ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2451/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București,

reclamanta Asociatia Comunitatea Armână din România a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul Guvernul Romaniei, anularea în parte a H.G. nr. 589/2001,

privind înființarea Consiliului Minorităților Naționale. A solicitat de

asemenea reclamanta obligarea la emiterea unui act normativ care să înlăture

discriminarea instituită prin art. 2 din H.G. nr. 589/2001 și care să

restabilească situația anterioară în sensul includerii în Consiliul Minorităților

Naționale și a organizațiilor cetățenilor aparținând grupurilor etnice din

România legal constituite la data de 27 septembrie 1992, necondiționat de

participarea acestora la alegerile parlamentare, precum și la înscrierea sa în

Consiliul Minorităților Naționale.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat, în esență, că prevederile art. 2 din H.G. nr. 589/2001, conform cărora

Consiliul Minorităților Naționale este format din câte 3 reprezentanți ai

organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale, reprezentate în

Parlamentul României, contravine principiului constituțional al egalității în

fața legii. Consecința directă a acestui text este aceea că aromânii, ca grup

etnic distinct, nu pot beneficia de posibilitatea de a-și promova limba,

tradițiile și cultura, respectiv de a-și păstra identitatea.

A mai susținut reclamanta că art. 2

din H.G. nr. 589/2001 are consecințe cu atât mai grave cu cât grupurile etnice

care nu fac parte din Consiliul Minorităților Naționale nici nu pot dobândi în prezent

o astfel de reprezentare parlamentară, întrucât legislația actuală în materie

electorală prevede posibilitatea participării la alegeri numai a acelor

organizații care fac parte din acest consiliu. În acest sens, reclamanta a

menționat prevederile art. 2 pct. 29 din Legea nr. 35/2008, pentru alegerea

Camerei Deputaților și Senatului, care definește minoritatea națională, din

punct de vedere electoral, ca fiind acea etnie care este reprezentată în

Consiliul Minorităților Naționale, precum și pct. 16 din același articol,

conform căruia competitorii electorali sunt partidele politice, alianțele

politice, alianțele electorale și organizațiile legal constituite ale

cetățenilor aparținând unei minorități naționale reprezentate în Consiliul

Minorităților Naționale, care înaintează propuneri de candidatură, precum și

candidații independenți.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin

care a invocat excepția neîndeplinirii procedurilor prealabile prevăzute de art.

7 din Legea nr. 554/2004, pe fondul cauzei solicitând respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 3312 din 02

decembrie 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a admis excepția neîndeplinirii procedurii prealabile

și a respins acțiunea ca inadmisibilă, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia Civilă nr. 3602 din 25

iunie 2009, casând sentința pronunțată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

aceeași instanță, reținând că procedura prealabilă a fost efectuată.

În fond după casare a fost formulată

o cerere de intervenție în interesul pârâtului de către intervenienta Societatea

de Cultura Macedo - Romana, prin care au fost invocate excepția

inadmisibilității, excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității

procesuale active.

În ce privește excepția

inadmisibilității, intervenienta a arătat că reclamanta nu face dovada

încălcării vreunui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat, astfel că

nu poate invoca interesul public al aromânilor din România, relativ la excepția

lipsei de interes susținându-se că aromânii nu sunt minoritate națională, motiv

pentru care nu pot face parte din Consiliul Minorităților Naționale.

Cu privire la excepția lipsei

calității procesuale active, intervenienta a arătat că reclamanta nu poate face

dovada că este exponenta interesului public al tuturor aromânilor din România.

Pe fondul cauzei, s-a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin Sentința Civilă nr. 5222 din 21

decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios

administrativ și fiscal au fost respinse excepția inadmisibilității, excepția

lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active, pe fondul

cauzei respingându-se acțiunea formulată ca neîntemeiată.

În ce privește excepția

inadmisibilității, s-a reținut că reclamanta nu invocă vătămarea unui interes

public, ci a unor drepturi și interese aparținând unor persoane care au o

anumită cultură și tradiții specifice. În plus, reclamanta a dobândit

personalitate juridică prin sentința civilă nr. 167 din 28 februarie 1991,

pronunțată de Judecătoria sector 1 București, în considerentele acestei

sentințe reținându-se că reclamanta are ca scop păstrarea și dezvoltarea

graiului, tradițiilor și a întregului specific spiritual și cultural aromân în

România. S-a apreciat că, prin promovarea acțiunii, reclamanta acționează

conform scopului pentru care a luat ființă, întrucât urmărește anularea unui

act administrativ care, în opinia sa, îngrădește drepturile aromânilor la păstrarea

tradițiilor și specificului spiritual și cultural.

