ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra plângerii de față,
În baza lucrărilor dosarului constată următoarele,
Prin rezoluția nr. 1385/P/2009 din 21 mai 2010 a Parchetului
de pe
lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție, Secția de Urmărire Penală și
Criminalistică, s-a dispus în baza art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a)
C. pen.,
neînceperea urmăririi penale față de D.V., sub aspectul
săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 193 C.
pen., art. 25 rap. la art. 174
C.
pen. și art. 26 comb. cu art. 20 rap. la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 33
lit. a) C. pen., O.G., D.N. și C.A.M.
și
A.F., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute
de art. 25 rap. la art. 174 C. pen. și M.C. și
autori necunoscuți
pentru comiterea
infracțiunii de omor prevăzute de art. 174 C. pen.,
întrucât faptele nu
există.
În considerentele rezoluției s-au reținut
următoarele:
La data de 14 octombrie 2008 a fost înregistrată
plângerea formulată
de petenta S.V. prin care sesizează faptul că mai
multe
persoane intenționează să o ucidă
atât pe ea, cât și pe fiul său, în acest
sens primind mesaje.
A completat
plângerea, cu ocazia audierii, afirmând că D.V.
- Senator al României o amenință prin intermediul posturilor de
televiziune Antena 1 și Antena 2, acesta
transmițându-i mesaje de genul
„ecranul
se face negru, iar atunci D.V. trimite niște faze în care mă amenință
spunându-mi să intru pe internet și să-l denigrez pe domnul
Președinte
B. să fie dat jos".
A mai susținut că soțul său a fost ucis de numiții
M.C. și
„B.B." (frați), la
solicitarea lui D.V., a deputatului O.G.
și a numiților D.N., A.M.C. și A.F.
În fine, D.V. ar fi fost complice la
electrocutarea fiului ei.
Procurorul având în vedere imposibilitatea
tehnică de transmitere a
amenințărilor
în modalitatea reclamată, că soțul petentei a decedat fiind
grav bolnav, moartea fiind neviolentă așa cum s-a
stabilit medico legal și că fiul petentei a fost electrocutat ca urmare a
atingerii unei rețele electrificate,
improvizată
de numitul F.G., menită a-i proteja livada de hoți -
acesta din urmă fiind trimis în judecată pentru
infracțiunea de tentativă de
omor a
dispus soluția de neînceperea a urmăririi penale.
Împotriva acestei soluții a formulat plângere
petenta, plângere
respinsă ca tardivă
prin rezoluția nr. 6489/3075/112 din 21 iulie 2010 dată de
procurorul șef al Secției de Urmărire Penală și
Criminalistică din cadrul
Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Nemulțumită și de această soluție, petenta a
formulat plângere
conform art. 278
1
C. proc. pen., solicitând desființarea rezoluției și
pronunțarea unei
hotărâri legale și temeinice.
Plângerea este inadmisibilă.
Potrivit art. 275 C. proc. pen. orice persoană
poate face
plângere împotriva
măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin
acestea s-a adus o vătămare intereselor sale
legitime iar plângerea se
adresează procurorului.
Procurorul este obligat sa rezolve plângerea în
termen de cel mult 20
de zile de la
primire și să comunice de îndată persoanei care a făcut
plângerea modul
în care a fost rezolvată.
Plângerea contra actelor procurorului reglementată
prin dispozițiile
art. 278 C. proc. pen., poate fi făcută în cazul
rezoluției de
neîncepere a urmăririi penale
în termen de 20 de zile de la comunicarea
copiei de pe ordonanță sau rezoluție, persoanelor interesate. Plângerea
se
rezolvă de prim procurorul
parchetului sau după caz de procurorul general al parchetului de pe lângă
curtea de apel și de procurorul șef de secție al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin art. 278
1
C. proc. pen. a fost
reglementată procedura
plângerii în
fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor
procurorului de netrimitere în judecată. În alin.
(1) și (2) ale acestui articol
sunt
stabilite termene de 20 de zile de adresare a plângerii judecătorului termen
care potrivit alin. (1) curg de la data comunicării de către procuror a
modului
de soluționare potrivit art. 277 și art. 278 C. proc. pen.
respectiv de la expirarea termenului inițial de 20
de zile, în cazul în care procurorul parchetului sau, după caz, procurorul
general al Parchetului de pe lângă Curtea de apel sau procurorul șef de secție
al Parchetului de pe
lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție nu a soluționat plângerea în
termenul
prevăzut de art. 277 C. proc. pen.
În cauza de față soluția de neînceperea a
următorii penale a fost
adoptată la
21 mai 2010, transmisă numitei S.V. la 27 mai 2010
cu adresa nr. 1385/P/2009 iar actul a fost afișat
pe ușa locuinței destinatarei
la 31 mai 2010.
Petiționara s-a adresat cu plângere la 16 iulie
2010 adică la 45 zile
de la
comunicare iar plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Plângerea formulată împotriva soluției de respingere
adresată de
procurorul șef de secție
de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție a fost
formulată la 17 august 2010.
Rezultă că plângerea a fost adresată instanței cu
încălcarea
termenelor prevăzute de textele precitate.
Deoarece petenta avea obligația ca în termen de
20 de zile de la
primirea comunicării
( 31 mai 2010 ) să se adreseze procurorului șef de
secție și nu s-a conformat plângerea fiind depusă
la 45 de zile, rezultă că
pe de o
parte în mod corect plângerea sa a fost respinsă ca fiind tardivă
dar că în același timp a depășit și termenul de
sesizare al instanței așa cum
o cer
și dispozițiile art. 278
1
C. proc. pen. astfel că plângerea
formulată în temeiul art. 278
1
C. proc. pen. este inadmisibilă și va
fi respinsă ca atare, în temeiul art.
278
1
alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (1) C. proc.
pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de
petiționara S.V.
împotriva rezoluției
nr. 1385/P/2009 din 21 mai 2010 a Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire
Penală
și Criminalistică.
Obligă petiționara să plătească suma de 50 lei
cheltuieli judiciare
către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25
ianuarie 2011.