ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3958/2011

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București -înregistrată la Curtea de Apel București, secția I penală, sub nr. 7775/2/2011, la 02 septembrie 2011, a fost înaintată cererea de arestare provizorie în vederea extrădării, formulată de Autoritățile Judiciare din S.U.A., împotriva numitului C.G., cetățean român și american, în conformitate cu prevederile art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România și S.U.A. din 2007 ratificat prin Legea nr. 111/2008 și art. 16 din Convenția Națiunilor Unite împotriva crimei organizate (Convenția UN).

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin Ordonanța de reținere nr. 66 din 02 septembrie 2011, a dispus reținerea numitului C.G., pe o durată de 24 ore.

La termenul de judecată din 02 septembrie 2011, numitul C.G. a fost prezent în instanță și asistat de apărător ales, fiind informat cu privire la existența cererii de arestare provizorie în vederea extrădării emisă pe numele său de Departamentul de Justiție al S.U.A. - Decizia Penală - Oficiu Afaceri Internaționale, în baza mandatului de arestare emis la 13 decembrie 2006 de către Magistratul Districtului de Nord al Statului Illinois, pentru comiterea unor infracțiuni de fraudă prin transfer electronic și primire și deținere de bunuri sustrase.

Numitul C.G., în declarația dată în fața instanței de judecată, în ședință publică, a negat comiterea faptelor penale pentru care este urmărit național în S.U.A. și a arătat că nu a avut cunoștință că este suspect de comiterea vreunei infracțiuni. A mai arătat că a părăsit teritoriul S.U.A. în anul 2006, fără să întâmpine vreo dificultate și s-a stabilit în România. De asemenea a călătorit în mai multe state membre UE și nu a avut probleme.

Curtea de Apel București a examinat cauza în conformitate cu art. 12 din Tratatul de extrădare din România și S.U.A. și art. 44 din Legea nr. 302/2004 (modificată).

Din actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut că numitul C.G. este căutat de Districtul de Nord al statului Illinois cu scopul de a fi judecat pentru participare la o schemă de escrocare a sute de victime, prin fraudă comisă cu ajutorul internet-ului. Între noiembrie 2003 - aprilie 2006, un grup de 21 de persoane și complicii din România au obținut bani pretinzând în mod fals, pe site-uri web de licitații că au anumite bunuri de vânzare. Suspecții au îndrumat victimele să vireze banii prin W.U. pentru a plăti aceste bunuri către C.G. Acesta și alți coinculpați au primit banii de la victime folosind nume false cu documente contrafăcute. Din documentele adunate de investigatori, din declarațiile de recunoaștere a faptelor date de unii complici și interviurile victimelor a rezultat că numitul C.G. a primit o sumă totală de 208.000 dolari SUA între ianuarie 2004 și decembrie 2005.

Curtea a observat că cererea de arestare provizorie are examen de regularitate internațională emis de Ministerul Justiției și a observat că sunt îndeplinite condițiile pentru extrădare prevăzute de art. 18 și art. 35 din Legea nr. 302/2004 (modificată).

Numitul C.G. este cetățean român și american și poate fi extrădat în baza Tratatului de Extrădare dintre România și S.U.A, din 2007, iar faptele reținute în sarcina sus-numitului au corespondent în legislația penală română în infracțiunile penale prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. român și respectiv art. 7 din Legea nr. 39/2003. S-a respectat dreptul de apărare al numitului C.G.

Curtea a reținut că arestarea provizorie este posibilă potrivit art. 2 din Tratatul de extrădare și de art. 16 din Convenția UN.

În așteptarea cererii de extrădare și a documentelor anexate, Curtea a dispus, prin încheierea de ședință din 02 septembrie 2011, arestarea provizorie a persoanei extrădabile C.G., cetățean român și american, pe o perioadă de 30 zile, de la 02 septembrie 2011 până la 01 octombrie 2011, inclusiv.

Curtea a reținut că este un caz de urgență care necesită arestarea provizorie, în raport de gravitatea faptelor pentru care acesta este urmărit penal în S.U.A., fapte ce intră în categoria criminalității transnaționale organizate și există riscul să părăsească și teritoriul României, ceea ce ar conduce la ineficiența cooperării dintre cele două state în lupta împotriva infracțiunilor.

Cauza a fost amânată la 22 septembrie 2011, în vederea transmiterii de către Autoritățile Judiciare din S.U.A. a cererii de extrădare propriu-zisă.

