ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4989/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 658 din 15 decembrie 1009 Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială a Curții invocată din oficiu și în consecință, a declinat soluționarea excepției de nelegalitate a procesului-verbal nr. CC/2003 emis de Garda Financiară Cluj, excepție invocată de Universitatea Creștină D.C. - Facultatea de Științe Economice Cluj-Napoca în contradictoriu cu D.G.F.P. Cluj, în favoarea Tribunalului Cluj, secția de contencios administrativ, litigii de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin excepția de nelegalitate invocată în cadrul Dosarului nr. 5258/117/2008 aflat în faza recursului pe rolul Curții de Apel Cluj, Universitatea Creștină D.C., Facultatea de Științe Economice Cluj-Napoca a invocat în contradictoriu cu Secretariatul General al Guvernului României și D.G.F.P. Cluj nelegalitatea prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 174/2001 ca act administrativ cu caracter normativ și a procesului-verbal nr. CC/2003 emis de către Garda Financiară Cluj, ca act administrativ cu caracter individual, în baza căruia reclamanta a fost obligată la plata sumei de 315.769,68 RON debit principal și obligații accesorii, stabilite potrivit ordonanței mai sus indicate.

Reclamanții au arătat că la data de 21 decembrie 2001 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 174/2001 publicată în M. Of. nr. 831/21.12.2001 prin care Guvernul României a stabilit măsuri pentru îmbunătățirea finanțării învățământului superior. Astfel, s-a stabilit în sarcina instituțiilor de învățământ superior particulare „obligația să verse la bugetul de stat o taxă în cuantum de 10% din veniturile realizate din încasarea taxelor de școlarizare, admiterii, înmatriculării repetarea examenelor precum și celelalte taxe percepute în procesul de învățământ de la studenți”. În cursul anului 2002 reclamanta a virat la bugetul de stat în total suma de 305.322,62 RON.

La data de 21 ianuarie 2003, în baza acelorași prevederi legislative, prin procesul-verbal nr. CC/2003, Garda Financiară Cluj a dispus virarea la bugetul de stat a sumei de 8.660,21 RON reprezentând majorări de întârziere și a sumei de 1.786,83 RON reprezentând penalități de întârziere, accesorii ale debitelor principale mai sus menționate, în total 104.470.560 ROL (10.447,05 RON). Față de procesul-verbal menționat, reclamanta a formulat contestație în fața D.G.F.P. Cluj, apoi cerere de restituire în fața aceleiași instanțe, ambele respinse de către pârâtă. La termenul din data de 15 decembrie 2009, raportat la obiectul excepției de nelegalitate care vizează două acte administrative distincte, instanța din oficiu a pus în discuție disjungerea excepției de nelegalitate care vizează prevederile O.U.G.

nr. 174/2001 ca act administrativ cu caracter normativ de excepția de nelegalitate care vizează procesul-verbal nr. CC/2003 emis de Garda Financiară Cluj. Disjungerea invocată din oficiu a fost admisă în ședință publică pentru următoarele considerente: între cele două excepții de nelegalitate nu se poate stabili un raport de accesorialitate, mai ales în condițiile în care prima excepție invocată este aparent inadmisibilă prin prisma obiectului acesteia. Astfel, în opinia instanței, prin invocarea excepției de nelegalitate a fost învestită cu două petite principale, independente, a căror soluționare depinde de aplicarea unor norme de drept material și procedural diferite. În consecință, Curtea de Apel a reținut că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 17 C. proc.

civ., conform cărora cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală, ci este vorba despre două petite principale, fiecare dintre ele atrăgând o competență materială imperativă diferită. Actul administrativ a cărui nelegalitate se invocă a fost emis de către o autoritate publică județeană, Garda Financiară Cluj și se referă la o valoare mai mică de 500.000 RON, în concret 10.447,05 RON. În consecință, în baza dispozițiilor art. 158 alin. (1) și (3) și art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. excepția necompetenței materiale va fi admisă și cauza va fi declinată în favoarea Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ, litigii de muncă și asigurări sociale.

Prin sentința civilă nr. 1043 din 26 martie 2010 Tribunalul Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, și totodată, a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că excepția de nelegalitate cu privire la care Curtea de Apel și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Cluj făcea partea dintr-o cerere cu mai multe petite. Prin cererea formulată s-a invocat ca petit principal nelegalitatea O.U.G.

nr. 174/2001 și ca o consecință - ca un petit accesoriu - nelegalitatea procesului-verbal nr. CC/2003 emis de către Garda Financiară Cluj. Rezultă așadar că cererea de constatare a nelegalității procesului-verbal sus menționat era o cerere accesorie de competența instanței învestite cu judecarea petitului principal respectiv de competența Curții de Apel Cluj. Caracterul de petit accesoriu rezultă și din faptul că în motivarea excepției de nelegalitate nu există motive de nelegalitate proprii procesului-verbal sus indicat ci toate motivele de nelegalitate vizează O.U.G. nr. 174/2001 iar eventuala nelegalitate a acestuia atrage și nelegalitatea procesului- verbal sus menționat chiar și în concepția părții care a învestit instanța cu soluționarea excepției de nelegalitate.

Disjungerea acestui petit este irelevantă din perspectiva art. 17 C. proc. civ. Înalta Curte, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curților de Apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat. În cauza de față, obiectul excepției de nelegalitate îl reprezintă procesul-verbal nr. CC/2003 emis de Garda Financiară Cluj, în baza căruia reclamanta a fost obligată la plata sumei de 315,769 RON. Deci, actul administrativ a cărui nelegalitate se invocă este emis de o autoritate publică locală, respectiv Garda Financiară Cluj, iar valoarea datoriilor către bugetul de stat este mai mică de 500.000 RON.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe Universitatea Creștină D.C. - Facultatea de Științe Economice, Garda Financiară Cluj și D.G.F.P. Cluj, în favoarea Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2010.