ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3133/2012

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra excepției nulității recursului civil de față, constată următoarele: Prin Sentința nr. 4721 din 10 mai 2011, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul S.R. în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naționale și Direcția Instanțelor Militare din Ministerul Apărării Naționale, privind acordarea sporului de vechime în funcție și a drepturilor bănești corespunzătoare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S.R. solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței tribunalului și, în rejudecare, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

În recurs, prin încheierea din 22 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006, invocată de recurentul reclamant S.R.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut în esență că, pentru a fi sesizată Curtea Constituțională cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite condițiile cerute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, ce statuează astfel: "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în față instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia". În prezenta cauză, dispozițiile art. 4 alin. (1) din O.U.G.

nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției au fost abrogate prin dispozițiile art. 48 alin. (1) pct. 7 din Partea a III-a a Cap. VI din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, începând cu data de 01 ianuarie 2010. Constatând că dispozițiile asupra cărora s-a formulat excepția de neconstituționalitate au fost abrogate, cerința impusă de prevederile art. 29 (1) din Legea nr. 47/1992 ca actul normativ să fie în vigoare, nu este îndeplinită. Împotriva încheierii pronunțată la 22 martie 2012 de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a declarat recurs reclamantul S.R., prin cererea care a fost înregistrată la 23 martie 2012, iar ulterior, la 10 aprilie 2012 au fost depuse și motivele de recurs.

Recursul se constată a fi nul pentru considerentele ce succed: Potrivit dispozițiilor art. 306 (1) C. proc. civ. "recursul est nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. (2)." În speță, se constată că motivele de recurs nu au fost cuprinse în cererea de declarare a recursului și nici nu au fost depuse la dosar în termenul legal, prevăzut de art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, anume 48 de ore de la pronunțare, astfel că acestea sunt tardive. Așa fiind, apreciind că motivele de recurs au fost înregistrate la 10 aprilie 2012, cu depășirea termenului legal și față de împrejurarea că nu au fost invocate motive de ordine publică, Înalta Curte va constata că recursul este nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul S.R. împotriva încheierii de ședință din 22 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2012. Procesat de GGC - CT