La termenul din 22 septembrie 2011, Curtea a observat că nu a fost primită cererea de extrădare și în baza art. 12 alin. (4) din Tratatul de extrădare a amânat cauza la 20 octombrie 2011 și a menținut arestarea provizorie a persoanei extrădabile C.G. pe o perioadă de 30 zile, de la 02 octombrie 2011 la 01 noiembrie 2011. Cererea numitului C.G. de înlocuire a arestării preventive cu o altă măsură preventivă a fost respinsă pentru aceleași considerente privind urgența și necesitatea arestării preventive, fiind vorba de un caz de criminalitate transnațională organizată.

La termenul de judecată din 20 octombrie 2011, în așteptarea cererii de extrădare și a documentelor anexate acesteia, Curtea a amânat cauza la 28 octombrie 2011.

Cererea de extrădare formulată de Autoritățile americane privind pe numitul C.G. a fost primită la Curtea de Apel București la 25 octombrie 2011, împreună cu documentele prevăzute de art. 8 din Tratatul bilateral, respectiv: declarația dată sub jurământ de numitul B.H. în sprijinul cererii de extrădare; proba A - rechizitoriul nr. 06 CR 923 din 28 iunie 2007 emis de Tribunalul Districtual al S.U.A., Districtul de Nord al statului Illinois; proba B - mandatul de arestare nr. 06 CR 923 emis la 13 decembrie 2006 de Tribunalul Districtual al S.U.A., Districtul de Nord al statului Illinois; proba C - copia dispozițiilor legale aplicabile; proba D - o copie a titlului 18 C. pen. al S.U.A.; proba E - fotografia persoanei extrădabile; proba F - copia documentelor de identitate false; proba G - declarația dată sub jurământ de agentul special M.B.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că la 11 decembrie 2006, C.G. și 20 de co-inculpați au fost acuzați, prin depunerea unei plângeri penale, de implicarea într-o schemă de fraudă a utilizatorilor site-urilor de licitație pe internet, cu încălcarea Titlului 18, Codul S.U.A., Secțiunea 1343.

Un mandat care îi autorizează pe agenții federali să-l aresteze pe C.G. a fost emis de Judecătorul magistrat al Statelor Unite M.V. la 12 decembrie 2006.

La 8 martie 2007, C.G. și aceiași 20 de co-inculpați au fost inculpați prin multiple capete de acuzare cu privire la fraudă prin transfer electronic, după emiterea unui rechizitoriu de către un mare juriu. Un rechizitoriu este o acuzare oficială sau un document de punere sub acuzare emis de către un mare juriu, care face parte din ramura judiciară a guvernului S.U.A. Un mare juriu este format din 16 până la 23 de cetățeni care formează curtea cu jurați pentru a examina probele penale prezentate de către autoritățile de aplicare a legii din Statele Unite. Fiecare membru al marelui juriu trebuie să examineze probele prezentate și să determine dacă există suficiente probe credibile pentru a se crede că s-a comis o infracțiune și dacă este probabil că inculpatul a comis infracțiunea respectivă. Marele juriu poate emite un rechizitoriu prin care să acuze pe inculpat de comiterea unei infracțiuni atunci când cel puțin 12 membri ai marelui juriu determină că este mai degrabă probabil decât improbabil ca inculpatul să fi comis infracțiunea. După emiterea unui rechizitoriu, același mare juriu poate emite rechizitorii suplimentare, înlocuitoare în cadrul aceluiași proces, acuzându-l pe inculpat de aceleași infracțiuni sau de altele noi.

Un rechizitoriu înlocuitor a fost emis de către același mare juriu la 28 iunie 2007, prin care C.G. și 13 dintre cei 20 de co-inculpați erau acuzați pentru comiterea de diferite infracțiuni. Cât privește pe C.G., acesta era acuzat în Capetele de acuzare nr. 18 până la 21 de fraudă prin transfer electronic, cu încălcarea Titlului 18, Codul S.U.A., Secțiunile 1343 și 2; precum și în Capetele de acuzare nr. 70 și 71 de primirea cu bună știință a peste 5.000 dolari SUA sub formă de fonduri obținute din fraudă, care fuseseră transmise interstatal, cu încălcarea Titlului 18, Codul S.U.A., Secțiunile 2315 și 2.

