ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4120/2010

Asupra recursului

penal de față;

Prin Încheierea din 25 octombrie 2010 a

Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 2610/121/2010 a

fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu

soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a disp. art. 51 și 52 C.

proc. pen. invocate de către petentul F.M.

Au fost respinse de

asemenea ca nefondate cererile de recuzare a d-lui judecător L.H. și a d-nei

procuror M.P. și ca inadmisibile cererile de recuzare a d-lor judecători P.D.,

M.T. și a d-lui procuror M.C., formulate de către petent.

Fiind învestită cu

soluționarea în ședință secretă a unor cereri de recuzare formulate de către

petent, instanța a reținut că o nouă cerere de sesizare a Curții

Constituționale, formulată cu ocazia judecării recursului declarat împotriva

încheierii prin care instanța de fond a respins o astfel de cerere, apare ca

inadmisibilă, fiind contrară scopului reglementării căii de atac stabilită de

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs petentul F.M. care, deși legal citat, nu s-a

prezentat în fața Înaltei Curți pentru a-și susține calea de atac și nici nu a

formulat motive scrise de recurs.

Examinând din oficiu

conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen hotărârea atacată, Curtea

constată că recursul este nefondat.

Din examinarea

dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea

Curții Constituționale, una dintre condițiile de admisibilitate a excepției de

neconstituționalitate este legătura dispoziției a cărei constituționalitate

este contestată, cu soluționarea cauzei.

Verificând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că obiectul Dosarului nr.

2610/121/2010 aflat pe rolul Curții de Apel Galați îl constituie recursul

declarat de către petentul F.M. împotriva hotărârii din 31 martie 2010 a

Tribunalului Galați prin care i s-a respins „tacit" o cerere de sesizare a

Curții Constituționale.

Or, dincolo de

caracterul vădit abuziv al excepției de neconstituționalitate ridicate în fața

Curții de Apel Galați și a conduitei procesuale a petentului, Înalta Curte

constată că dispozițiile legale invocate de către petent (disp. art. 51 și 52

C. proc. pen.) nu aveau legătură cu soluționarea cauzei dedusă judecății

instanței de recurs.

În consecință,

nefiind îndeplinită una dintre condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, în

mod corect instanța de recurs a respins ca cererea de sesizare a Curții

Constituționale, astfel încât recursul declarat de petent împotriva Încheierii

din 25 octombrie 2010 este nefondat și va fi respins conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor

judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar F.M. împotriva Încheierii din

25 octombrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 noiembrie 2010.