în special deoarece infracțiunile în cauză au fost comise cu mai mult de 30 de ani în urmă. Durata lor globală este, în sine, incompatibilă cu dreptul reclamantului la o audiere într-un termen rezonabil. În ceea ce privește conducerea Curții regionale în special, aceasta a rămas inactivă timp de cel puțin 78 de luni fără justificare. De asemenea, Curtea Constituțională a reamintit că, în concluzia din 12 noiembrie 2003, în cadrul procedurii inițiate de acuzații pe care le-a ordonat Curtea Regională să le abordeze fără întârziere, au existat întârzieri nejustificate și în ceea ce privește conducerea Curții Regionale în cadrul procedurii separate referitoare la unul dintre acuzați. În ceea ce privește procedurile dinainte de Curtea Supremă, Curtea Constituțională a remarcat, în special, că prima audiere a fost programată după doi ani. O astfel de perioadă a fost excesivă având în vedere durata generală a procedurii. Curtea Constituțională a susținut că constatarea unei încălcări în ceea ce privește procedurile dinainte de Curtea Supremă, împreună cu ordonanța sa că Curtea Supremă ar trebui să evite întârzieri suplimentare în cadrul procedurii, a constituit, în sine, satisfacție adecvată în ceea ce privește procedurile de recurs.

The applicant, Mrs Margaréta Cervanová, is a Slovakian national who was born in 1933 and lives in Nové Zámky. She was represented before the Court by Mrs I. Rajtáková, a lawyer practising in Košice. In 1976 the applicant’s daughter, a university student, was raped and murdered. On 22 September 1982 the Bratislava Regional Court convicted several persons of criminal offences committed in the above context. Prison terms of between four and twenty-four years were imposed. On 25 April 1983 the Supreme Court of the Slovak Republic upheld the firstinstance judgment. The applicant had joined the criminal proceedings with a claim for damages. On 19 October 1990 the Supreme Court of the Czech and Slovak Federal Republic, upon a complaint lodged by the General Prosecutor, quashed the decisions convicting the persons charged. The case was sent back to the Bratislava Regional Court for a fresh examination. Subsequently the case was dealt with by courts at two levels of jurisdiction. In 1992 the first-instance court decided that the charges against one of the accused would be dealt with in a separate set of proceedings. That set of proceedings was stayed as experts concluded that the accused suffered from a mental disorder (for further details relating to the period up to February 2002 see Andrášik and Others v. Slovakia (dec.), nos. 57984/00, 60237/00, 60242/00, 60679/00, 60680/00, 68563/01, 60226/00, ECHR 2002-IX). On 20 January 2004 the Regional Court in Bratislava delivered a judgment convicting the accused persons (with the exception of the one in respect of whom the proceedings had been stayed). The accused and the public prosecutor appealed. On 23 April 2004 the file was submitted to the Supreme Court. Between 28 April 2004 and 8 November 2004 the accused made seven submissions with a view to completing the reasons for their appeal. On 3 May 2006 the Supreme Court had to adjourn the case as the newly appointed counsel of one of the accused had not appeared. The next hearing was scheduled for 27 September 2006. It was adjourned as the presiding judge was ill. On 29 November 2006 the Supreme Court heard the final speeches. On 4 December 2006 the Supreme Court modified the first-instance judgment in that it imposed more severe sentences on three of the convicted persons. On 14 December 2004 and on 2 December 2005 the applicant filed a complaint with the Constitutional Court. She alleged a violation of her rights under Article 6 § 1 of the Convention to a hearing within a reasonable time and under Article 8 of the Convention to respect for her private life in the context of the criminal proceedings concerning the offences committed against her daughter which she had joined with a claim for damages. On 15 March 2006 the Constitutional Court declared admissible the complaint about the length of the proceedings. It further rejected the complaint under Article 8 of the Convention. It admitted that there could be an interference with the applicant’s right to respect for her private and family life as a result of the excessive length of the proceedings. However, Article 6 § 1 was a lex specialis In a judgment of 14 September 2006 the Constitutional Court found that both the Regional Court in Bratislava and the Supreme Court had violated the applicant’s right to a hearing within a reasonable time in the above criminal proceedings. It ordered the Regional Court to pay 650,000 Slovakian korunas (SKK) to the applicant as just satisfaction. That sum was payable within two months from the final effect of the judgment. It also ordered the Regional Court to reimburse the applicant’s costs of legal representation in the constitutional proceedings within one month. Finally, the Constitutional Court ordered the Supreme Court to proceed with the case without any further delay. The Constitutional Court had jurisdiction to examine the length of the proceedings in issue as from 15 February 1993. It admitted that the case had been complex to a certain extent, in particular because the offences in issue had been committed more than 30 years ago. The applicant by her conduct had not contributed to the length of the proceedings. Their overall length was in itself incompatible with the applicant’s right to a hearing within a reasonable time. As regards the conduct of the Regional Court in particular, it had remained inactive for at least 78 months without any justification. The Constitutional Court also recalled that in its finding of 12 November 2003 given in proceedings initiated by the accused persons it had ordered the Regional Court to deal with the case without delay. There had been unjustified delays also as regards the conduct of the Regional Court in the separate set of proceedings concerning one of the accused persons. As regards the proceedings before the Supreme Court, the Constitutional Court noted, in particular, that the first hearing had been scheduled after two years. Such a period was excessive in view of the overall length of the proceedings. The Constitutional Court held that the finding of a violation in respect of the proceedings before the Supreme Court, together with its order that the Supreme Court should avoid further delays in the proceedings, constituted in itself appropriate satisfaction as regards the appeal proceedings.