Practica Tribunalului Districtual al Statelor Unite din Districtul de Nord al Statului Illinois este ca Grefierul să păstreze rechizitoriul original și să îl înregistreze în evidențele tribunalului. De aceea s-a obținut de la Grefier o copie a rechizitoriului înlocuitor și a fost anexată la această declarație ca Proba A. C.G. nu s-a prezentat niciodată în Tribunalul Districtual din Districtul de Nord al Statului Illinois pentru a răspunde la acuzațiile aduse în acest dosar. Ca urmare, mandatul de arestare inițial emis în legătură cu plângerea penală înregistrat la 13 decembrie 2006 rămâne valabil. Practica Tribunalului Districtual al Statelor Unite din Districtul de Nord al Statului Illinois este să păstreze mandatul de arestare original și să-l înregistreze în evidențele tribunalului. S-a obținut de la Grefier o copie a mandatului de arestare și a fost anexată la această declarație ca Proba B.

Rechizitoriul înlocuitor îl acuză pe C.G., în cadrul a 6 capete de acuzare, de comiterea următoarelor infracțiuni: capetele de acuzare nr. 18-21: fraudă prin transfer electronic, cu încălcarea Titlului 18, Codul S.U.A. §1343; și capetele de acuzare nr. 70 - 71: primirea cu bună știință de bunuri furate care au fost transportate interstatal, cu încălcarea Titlului 18, Codul S.U.A., § 2315.

Statele Unite solicită extrădarea lui C.G. pentru toate aceste infracțiuni. Fiecare capăt de acuzare îl acuză de o infracțiune separată. Fiecare infracțiune este pasibilă de pedeapsă în baza unei legi care (1) era lege corect legiferată a S.U.A. la data la care a fost comisă infracțiunea, (2) era lege corect legiferată a Statelor Unite la data la care a fost înregistrat rechizitoriul înlocuitor și (3) este în vigoare în prezent. Copii ale secțiunilor relevante ale acestor legi (precum și 18 U.S.C. §2) sunt anexate ca Proba C.

Fiecare din capetele de acuzare nr. 18 - 21 îl acuză pe C.G. de fraudă prin transfer electronic. Acestea îl acuză pe C.G. că a conceput și a participat cu bună știință la o schemă de fraudare sau de obținere de bani sau bunuri prin pretenții, declarații sau promisiuni false sau frauduloase și că, în scopul punerii în aplicare a schemei sau a încercării de a face acest lucru, C.G. a transmis sau a făcut să fie transmise orice înscrisuri, semne, semnale, fotografii sau sunete, prin transfer electronic în cadrul comerțului interstatal sau internațional, cu încălcarea Titlului 18, Codul S.U.A., Secțiunile 1343 și 2. Fiecare capăt de acuzare de fraudă prin transfer electronic este pasibil de pedeapsă cu până la 20 de ani de închisoare, o amendă de 250.000 dolari SUA și o perioadă de libertate supravegheată.

Capetele de acuzare nr. 70 și 71 ale rechizitoriului îl acuză pe C.G. de a fi primit cu bună știință bunuri furate, care fuseseră transmise interstatal, cu încălcarea Titlului 18, Codul S.U.A., Secțiunile 2315 și 2. Fiecare capăt de acuzare legat de bunuri furate este pasibil de pedeapsă cu până la 10 ani de închisoare, o amendă de 250.000 dolari SUA și o perioadă de libertate supravegheată.

Termenul de prescripție aplicabil infracțiunilor de care este acuzat în Capetele de acuzare 18 - 21 și 70 - 71, este Titlul 18, Codul S.U.A., § 3282, care permite ca urmărirea penală să înceapă în termen de cinci (5) ani de la comiterea infracțiunii. O copie a legii este anexată ca Proba D. Rechizitoriul înlocuitor este datat 28 iunie 2007 și îl acuză pe C.G. de infracțiuni care au avut loc între datele de 6 august 2005 și 11 august 2005. De aceea, acuzațiile au fost înregistrate în cadrul perioadei stipulate.

Documentele transmise poartă certificarea și sigiliul Departamentului de Justiție al S.U.A. și în consecință sunt admise în procedura de extrădare, potrivit art. 10 din Tratatul bilateral. Curtea a observat că s-a solicitat și confiscarea și remiterea bunurilor aflate în posesia persoanei extrădabile.

Cererea de extrădare are controlul de regularitate efectuat de Ministerului Justiției din România.

Curtea de Apel București a constatat că sunt îndeplinite condițiile de extrădare prevăzute de Tratatul bilateral: art. 2 - infracțiunile care dau loc la extrădare; art. 3 - cetățenia; art. 4 - exceptarea infracțiunilor politice și militare; art. 5 - inexistența unor măsuri anterioare; art. 6 - infracțiunile nu s-au prescris; art. 7 - infracțiunile pentru care este incriminat C.G. nu sunt pedepsite cu moartea.

