ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 739/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 739/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului civil de față, Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 878 din 21 octombrie 2010, Tribunalul Cluj, secția civilă, a respins acțiunea formulată de reclamantele H.E.M.C. și D.G.N. împotriva pârâților Consiliul Local Cluj și Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A admis în parte acțiunea formulată de reclamante împotriva pârâtului Primarul municipiului Cluj. A dispus anularea dispoziției nr. 1178 din 17 mai 2005 a Primarului municipiului Cluj. A dispus restituirea în natură în favoarea reclamantelor a suprafeței totale de 1.281 m.p. din terenul înscris în CF Cluj, respectiv suprafața de 921 m.p.
teren și suprafața de 360 m.p. din teren. A dispus acordarea de despăgubiri bănești în favoarea reclamantelor pentru terenul în suprafață de 1.578 m.p., înscris în CF Cluj și pentru terenul în suprafață de 147 m.p. și construcția edificată pe acesta, înscrise în CF. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin dispoziția nr. 1178 din 17 mai 2005, Primarul municipiului Cluj Napoca a respins notificarea formulată de reclamante și de defunctul G.T.R. pentru imobilul înscris în CF Cluj, motivat de faptul că nu a existat o preluare abuzivă a imobilului. Notificatorii sunt fiicele și fiul lui G.T.R., proprietarul tabular al imobilului, care a fost preluat abuziv de stat.
Tribunalul a reținut că preluarea a fost abuzivă pentru că nu s-a respectat procedura specială de executare silită imobiliară instituită prin Decretul nr. 224/1951, iar prin decizia nr. 626/1961 a Consiliului popular al orașului regional Cluj s-a menționat că trecerea imobilului în proprietatea statului s-a făcut în scopul de a curma starea de incertitudine juridică a imobilului. A mai reținut tribunalul că, din imobilul, suprafața de 1.578 m.p. este ocupată de lucrări pentru amenajarea malului stâng al pârâului N., iar terenul în suprafață de 147 m.p. se află sub casa veche, proprietatea tabulară a unor terțe persoane, cumpărători în temeiul Legii nr. 112/1995. Suprafețele de teren de 921 m.p.
și 360 m.p. sunt libere și pot fi restituite în natură. Tribunalul a mai reținut că reclamantele au solicitat acordarea în compensare a terenului cu, dar această suprafață de teren nu este liberă, fiind ocupată de garajele stației de salvare și platforme de parcare. Prin decizia nr. 151/ A din 18 februarie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca. Instanța de apel a reținut că, dacă nu s-a dovedit că imobilul a fost preluat potrivit Decretului nr. 224/1951, scopul preluării a fost altul decât acela al realizării creanțelor statului, ceea ce înseamnă că preluarea a fost abuzivă.
Încheierea CF, prin care a fost înscris dreptul de proprietate al Statului Român, a avut la bază decizia nr. 626/1961 a Sfatului popular al orașului regional Cluj, prin care s-a constatat că imobilul a trecut în proprietatea statului pentru neplata impozitelor, la data de 9 octombrie 1953, deși prin aceeași decizie s-a reținut că nu a fost urmată procedura prevăzută de Decretul nr. 221/1951, iar preluarea se face pentru că a trecut un timp îndelungat de la data sentinței prin care s-a dispus preluarea și pentru a curma starea de incertitudine. Chiar dacă s-a depus decizia din 26 aprilie 1954 a Consiliului popular al orașului Cluj, aceasta atestă doar că imobilul a fost transmis în folosința sfatului popular, în mod gratuit, în conformitate cu prevederile Decretului nr. 224/1951.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Primarul municipiului Cluj Napoca. Fără a invoca vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recurentul a arătat că imobilul solicitat prin notificare nu a fost preluat abuziv de Statul Român, ci pentru neplata impozitelor, această preluare nefiind abuzivă în sensul art. 2.4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001. Motivarea instanței de apel că din actele depuse nu a rezultat nici un act de executare silită nu face dovada „per a contrario ” că imobilul a fost preluat în mod abuziv. Sarcina probei cade în sarcina reclamantului, nu a pârâtului, iar din probele administrate în cauză a rezultat că imobilul a trecut în proprietatea statului pentru neplata impozitelor, aceasta nefiind o preluare abuzivă.
Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au arătat că preluarea imobilului de la autorul lor de către Statul Român a fost abuzivă, autoritățile limitându-se să invoce în mod formal neplata impozitelor. Potrivit evidențelor de carte funciară aflate la dosar, G.T.R., autorul reclamanților a fost proprietarul imobilului înscris în CF Cluj. înscrierea dreptului de proprietate al Statului Român a avut loc abia în anul 1998, în baza încheierii CF, în baza deciziei nr. 626 din 28 aprilie 1961 a Sfatului popular al orașului regional Cluj.
Prin decizie, s-a constatat trecut în proprietatea statului, pentru neplata impozitelor și s-a preluat în administrarea operativă a Sfatului popular imobilul identificat cu nr. top.
X. Potrivit mențiunilor din decizie, au fost avute în vedere sentința civilă nr. 2455 din 5 octombrie 1953 prin care imobilul a fost trecut în proprietatea statului și administrarea operativă a Sfatului popular pentru neplata impozitelor, precum și faptul că „de la data sentinței și până astăzi a trecut un timp îndelungat, în care imobilul a stat în incertitudine și pentru a curma starea aceasta de lucruri (...) este necesar a se proceda de urgență la luarea în administrare operativă, chiar mai înainte de a se fi urmat procedura indicată de Decretul nr. 221/1951, în vigoare la momentul sentinței.” În ciuda demersurilor repetate făcute de prima instanță pe lângă autoritățile statului, nici una nu a fost în măsură să depună la dosar copia sentinței la care s-a făcut referire în decizia nr. 626 din 28 aprilie 1961 a fostului Sfat popular al orașului regional Cluj sau să indice instanța care ar fi pronunțat-o.
înscrisurile aflate la dosar creează prezumția unei preluări abuzive, deoarece preluarea unui imobil pentru neplata impozitelor, în condițiile Decretului nr. 224/1951, nu se putea realiza decât în condițiile existenței unei hotărâri judecătorești care să încuviințeze vânzarea prin organele Ministerului Finanțelor (art. 15), vânzarea fiind consemnată într-un proces verbal (art. 17). Tot în proces verbal urma a se consemna și eventuala lipsă de cumpărători (art. 18). Or, în cauză, nu s-a făcut dovada că procedura instituită de lege a fost respectată. Dimpotrivă, prin mențiunea inserată în decizia nr. 626/1961 a fostului Sfat popular al orașului regional Cluj s-a recunoscut în termeni expliciți că preluarea operativă a imobilului se face înainte de derularea procedurii reglementate de legea în vigoare la momentul pronunțării sentinței.
De altfel, trebuie subliniat faptul că decizia în discuție nu menționează ce instanță ar fi pronunțat sentința și că instanța, oricare ar fi fost ea, conform legii atunci în vigoare, nu putea dispune decât încuviințarea vânzării, iar nu trecerea imobilului în proprietatea statului și administrarea operativă a Sfatului popular. în aceste condiții, susținerile reclamanților privind preluarea abuzivă a imobilului de către stat au fost dovedite, fiind sarcina pârâtului să demonstreze contrariul. De aceea, recursul declarat de această parte este nefondat și se va respinge ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj - Napoca împotriva deciziei nr. 151 /A din 18 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Obligă pe recurent la 1000 lei cheltuieli de judecată, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., către intimatele - reclamante H.E.M.C. și D.G.N. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2012.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.