ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2451/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta Asociatia Comunitatea Armână din România a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul Romaniei, anularea în parte a H.G. nr. 589/2001, privind înființarea Consiliului Minorităților Naționale. A solicitat de asemenea reclamanta obligarea la emiterea unui act normativ care să înlăture discriminarea instituită prin art. 2 din H.G. nr. 589/2001 și care să restabilească situația anterioară în sensul includerii în Consiliul Minorităților Naționale și a organizațiilor cetățenilor aparținând grupurilor etnice din România legal constituite la data de 27 septembrie 1992, necondiționat de participarea acestora la alegerile parlamentare, precum și la înscrierea sa în Consiliul Minorităților Naționale.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că prevederile art. 2 din H.G. nr. 589/2001, conform cărora Consiliul Minorităților Naționale este format din câte 3 reprezentanți ai organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale, reprezentate în Parlamentul României, contravine principiului constituțional al egalității în fața legii. Consecința directă a acestui text este aceea că aromânii, ca grup etnic distinct, nu pot beneficia de posibilitatea de a-și promova limba, tradițiile și cultura, respectiv de a-și păstra identitatea. A mai susținut reclamanta că art. 2 din H.G. nr. 589/2001 are consecințe cu atât mai grave cu cât grupurile etnice care nu fac parte din Consiliul Minorităților Naționale nici nu pot dobândi în prezent o astfel de reprezentare parlamentară, întrucât legislația actuală în materie electorală prevede posibilitatea participării la alegeri numai a acelor organizații care fac parte din acest consiliu.

În acest sens, reclamanta a menționat prevederile art. 2 pct. 29 din Legea nr. 35/2008, pentru alegerea Camerei Deputaților și Senatului, care definește minoritatea națională, din punct de vedere electoral, ca fiind acea etnie care este reprezentată în Consiliul Minorităților Naționale, precum și pct. 16 din același articol, conform căruia competitorii electorali sunt partidele politice, alianțele politice, alianțele electorale și organizațiile legal constituite ale cetățenilor aparținând unei minorități naționale reprezentate în Consiliul Minorităților Naționale, care înaintează propuneri de candidatură, precum și candidații independenți. Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția neîndeplinirii procedurilor prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, pe fondul cauzei solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 3312 din 02 decembrie 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și a respins acțiunea ca inadmisibilă, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia Civilă nr. 3602 din 25 iunie 2009, casând sentința pronunțată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că procedura prealabilă a fost efectuată. În fond după casare a fost formulată o cerere de intervenție în interesul pârâtului de către intervenienta Societatea de Cultura Macedo - Romana, prin care au fost invocate excepția inadmisibilității, excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active.

În ce privește excepția inadmisibilității, intervenienta a arătat că reclamanta nu face dovada încălcării vreunui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat, astfel că nu poate invoca interesul public al aromânilor din România, relativ la excepția lipsei de interes susținându-se că aromânii nu sunt minoritate națională, motiv pentru care nu pot face parte din Consiliul Minorităților Naționale. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active, intervenienta a arătat că reclamanta nu poate face dovada că este exponenta interesului public al tuturor aromânilor din România. Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin Sentința Civilă nr. 5222 din 21 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal au fost respinse excepția inadmisibilității, excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active, pe fondul cauzei respingându-se acțiunea formulată ca neîntemeiată. În ce privește excepția inadmisibilității, s-a reținut că reclamanta nu invocă vătămarea unui interes public, ci a unor drepturi și interese aparținând unor persoane care au o anumită cultură și tradiții specifice. În plus, reclamanta a dobândit personalitate juridică prin sentința civilă nr. 167 din 28 februarie 1991, pronunțată de Judecătoria sector 1 București, în considerentele acestei sentințe reținându-se că reclamanta are ca scop păstrarea și dezvoltarea graiului, tradițiilor și a întregului specific spiritual și cultural aromân în România.

