ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 887/2008

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 31 august 2007, reclamanta

SC D. SRL

– Sibiu, a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională

de Administrare Fiscală și Direcția Regională Vamală Brașov solicitând anularea

deciziei nr. 64 din 15 martie 2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice

din cadrul Ministerului Finanțelor Publice precum și anularea parțială a procesului

verbal de control din 18 aprilie 2006 întocmit de Direcția Regională Vamală Brașov

și exonerarea de plata sumei de 904.856 RON, taxe vamale, TVA și accesorii aferente

TVA.

Totodată reclamanta a

solicitat suspendarea actului administrativ atacat până la soluționarea definitivă

și irevocabilă a cauzei, sens în care a achitat și cauțiunea prevăzută de art. 185

2

C. proc. fisc.

Prin încheierea din 24

octombrie 2007 Curtea de Apel Alba Iulia constatând ca fiind îndeplinite cerințele

art. 14 și 15 Legea nr. 554/2004 a admis cererea de suspendare a executării procesului

verbal de control din 18 aprilie 2006 emis de Direcția Regională Vamală Brașov,

până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Împotriva acestei încheieri

au declarat recurs Agenția Națională Vamală prin Direcția Regională Vamală Brașov

și Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu în numele și pentru Agenția Națională

de Administrare Fiscală.

În esență recurentele

au susținut că hotărârea Curții de Apel Alba Iulia nu îndeplinește cerințele

art. 201 C. proc. civ., nefiind înfățișate motivele de drept și de fapt pe care

instanța și-a întemeiat convingerea cu atât mai mult cu cât nu s-au produs nici

un fel de dovezi care să creeze aparența de nelegalitate a actului administrativ

sau a posibilității procedurii unei pagube iminente, de neînlăturat.

Recursurile nu sunt fondate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 5 Legea nr. 554/2004, nerespectarea executării unui act administrativ se poate

dispune numai în măsura în care au fost îndeplinite cerințele prevăzute de art.

14 alin. (1) Legea nr. 554/2004, respectiv, existența unui caz bine justificat în

sensul creerii unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se

bucură actul, și pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, imposibil de

înlăturat în ipoteza anulării actului.

În sensul acestor prevederi,

instanța de fond a reținut corect îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de

lege, având în vedere că la o primă verificare efectuată de organul ierarhic superior

al emitentului actului în procedura contestației administrative, s-au diminuat considerabil

obligațiile stabilite în sarcina reclamantei, împrejurare de natură să creeze o

îndoială asupra veridicității acestuia.

Astfel fiind, și având

în vedere și cuantumul global al sumei achitate în sarcina reclamantei, majorat

în raport cu veniturile realizate, precum și posibilitatea instanței în această

fază de a efectua numai o cercetare sumară a aparenței dreptului, neputând fi prejudecat

fondul litigiului, se apreciază ca fiind legală și temeinică măsura dispusă în sensul

suspendării executării actului administrativ contestat până la soluționarea definitivă

și irevocabilă a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursurile declarate

de Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni

Vamale - Brașov, și de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sibiu,

în numele și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală, împotriva încheierii

din 24 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios

administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1245/57/2007, ca nefondate.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 martie 2008.