ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5823/2024

Ședința publică din data de 8 decembrie 2024

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 23.03.2024 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2024, contestatoarea A.. a formulat contestație împotriva Procesului-verbal nr. x/SCD2024 din data de 7 decembrie 2024 pronunțate de Biroul Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024.

Prin prezenta contestație, a invocat excepția de nelegalitate a Procesului-verbal nr. x/SCD2024 din data de 7 decembrie 2024 pronunțate de Biroul Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024.

S-a invocat nulitatea procesului-verbal, prematuritatea constituirii Biroului Electoral Central și nulitatea actelor emise de Grupul Parlamentar al Minorităților Naționale în organizarea scrutinului privind alegerea Senatului și Camerei Deputaților.

De asemenea, s-a criticat modalitatea nelegală în care a fost retrasă calitatea de membru din Grupul Parlamentar al Minorităților Naționale a reprezentantului minorității naționale italiene.

S-a arătat că prin introducerea în procesul electoral central al Grupului Parlamentar al Minorităților Naționale s-a încălcat principiul democrației reprezentative și egalității în drepturi, în primul rând prin atribuțiile pe care Legea nr. 208/2015 le creează unei singure persoane, respectiv liderului grupului.

Legea nr. 208/2015, cu referire la art. 11 alin. (1) și alin. (3), art. 13 alin. (5) și art. 15 alin. (5), a fost adoptată cu încălcarea art. 2 alin. (2), art. 16, art. 55 alin. (1), art. 69 alin. (2) din Constituția României, fiind introdus în procesul electoral Grupul Parlamentar al Minorităților Naționale care nu este un partid politic, astfel fiind viciat întregul ciclu electoral prin participarea Camerei Deputaților în organizarea alegerilor.

Legea nr. 208/2015 încălcă, totodată, principiul securității juridice prin inconsecvența legiuitorului de la o legislatură la alta și prin introducerea unui organism pentru care se efectuează scrutinul electoral, cu încălcarea art. 1 alin. (4) din Constituția României, cu referire la echilibrul democratic al puterilor statului și art. 62 alin. (1), cu referire la votul universal.

Intimatul Biroul Electoral Central nu a formulat întâmpinare față de contestația dedusă judecății.

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., excepția necompetenței materiale a instanței supreme, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și va trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București – Contestații Electorale, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În esență, contestatoarea A.. a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Procesului-verbal nr. x/SCD2024 din data de 7 decembrie 2024 emis de Biroul Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024, privind rezultatele finale ale alegerilor pentru Camera Deputaților.

Cererea contestatoarei a fost întemeiată pe prevederile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea Autorității Electorale Permanente.

Potrivit acestor dispoziții legale "Contestațiile se depun la și se soluționează de către organismul electoral constituit la nivelul imediat superior celui la care funcționează biroul la care se referă contestația sau de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în cazul în care contestația se referă la Biroul Electoral Central, în termen de cel mult două zile de la înregistrare. Decizia organismului electoral sau, după caz, hotărârea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție este definitivă".

Însă, dispozițiile alin. (2) al articolului 19 din Legea nr. 208/2015 nu pot fi scoase din contextul prevederilor întregului text de lege, fiind în legătură cu dispozițiile alin. (1), acestea urmând a fi interpretate împreună.

Or, prevederile art. 19 alin. (1) din Legea 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității electorale permanente se referă la contestațiile privind modul de formare și componența birourilor electorale.

În fața instanței supreme, contestatoarea a susținut că Înalta Curte de Casație Justiție este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, în conformitate cu prevederile art. 97 alin. (4) din C. proc. civ.

Într-adevăr, competența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție este reglementată prin dispozițiile art. 97 C. proc. civ., potrivit cărora: "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:

Astfel, instanța supremă nu poate fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată decât în cazurile prevăzute expres prin lege în competența sa, conform art. 97 pct. 4 din C. proc. civ., text care nu este însă incident în cauză, având în vedere că, raportat la obiectul cererii, cauza pendinte nu se circumscrie categoriei de litigii care intră în competența de primă și ultimă instanță a Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit normelor speciale din Legea nr. 208/2015, cu modificările și completările ulterioare.

În plus, deși prin concluziile orale susținute în fața instanței supreme la termenul de judecată, contestatoarea a invocat prevederile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015, cu modificările și completările ulterioare, prezenta cauză nu se circumscrie categoriei de contestații prevăzute de acest text legal, care ar intra în competența de primă și ultimă instanță a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având în vedere chiar precizările contestatoarei, făcute la solicitatrea instanței, în sensul că cererea de anulare a alegerilor pentru fraudarea procesului electoral face obiectul altor dosare aflate pe rolul Înaltei Curți.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că cererea formulată în prezenta cauză este supusă cadrului procedural special prevăzut de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din lege, care prevăd că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Actul a cărui anulare se solicită, respectiv Procesul-verbal nr. x/SCD2024 din data de 7 decembrie 2024 este emis de o autoritate publică centrală, în speță Biroul Electoral Central.

În materie electorală, birourile electorale sunt organisme cu activitate jurisdicțională care se constituie în conformitate cu legile electorale pentru fiecare scrutin în parte și funcționează pe perioade limitate, numai pe durata alegerilor, cu o competență specială, membrii acestora exercitând în realizarea atribuțiilor ce le revin o funcție ce implică autoritatea de stat.

În speță, Biroul Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024 a fost constituit la data de 05.09.2024, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, pentru organizarea și desfășurarea operațiunilor specifice perioadei electorale corespunzătoare scrutinului ce a avut loc la data de 1 decembrie 2024. Biroul Electoral Central îndeplinește atribuțiile prevăzute de art. 12 din Legea nr. 208/2015, cu modificările și completările ulterioare, fiind un organism electoral colectiv care lucrează în prezența majorității membrilor săi și adoptă hotărâri și măsuri pentru buna desfășurare a procesului electoral.

Astfel, având în vedere obiectul cauzei precum și criticile formulate de contestatoare care vizează nelegalitatea Procesului-verbal nr. x/SCD2024 din data de 7 decembrie 2024 emis de Biroul Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, competența instanței de fond se determină potrivit criteriului rangului autorității emitente a actului contestat.

Pentru considerentele arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 97 pct. 4 din C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Înalta Curte – secția de contencios administrativ și fiscal va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența materială de soluționare a contestației formulate de contestatoarea A.. împotriva Procesului-verbal nr. x/SCD2024 din data de 7 decembrie 2024 pronunțate de Biroul Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024 în favoarea Curții de Apel București – Contestații Electorale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu.

Declină competența de soluționare a contestației formulate de contestatoarea A.. împotriva Procesului-verbal nr. x/SCD2024 din data de 7 decembrie 2024 pronunțate de Biroul Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024 în favoarea Curții de Apel București.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 decembrie 2024.