S-a apreciat că, prin promovarea acțiunii, reclamanta acționează conform scopului pentru care a luat ființă, întrucât urmărește anularea unui act administrativ care, în opinia sa, îngrădește drepturile aromânilor la păstrarea tradițiilor și specificului spiritual și cultural. În considerarea argumentelor expuse, prima instanță a respins și excepțiile lipsei calității procesuale respectiv a lipsei de interes, reținând că reclamanta a dobândit în mod legal dreptul de a proteja drepturile și interesele specifice anumitor persoane, în temeiul sentinței menționate. Pe fondul cauzei s-a reținut că potrivit art. 3 din H.G. nr. 589/2001, atribuțiile Consiliului au caracter general și nu se limitează la minoritățile reprezentate în Parlament.

Prin urmare, între modul de constituire a Consiliului și atribuțiile acestuia nu există nicio legătură susceptibilă a leza interesele minorităților care nu au reprezentant în Parlament și prin urmare nu au un membru în Consiliu. Așa fiind, a apreciat prima instanță, nu pot fi reținute susținerile reclamantei în sensul că prevederile art. 2 din H.G. nr. 589/2001 instituie o discriminare a grupului etnic armân în raport cu celelalte comunități etnice, sub aspectul dreptului la identitate culturală, întrucât actul normativ în cauză nu instituie nicio legătură între componența Consiliului și atribuțiile sale. Susținerile reclamantei privind lipsirea grupului etnic armân de dreptul de a fi reprezentat politic au fost analizate de instanța fondului pornind de la situația existentă la momentul adoptării H.G.

nr. 589/2001, la acea dată fiind în vigoare Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaților și Senatului, act normativ ce nu interzicea minorităților naționale legal constituite să participe la alegeri și să obțină locuri în Parlament în raport cu rezultatele obținute. În plus, art. 5 alin. (8) din lege prevedea că organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale pot opta să depună, prin derogare de la prevederile alin. (3), (6) și (7), aceeași listă de candidați pentru Camera Deputaților în mai multe circumscripții electorale. Examinând art. 2 din H.G. nr. 589/2001 în raport cu textele de lege reținute, instanța fondului a constatat că acest text instituie un criteriu obiectiv și rezonabil în ce privește componența Consiliului, câtă vreme posibilitatea de a participa la alegerile parlamentare era, la acea vreme, deschisă oricărei minorități naționale legal constituite, fără nicio condiționare.

Legea nr. 68/1992 a fost abrogată de Legea nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputaților și Senatului, această lege, la art. 4 alin. (1), definind noțiunea de minoritate națională, din punct de vedere electoral, ca fiind acea etnie care este reprezentată în Consiliul Minorităților Naționale. Această prevedere a fost ulterior preluată de Legea nr. 35/2008, care a abrogat Legea nr. 373/2004. S-a constatat că în mod similar se prezintă situația și în cazul alegerilor locale, întrucât art. 7 din Legea nr. 67/2004 definește minoritatea națională în același mod ca Legea nr. 35/2008. În atare condiții, a apreciat prima instanță, condiționarea impusă pentru participarea la alegerile locale și parlamentare nu este efectul H.G.

nr. 589/2001, ci al actelor normative ulterioare și cu forță juridică superioară, astfel că nu condiția impusă de art. 2 din actul administrativ are aptitudinea de a leza dreptul unei minorități de a face parte din Consiliu, ci legile adoptate ulterior și care fac referire la H.G. nr. 589/2001. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Asociația „Comunitatea Armână din România”, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: - instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății, schimbându-i înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic – motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Astfel, prima instanță a procedat la analizarea H.G.

