ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3199/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a IV-a civilă, la data de 22 februarie 2011, T.N. și

T.I. au formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 380 din

04 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în

Dosarul nr. 70/2/2000, rămasă definitivă prin Decizia nr. 3352 din 31 mai 2010

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, invocând motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 317

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în sensul că procedura de chemare a

contestatorilor pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită

potrivit cu cerințele legii.

Prin Decizia nr. 402A

din 12 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost

respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii

T.N. și T.I. împotriva Deciziei civile nr. 380 pronunțată la data de 04 iunie

2009 de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr.

70/2/2000, în contradictoriu cu intimații G.V. și Consiliul General al Municipiului

București.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că, contestația în anulare, ca orice cale de atac,

poate fi formulată numai de persoanele care au avut calitatea de părți în

procesul finalizat cu pronunțarea hotărârii atacate. Terțul care a formulat

cererea de intervenție, accesorie (susținând apărarea uneia dintre părți) sau

principală (invocând un drept propriu) nu dobândește calitatea de parte în

proces dacă cererea i-a fost respinsă la discutarea admisibilității în

principiu, astfel că el nu se legitimează procesual activ în cadrul

contestației în anulare.

În speță,

contestatorii au formulat cerere de intervenție în interes propriu și în

interesul pârâtului C.G.M.B. în fața primei instanțe, cerere care a fost

respinsă de instanță cu ocazia discutării admisibilității în principiu la

termenul de judecată din 18 mai 2000. Soluția de respingere a cererii de

intervenție nu a fost criticată în căile de atac.

În consecință, s-a

constatat că contestatorii T.N. și T.I. nu au dobândit calitatea de părți în proces,

astfel încât nu pot formula o contestație în anulare împotriva unei hotărâri

care privește alte persoane.

A mai reținut

instanța că, împrejurarea că nu li s-a comunicat sentința, care cuprinde în

practica și soluția de respingere a cererii de intervenție, nu deschide

contestatorilor calea contestației în anulare, în condițiile în care, în lipsa

exercitării căii de atac împotriva soluției de respingere a cererii de

intervenție, contestatorii sunt considerați străini de proces.

În orice caz, în

calea de atac pe care o puteau exercita împotriva sentinței, contestatorii nu

puteau invoca critici de fond, ci exclusiv critici referitoare la soluția dată

sub aspectul admisibilității în principiu a cererii de intervenție.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs, în termen legal, contestatorii T.N. și T.I.,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Recurenții au

susținut că au avut calitate procesuală ca intervenienți, că cererea de

intervenție nu a fost respinsă ca inadmisibilă, că hotărârea de la fond nu le-a

fost comunicată și că le-a fost încălcat dreptul legal la apărare.

La termenul de

judecată din 10 mai 2012, instanța a invocat excepția netimbrării recursului și

a rămas în pronunțare pe această excepție.

Analizând cu

prioritate această excepție, datorită caracterului său peremptoriu, Înalta

Curte constată următoarele:

Potrivit art. 1 din

Legea nr. 146/1997 modificată, privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și

cererile introduse la instanțele judecătorești, cu excepțiile prevăzute de

lege, se timbrează în raport cu criteriile stabilite de art. 2 și 3.

Art. 11 din Legea nr.

146/1997 statuează criteriile de stabilire a taxei judiciare de timbru pentru

cererile prin care se exercită căile de atac împotriva hotărârilor

judecătorești.

Recurenții-contestatori

T.N. și T.I. au fost citați pentru termenul de judecată din 10 mai 2012 cu

mențiunea să achite taxele de timbru în sumă de 5 RON taxă judiciară de timbru

și 0,15 RON timbru judiciar, așa cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii

de citare.

Întrucât

recurenții-contestatori nu s-au conformat acestor obligații, în conformitate cu

dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, recursul declarat de

aceștia va fi anulat, ca netimbrat.

Constatând culpa

procesuală a recurenților, instanța va dispune obligarea acestora la plata

sumei de 500 RON către intimata G.V., reprezentând onorariu de avocat micșorat,

potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere proporționalitatea

acestuia cu amplitudinea și complexitatea activității depuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca

netimbrat, recursul declarat de contestatorii T.N. și T.I. împotriva Deciziei

nr. 402A din 12 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Obligă recurenții

T.N. și T.I. la plata către intimata G.V. a sumei de 500 RON, reprezentând

cheltuieli de judecată reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 mai 2012.

Procesat de GGC - AS