ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 739/2012

Asupra recursului civil de față,

Analizând actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 878 din 21 octombrie 2010,

Tribunalul Cluj, secția civilă, a respins acțiunea formulată de reclamantele H.E.M.C.

și D.G.N. împotriva pârâților Consiliul Local Cluj și Comisia de aplicare a

Legii nr. 10/2001, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate

procesuală pasivă.

A admis în parte

acțiunea formulată de reclamante împotriva pârâtului Primarul municipiului

Cluj.

A dispus anularea dispoziției

nr. 1178 din 17 mai 2005 a Primarului municipiului Cluj.

A dispus restituirea în natură

în favoarea reclamantelor a suprafeței totale de 1.281 m.p. din terenul înscris

în CF Cluj, respectiv suprafața de 921 m.p. teren și suprafața de 360 m.p. din

teren.

A dispus acordarea de

despăgubiri bănești în favoarea reclamantelor pentru terenul în suprafață de

1.578 m.p., înscris în CF Cluj și pentru terenul în suprafață de 147 m.p. și

construcția edificată pe acesta, înscrise în CF.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut că, prin dispoziția nr. 1178 din 17 mai 2005, Primarul

municipiului Cluj Napoca a respins notificarea formulată de reclamante și de

defunctul G.T.R. pentru imobilul înscris în CF Cluj, motivat de faptul că nu a

existat o preluare abuzivă a imobilului.

Notificatorii sunt fiicele și

fiul lui G.T.R., proprietarul tabular al imobilului, care a fost preluat abuziv

de stat.

Tribunalul a reținut că

preluarea a fost abuzivă pentru că nu s-a respectat procedura specială de

executare silită imobiliară instituită prin Decretul nr. 224/1951, iar prin

decizia nr. 626/1961 a Consiliului popular al orașului regional Cluj s-a

menționat că trecerea imobilului în proprietatea statului s-a făcut în scopul

de a curma starea de incertitudine juridică a imobilului.

A mai reținut tribunalul că,

din imobilul, suprafața de 1.578 m.p. este ocupată de lucrări pentru amenajarea

malului stâng al pârâului N., iar terenul în suprafață de 147 m.p. se află sub

casa veche, proprietatea tabulară a unor terțe persoane, cumpărători în temeiul

Legii nr. 112/1995.

Suprafețele de teren de 921

m.p. și 360 m.p. sunt libere și pot fi restituite în natură.

Tribunalul a mai reținut că

reclamantele au solicitat acordarea în compensare a terenului cu, dar această

suprafață de teren nu este liberă, fiind ocupată de garajele stației de salvare

și platforme de parcare.

Prin decizia nr. 151/ A

din 18 februarie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie a respins ca nefondat apelul

declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca.

Instanța de apel a reținut

că, dacă nu s-a dovedit că imobilul a fost preluat potrivit Decretului nr. 224/1951,

scopul preluării a fost altul decât acela al realizării creanțelor statului,

ceea ce înseamnă că preluarea a fost abuzivă.

Încheierea CF, prin care a

fost înscris dreptul de proprietate al Statului Român, a avut la bază decizia nr.

626/1961

a Sfatului popular al orașului regional Cluj, prin care s-a constatat că

imobilul a trecut în proprietatea statului pentru neplata impozitelor, la data

de 9 octombrie 1953, deși prin aceeași decizie s-a reținut că nu a fost urmată

procedura prevăzută de Decretul nr. 221/1951, iar preluarea se face pentru că a

trecut un timp îndelungat de la data sentinței prin care s-a dispus preluarea

și pentru a curma starea de incertitudine.

Chiar dacă s-a depus decizia

din 26 aprilie 1954 a Consiliului popular al orașului Cluj, aceasta atestă doar

că imobilul a fost transmis în folosința sfatului popular, în mod gratuit, în

conformitate cu prevederile Decretului nr. 224/1951.

Împotriva acestei decizii, în

termen legal, a declarat recurs Primarul municipiului Cluj Napoca.

