ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2735/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 63 din 23 februarie

2010, Tribunalul Prahova, secția penală, a dispus - alături de alți 3 inculpați

- condamnarea inculpatului T.I.R. la pedeapsa de 1 (una) lună închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) din C. pen., prin

reținerea "circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen."

(constând în recunoașterea cu sinceritate a faptelor, cantitatea mică de hașiș

cumpărată și deținută).

Instanța de fond a

revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare

aplicată prin Sentința penală nr. 482/2006 a Tribunalului Prahova, și a dispus

ca inculpatul T.l.R. să o execute alături de cea de 1 lună, în final acesta

urmând să execute, în total, 3 ani și 1 lună închisoare.

Pentru a dispune în

acest sens, instanța de fond a reținut, în sinteză, că în cursul anului 2009,

în baza unei rezoluții infracționale unice, inculpatul T.I.R. a cumpărat și

deținut în vederea consumului propriu droguri de risc (hașiș).

Împotriva sentinței,

cei 3 inculpați, precum și inculpatul T.I.R., au declarat apel, Curtea de Apel

Ploiești, secția penală, respingând ca nefondate toate apelurile prin Decizia

penală nr. 44 din data de 17 mai 2010.

Pentru a dispune în

acest sens, instanța de apel a reținut că apelul inculpatului T.I.R. este

nefondat deoarece pedeapsa a fost mult coborâtă sub minimul special prevăzut de

textul incriminator al faptei, prin reținerea - numai în partea expozitivă a

sentinței, iar nu în dispozitivul acesteia, astfel cum era legal - unor

circumstanțe atenuante, în condițiile în care infracțiunea, care a îmbrăcat

forma continuată, a fost săvârșită în stare de recidivă.

Împotriva deciziei

instanței de apel, inculpatul T.I.R. a declarat prezentul recurs.

Prealabil examinări

pe fond a recursului inculpatului T.I.R., Înalta Curte constată următoarele:

- în primă instanță,

inculpatul - asistat de apărător desemnat din oficiu - a fost prezent la

judecată și la dezbateri, în declarația dată arătând că recunoaște fapta pentru

care este acuzat și că menține toate declarațiile date anterior;

- în apel, inculpatul

a fost prezent la judecată și la dezbateri, fiind asistat de apărător ales,

și-a exercitat "dreptul la tăcere", precizând însă că menține declarațiile

date anterior;

- legal citat,

inculpatul nu s-a prezentat la instanța de recurs, nu a depus motive scrise de

recurs conform art. 385

10

C. proc. pen., și nici nu a trimis cereri

sau memorii pentru a fi avute în vedere la soluționarea recursului.

Examinând pe fond

recursul inculpatului T.I.R., Înalta Curte reține următoarele:

Motivele de recurs,

astfel cum au fost expuse oral de către apărare, cu ocazia dezbaterilor, au

vizat individualizarea pedepsei, avocatul solicitând reducerea acesteia (caz de

casare - art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.).

Recursul va fi

respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta:

Potrivit art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse

greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte

limite decât cele prevăzute de lege.

Condițiile cazului de

casare invocat nu sunt îndeplinite deoarece:

Infracțiunea pentru

care inculpatul a fost trimis în judecată, și condamnat, este pedepsită cu

închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă, acestuia aplicându-i-se

pedeapsa de 1 (una) lună închisoare.

Conform art. 72 din

C. pen., care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea

și aplicarea pedepselor se ține seama: de dispozițiile părții generale a C.

pen.; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen.; de gradul de

pericol social al faptei săvârșite; de persoana infractorului; de împrejurările

care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Înalta Curte constată

că pedeapsa de 1 (una) lună închisoare a fost legal și temeinic

individualizată, potrivit criteriilor menționate, iar împrejurarea că

inculpatul va executa 3 ani și 1 lună închisoare este consecința perseverenței

sale infracționale care a conclus la revocarea potrivit art. 83 C. pen. a

suspendării condiționate a executării unei pedepse de 3 ani închisoare aplicată

printr-o hotărâre judecătorească anterioară (cazier, din care rezultă o

condamnare la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 86

1

C. pen., pentru infracțiuni de trafic și consum de droguri - art. 2 și art. 4

din Legea nr. 143/2000 - Sentința penală nr. 482/2006 a Tribunalului Prahova).

Înalta Curte

apreciază, în acord cu instanța de apel, că pedeapsa a fost mult coborâtă sub

minimul special prevăzut de textul incriminator al faptei, prin reținerea unor

circumstanțe atenuante - de altfel, numai în partea expozitivă a sentinței, iar

nu în dispozitivul acesteia, astfel cum era legal - în condițiile în care

infracțiunea, care a îmbrăcat forma continuată, a fost săvârșită în stare de

recidivă, inculpatul ignorând - astfel - clemența manifestată în sancționarea

lui anterioară, prin suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei.

În consecință,

potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte

va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a

cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul T.I.R. împotriva Deciziei penale nr.

44 din 17 mai 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 iulie 2010.