Curtea a observat că, potrivit art. 8 din Tratatul bilateral, cererea de extrădare este însoțită de documentele necesare.

La termenul din 28 octombrie 2010, când au avut loc dezbaterile publice asupra cererii de extrădare C.G. și-a menținut declarația dată la termenul din 02 septembrie 2011, în sensul negării comiterii acestor infracțiuni, însă în cazul în care se va admite extrădarea a solicitat să beneficieze de regula specialității.

Curtea a observat că numitul C.G. s-a sustras urmăririi penale, motiv pentru care există obligația de a-l extrăda, conform art. 1 din Tratatul bilateral.

Prin Sentința penală nr. 421 din 28 octombrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 7775/2/2011, Curtea de Apel București, secția I penală, a constatat că sunt îndeplinite condițiile extrădării prev. de art. 8 și art. 13 din Tratatul de Extrădare dintre România și S.U.A. - București, 10 septembrie 2007 și ale art. 16 din Convenția ONU împotriva criminalității transnaționale organizate - New York, 15 octombrie 2000, raportate la art. 37 și art. 52 din Legea nr. 302/2004 (modificată) și a admis cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din S.U.A., privind pe numitul C.G. - cetățean român și american, în vederea judecării acestuia pentru fraudă prin internet (criminalitate informatică), cu respectarea regulii specialității.

A dispus predarea numitului C.G. către autoritățile judiciare din S.U.A..

În baza art. 16 din Tratatul de Extrădare dintre România și S.U.A., a dispus confiscarea și remiterea bunurilor aflate în posesia persoanei extrădabile la momentul arestării de către autoritățile române, bunuri care au fost obținute prin faptele incriminate sau care ar putea servi ca dovezi ale infracțiunilor.

A dispus menținerea stării de arest provizoriu, în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate C.G.

A constatat că numitul C.G. a fost arestat provizoriu în vederea extrădării de la data de 2 septembrie 2011 până în prezent.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs persoana extrădabilă C.G. arătând că este de acord să fie predat către S.U.A. însă dorește să fie judecat în stare de libertate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 8843/1/2011.

Înalta Curte examinând cauza sub toate aspectele în raport de motivele de recurs invocate de către recurent și de soluția pronunțată de Curtea de Apel București, cât și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul declarat de persoana extrădabilă este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Înalta Curte constată că dispoziția legală de arestare, sau încetarea măsurii arestării este lăsată la aprecierea instanței, iar normele legale incidente și circumstanțele cauzei justifică pe deplin soluția instanței de fond .

Nu se poate vorbi de o limitare a duratei arestării preventive, aceasta fiind prevăzută de Constituția României și de art. 159 alin. (13) C. proc. pen. și este de 180 de zile, având în vedere dispozițiile legii speciale respectiv art. 7 din Legea nr. 302/2004 potrivit cărora cererile adresate autorităților române în domeniile reglementate în actul normativ respectiv se îndeplinesc potrivit normelor române de drept procesual, dacă în legea de cooperare judiciară internațională în materie penală nu se prevede astfel.

Or, în cauza de față nu ne aflăm nici în cazul disp. art 46 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, coroborat cu art. XI alin. (4) din Convenția de Extrădare dintre România și S.U.A., ratificată prin Legea nr. 674/1925 în sensul arestării provizorii, întrucât, în așteptarea cererii de extrădare și a documentelor anexate, Curtea a dispus, prin încheierea de ședință din 02 septembrie 2011, arestarea provizorie a persoanei extrădabile C.G., cetățean român și american, pe o perioadă de 30 zile, de la 02 septembrie 2011 până la 01 octombrie 2011, inclusiv, cererea de extrădare formulată de Autoritățile americane privind pe numitul C.G. fiind primită la Curtea de Apel București la data de 25 octombrie 2011.

Împrejurările cauzei, analizate în condițiile cerute de lege, impun menținerea măsurii arestării, faptele imputate fiind dintre cele care dau loc la predare, respectiv fapte ce intră în categoria criminalității transnaționale organizate prin fraudă comisă cu ajutorul internet-ului.

Pentru aceste considerente Înalta Curte în temeiul disp.art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă C.G. împotriva Sentinței penale nr. 421 din 28 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 7775/2/2011.

Va obliga recurentul, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la cheltuieli judiciare conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă C.G. împotriva Sentinței penale nr. 421 din 28 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 7775/2/2011.

Obligă recurenta persoană extrădabilă la plata sumei de 420 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 noiembrie 2011.