În considerarea argumentelor expuse,

prima instanță a respins și excepțiile lipsei calității procesuale respectiv a

lipsei de interes, reținând că reclamanta a dobândit în mod legal dreptul de a

proteja drepturile și interesele specifice anumitor persoane, în temeiul

sentinței menționate.

Pe fondul cauzei s-a reținut că

potrivit art. 3 din H.G. nr. 589/2001, atribuțiile Consiliului au caracter

general și nu se limitează la minoritățile reprezentate în Parlament. Prin

urmare, între modul de constituire a Consiliului și atribuțiile acestuia nu

există nicio legătură susceptibilă a leza interesele minorităților care nu au

reprezentant în Parlament și prin urmare nu au un membru în Consiliu.

Așa fiind, a apreciat prima

instanță, nu pot fi reținute susținerile reclamantei în sensul că prevederile art.

2 din H.G. nr. 589/2001 instituie o discriminare a grupului etnic armân în

raport cu celelalte comunități etnice, sub aspectul dreptului la identitate

culturală, întrucât actul normativ în cauză nu instituie nicio legătură între

componența Consiliului și atribuțiile sale.

Susținerile reclamantei privind

lipsirea grupului etnic armân de dreptul de a fi reprezentat politic au fost

analizate de instanța fondului pornind de la situația existentă la momentul

adoptării H.G. nr. 589/2001, la acea dată fiind în vigoare Legea nr. 68/1992

pentru alegerea Camerei Deputaților și Senatului, act normativ ce nu interzicea

minorităților naționale legal constituite să participe la alegeri și să obțină

locuri în Parlament în raport cu rezultatele obținute.

În plus, art. 5 alin. (8) din lege

prevedea că organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale pot

opta să depună, prin derogare de la prevederile alin. (3), (6) și (7), aceeași

listă de candidați pentru Camera Deputaților în mai multe circumscripții

electorale.

Examinând art. 2 din

H.G. nr. 589/2001 în raport cu

textele de lege reținute, instanța fondului a constatat că acest text instituie

un criteriu obiectiv și rezonabil în ce privește componența Consiliului, câtă

vreme posibilitatea de a participa la alegerile parlamentare era, la acea vreme,

deschisă oricărei minorități naționale legal constituite, fără nicio

condiționare.

Legea nr. 68/1992 a fost abrogată de

Legea nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputaților și Senatului, această

lege, la art. 4 alin. (1), definind noțiunea de minoritate națională, din punct

de vedere electoral, ca fiind acea etnie care este reprezentată în Consiliul

Minorităților Naționale. Această prevedere a fost ulterior preluată de Legea nr.

35/2008, care a abrogat Legea nr. 373/2004.

S-a constatat că în mod similar se

prezintă situația și în cazul alegerilor locale, întrucât art. 7 din Legea nr. 67/2004

definește minoritatea națională în același mod ca Legea nr. 35/2008.

În atare condiții, a apreciat prima

instanță, condiționarea impusă pentru participarea la alegerile locale și

parlamentare nu este efectul H.G. nr. 589/2001, ci al actelor normative

ulterioare și cu forță juridică superioară, astfel că nu condiția impusă de art.

2 din actul administrativ are aptitudinea de a leza dreptul unei minorități de

a face parte din Consiliu, ci legile adoptate ulterior și care fac referire la H.G.

nr. 589/2001.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs reclamanta Asociația „Comunitatea Armână din

România”, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru

următoarele motive:

- instanța de fond a

interpretat greșit actul dedus judecății, schimbându-i înțelesul lămurit și

vădit neîndoielnic – motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Astfel,

prima instanță a procedat la analizarea H.G. nr. 589/2001 exclusiv în raport de

dreptul grupului etnic armân de a fi reprezentat politic, reținând că limitarea

dreptului la reprezentare politică a acestuia nu derivă din art. 2 al hotărârii

de guvern, ci din acte normative ulterioare actului atacat. Or, nu este

admisibil ca pe cale de interpretare, să se deturneze sensul neîndoielnic al

actului dedus judecății și să se schimbe astfel natura acestuia, câtă vreme

instanța nu a fost învestită cu o cerere care să privească imposibilitatea legală

a asociației de a participa la alegeri, ci cu constatarea discriminării

existente între grupurile etnice reprezentate în parlament și cele care nu au o

astfel de reprezentare, fapt ce nu le permite intrarea în Consiliul

Minorităților Naționale;

