ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3564/2010

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția I penală, prin Sentința penală nr. 499 din 17 iunie 2010, a condamnat printre alții pe inculpații:

- T.C., zis „C.C.”, la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea sub forma complicității a infracțiunilor de tentativă la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fals material și înscrisuri oficiale, fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals privind identitatea, prev. de art. 26 rap. la art. 20 combinat cu art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., art. 288, art. 289, art. 290 și art. 293 C. pen. și

- B.G.C. la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 293 C. pen. și art. 31 alin. (2) rap. la art. 25 combinat cu art. 289 C. pen.

A menținut starea de arest a inculpaților.

Curtea de Apel București, secția I penală, având de soluționat apelurile declarate de inculpații T.C. și B.G.C., împotriva sentinței de condamnare, prin încheierea de ședință din 21 octombrie 2010, a menținut starea de arest a inculpaților, reținând că temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri se mențin.

Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații reiterând aspectele invocate la instanța de apel în sensul că măsura arestării nu se mai justifică, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii s-au schimbat, lăsarea în libertate nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică și nici nu împiedică buna desfășurare a procesului penal în condițiile în care inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor.

Recursurile sunt nefondate.

Potrivit art. 160

b

C. proc. pen., în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea și temeinică arestării preventive.

Instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive luată la 7 mai 2009, în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., a constatat, potrivit art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.

În recurs inculpații fac referire la aspecte de ordin personal și de individualizare diferențiată a pedepselor în raport cu pedepsele aplicate coinculpaților în caza de față.

Or, chiar aceste aspecte, urmează a fi examinate și apreciate de instanța de apel, cu ocazia soluționării acestuia.

Așa fiind, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea, respectiv că infracțiunea de tentativă la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave este pedepsită cu închisoare de la 5 la 10 ani, mai mare decât condiția prevăzută în art. 148 lit. f) C. proc. pen. și faptele prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, se mențin, urmează a respinge recursurile.

Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații T.C. și B.G.C. împotriva încheierii din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 35009/3/2009 (1970/2010).

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 12 octombrie 2010.

Procesat de GGC - NN