Fără a invoca vreunul din

motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recurentul a arătat că

imobilul solicitat prin notificare nu a fost preluat abuziv de Statul Român, ci

pentru neplata impozitelor, această preluare nefiind abuzivă în sensul art. 2.4

din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Motivarea instanței de apel

că din actele depuse nu a rezultat nici un act de executare silită nu face

dovada „per a contrario

”

că imobilul a fost preluat în mod abuziv.

Sarcina probei cade în

sarcina reclamantului, nu a pârâtului, iar din probele administrate în cauză a

rezultat că imobilul a trecut în proprietatea statului pentru neplata

impozitelor, aceasta nefiind o preluare abuzivă.

Criticile formulate

permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar

nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Prin cererea de chemare în

judecată, reclamanții au arătat că preluarea imobilului de la autorul lor de

către Statul Român a fost abuzivă, autoritățile limitându-se să invoce în mod

formal neplata impozitelor.

Potrivit evidențelor de carte

funciară aflate la dosar, G.T.R., autorul reclamanților a fost proprietarul

imobilului înscris în CF Cluj.

înscrierea dreptului de

proprietate al Statului Român a avut loc abia în anul 1998, în baza încheierii

CF, în baza deciziei

nr. 626 din 28 aprilie 1961 a Sfatului popular al

orașului regional Cluj.

Prin decizie, s-a

constatat trecut în proprietatea statului, pentru neplata impozitelor și s-a

preluat în administrarea operativă a Sfatului popular imobilul identificat cu nr.

top. X. Potrivit mențiunilor din decizie, au fost avute în vedere sentința

civilă nr. 2455 din 5 octombrie 1953 prin care imobilul a fost trecut în

proprietatea statului și administrarea operativă a Sfatului popular pentru

neplata impozitelor, precum și faptul că „de la data sentinței și până astăzi a

trecut un timp îndelungat, în care imobilul a stat în incertitudine și pentru a

curma starea aceasta de lucruri (...) este necesar a se proceda de urgență la

luarea în administrare operativă, chiar mai înainte de a se fi urmat procedura

indicată de Decretul nr. 221/1951, în vigoare la momentul sentinței.”

În ciuda demersurilor

repetate făcute de prima instanță pe lângă autoritățile statului, nici una nu a

fost în măsură să depună la dosar copia sentinței la care s-a făcut referire în

decizia nr. 626 din 28 aprilie 1961 a fostului Sfat popular al orașului

regional Cluj sau să indice instanța care ar fi pronunțat-o.

înscrisurile aflate la dosar

creează prezumția unei preluări abuzive, deoarece preluarea unui imobil pentru

neplata impozitelor, în condițiile Decretului nr. 224/1951, nu se putea realiza

decât în condițiile existenței unei hotărâri judecătorești care să încuviințeze

vânzarea prin organele Ministerului Finanțelor (art. 15), vânzarea fiind

consemnată într-un proces verbal (art. 17).

Tot în proces verbal

urma a se consemna și eventuala lipsă de cumpărători (art. 18).

Or, în cauză, nu s-a făcut

dovada că procedura instituită de lege a fost respectată. Dimpotrivă, prin

mențiunea inserată în decizia nr. 626/1961 a fostului Sfat popular al orașului

regional Cluj s-a recunoscut în termeni expliciți că preluarea operativă a

imobilului se face înainte de derularea procedurii reglementate de legea în

vigoare la momentul pronunțării sentinței.

De altfel, trebuie

subliniat faptul că decizia în discuție nu menționează ce instanță ar fi

pronunțat sentința și că instanța, oricare ar fi fost ea, conform legii atunci

în vigoare, nu putea dispune decât încuviințarea vânzării, iar nu trecerea

imobilului în proprietatea statului și administrarea operativă a Sfatului

popular.

în aceste condiții,

susținerile reclamanților privind preluarea abuzivă a imobilului de către stat

au fost dovedite, fiind sarcina pârâtului să demonstreze contrariul.

De aceea, recursul declarat

de această parte este nefondat și se va respinge ca atare, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj - Napoca împotriva

deciziei nr. 151 /A din 18 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția civilă,

de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Obligă pe recurent la 1000

lei cheltuieli de judecată, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.,

către intimatele - reclamante H.E.M.C. și D.G.N.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 februarie 2012.