- hotărârea a fost

pronunțată cu aplicarea greșită a legii, fiind lipsită de temei legal – motiv

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În acest sens, prima

instanță a făcut o aplicare greșită a legii – limitându-se la analizarea legalității

actului atacat doar prin raportarea la art. 3 din același act și la legislația

în materie electorală, cu care H.G. nr. 589/2001 nu are o sferă comună de

aplicare. Nu există în considerentele hotărârii atacate nici o mențiune

referitoare la verificarea concordanței actului administrativ cu textele

constituționale și prevederile convențiilor și tratatelor internaționale în

materia drepturilor omului invocate în cuprinsul acțiunii de chemare în

judecată. În mod greșit, instanța de fond a reținut că nu sunt lezate

interesele minorităților nereprezentate în Consiliul Minorităților Naționale

întrucât nu ar exista o legătură între componența acestui organism și

atribuțiile sale stabilite prin art. 3 din H.G. nr. 589/2001 – atribuții care

au caracter general, referindu-se la toate minoritățile, iar nu numai la cele

reprezentate în Consiliu. În acest fel definirea „minorității naționale” a fost

redusă la grupurile etnice reprezentate în parlament, ceea ce constituie, în

mod evident, o discriminare.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată

că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., acesta nu poate fi reținut,

instanța de fond interpretând corect actul dedus judecății ca fiind o hotărâre

de guvern ce are ca obiect înființarea Consiliului Minorităților Naționale,

solicitându-se anularea parțială a acesteia, respectiv a art. 2 care stabilește

componența Consiliului exclusiv din reprezentanții organizațiilor cetățenilor

aparținând minorităților naționale reprezentate în Parlamentul României. Faptul

că instanța de fond nu și-a însușit susținerile reclamantei în privința

constatării unei discriminări de ordin politic, social și cultural, ajungând la

o altă concluzie nu reprezintă critici ce pot fi subsumate acestui motiv de

recurs, ci motivului de nelegalitate sau o aplicare greșită a legii prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Cu privire la al doilea motiv de

recurs, cel de nelegalitate, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prima

instanță a argumentat în mod temeinic că, în raport de legislația existentă la

data adoptării hotărârii nu se poate reține vreo discriminare în legătură cu

componența Consiliului, deoarece Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei

Deputaților și Senatului (în vigoare la acea dată) permitea tuturor

organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale, legal

constituite să participe la alegeri și să obțină locuri în parlament. Prin

urmare, nu se poate reține o discriminare în sens art. 14 a Convenției Europene

a Drepturilor Omului deoarece actul normativ atacat nu instituie un tratament

diferențiat al unor persoane aflate în situații similare sau comparabile. Totodată,

art. 3 din H.G. 589/2001 stabilește atribuții cu caracter general ale

Consiliului, acestea nefiind limitate la minoritățile reprezentate în

parlament.

În mod corect, s-a observat, de

către prima instanță, că o eventuală îngrădire a drepturilor reclamantei s-a

produs ca efect al legislației ulterioare H.G. 859/2001, respectiv ca efect al

Legilor nr. 67/2001 și 373/2004, care au stabilit un status quo în privința

Consiliului Minorităților Naționale, noțiunea de minoritate națională ajungând

să se identifice, din punct de vedere electoral, cu acea etnie care este

reprezentată în Consiliul Minorităților Naționale.

La data de 9 octombrie 2007

problemele specifice comunității aromânilor au făcut obiectul unui Memorandum

în cadrul Guvernului României

(filele 16-21 dosar fond)

, fiind în atenția instituțiilor statului român.

Față de conținutul actului atacat și

în raport de probele dosarului de fond instanța de control judiciar nu poate

reține existența unei vătămări în sensul art. 1 din Legea nr. 54/2004, iar în

baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că hotărârea atacată este

legală și temeinică recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Asociația Comunitatea Armână din România împotriva Sentinței Civile nr. 5222 din

21 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi  17 mai 2012.