nr. 589/2001 exclusiv în raport de dreptul grupului etnic armân de a fi reprezentat politic, reținând că limitarea dreptului la reprezentare politică a acestuia nu derivă din art. 2 al hotărârii de guvern, ci din acte normative ulterioare actului atacat. Or, nu este admisibil ca pe cale de interpretare, să se deturneze sensul neîndoielnic al actului dedus judecății și să se schimbe astfel natura acestuia, câtă vreme instanța nu a fost învestită cu o cerere care să privească imposibilitatea legală a asociației de a participa la alegeri, ci cu constatarea discriminării existente între grupurile etnice reprezentate în parlament și cele care nu au o astfel de reprezentare, fapt ce nu le permite intrarea în Consiliul Minorităților Naționale; - hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, fiind lipsită de temei legal – motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În acest sens, prima instanță a făcut o aplicare greșită a legii – limitându-se la analizarea legalității actului atacat doar prin raportarea la art. 3 din același act și la legislația în materie electorală, cu care H.G. nr. 589/2001 nu are o sferă comună de aplicare. Nu există în considerentele hotărârii atacate nici o mențiune referitoare la verificarea concordanței actului administrativ cu textele constituționale și prevederile convențiilor și tratatelor internaționale în materia drepturilor omului invocate în cuprinsul acțiunii de chemare în judecată. În mod greșit, instanța de fond a reținut că nu sunt lezate interesele minorităților nereprezentate în Consiliul Minorităților Naționale întrucât nu ar exista o legătură între componența acestui organism și atribuțiile sale stabilite prin art. 3 din H.G.

nr. 589/2001 – atribuții care au caracter general, referindu-se la toate minoritățile, iar nu numai la cele reprezentate în Consiliu. În acest fel definirea „minorității naționale” a fost redusă la grupurile etnice reprezentate în parlament, ceea ce constituie, în mod evident, o discriminare. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., acesta nu poate fi reținut, instanța de fond interpretând corect actul dedus judecății ca fiind o hotărâre de guvern ce are ca obiect înființarea Consiliului Minorităților Naționale, solicitându-se anularea parțială a acesteia, respectiv a art. 2 care stabilește componența Consiliului exclusiv din reprezentanții organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale reprezentate în Parlamentul României.

Faptul că instanța de fond nu și-a însușit susținerile reclamantei în privința constatării unei discriminări de ordin politic, social și cultural, ajungând la o altă concluzie nu reprezintă critici ce pot fi subsumate acestui motiv de recurs, ci motivului de nelegalitate sau o aplicare greșită a legii prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Cu privire la al doilea motiv de recurs, cel de nelegalitate, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prima instanță a argumentat în mod temeinic că, în raport de legislația existentă la data adoptării hotărârii nu se poate reține vreo discriminare în legătură cu componența Consiliului, deoarece Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaților și Senatului (în vigoare la acea dată) permitea tuturor organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale, legal constituite să participe la alegeri și să obțină locuri în parlament.

Prin urmare, nu se poate reține o discriminare în sens art. 14 a Convenției Europene a Drepturilor Omului deoarece actul normativ atacat nu instituie un tratament diferențiat al unor persoane aflate în situații similare sau comparabile. Totodată, art. 3 din H.G. 589/2001 stabilește atribuții cu caracter general ale Consiliului, acestea nefiind limitate la minoritățile reprezentate în parlament. În mod corect, s-a observat, de către prima instanță, că o eventuală îngrădire a drepturilor reclamantei s-a produs ca efect al legislației ulterioare H.G. 859/2001, respectiv ca efect al Legilor nr. 67/2001 și 373/2004, care au stabilit un status quo în privința Consiliului Minorităților Naționale, noțiunea de minoritate națională ajungând să se identifice, din punct de vedere electoral, cu acea etnie care este reprezentată în Consiliul Minorităților Naționale.

La data de 9 octombrie 2007 problemele specifice comunității aromânilor au făcut obiectul unui Memorandum în cadrul Guvernului României (filele 16-21 dosar fond) , fiind în atenția instituțiilor statului român. Față de conținutul actului atacat și în raport de probele dosarului de fond instanța de control judiciar nu poate reține existența unei vătămări în sensul art. 1 din Legea nr. 54/2004, iar în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Asociația Comunitatea Armână din România împotriva Sentinței Civile nr. 5222 din 21 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2012.