ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1481/2012

asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin decizia civilă

nr. 176/A din 17 martie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie, a admis apelul declarat de

revizuientul B.G.C. împotriva sentinței civile nr. 24 din 05 ianuarie 2011 a

Tribunalului Cluj, dispunând după cum urmează.

S-a anulat sentința

în parte și s-a dispus trimiterea cererii de revizuire a sentințelor penale nr.

1734 din 22 octombrie 1981, nr. 986 din 19 mai 1983, nr. 1149 din 23 iulie 1987

și nr. 170 din 26 februarie 1991 pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca, spre

judecare instanței competente, respectiv Judecătoria Cluj-Napoca, secția penală

.

S-a desființat sentința

în parte, în sensul că s-a trimis spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv

Tribunalul Cluj, cererea de revizuire a sentinței civile nr. 189 din 02 aprilie

2009 a Tribunalului Cluj.

Pentru a pronunța

această decizie, Curtea a reținut, în esență, următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 24 din 5 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă, s-a

respins cererea de revizuire formulată de revizuentul B.G., în considerarea

următoarelor argumente:

Prin cererea de

revizuire formulată, revizuientul a susținut că ar exista mai multe hotărâri

judecătorești penale definitive pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca, prin

care s-a dispus față de el luarea măsurii de siguranță prev. de art. 113 C.

pen. sau menținerea acestei măsuri. Aceste hotărâri, deși sunt compatibile

între ele sub aspectul considerentelor și a dispozițiilor ce le conțin, nu se

pot concilia, fiecare în parte, cu sentința civilă nr. 189 din 02 aprilie 2009

pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă, rămasă irevocabilă.

Verificând conținutul

sentinței penale nr. 1734 din 22 septembrie 1981, nr. 986 din 19 mai 1983, nr.

1149 din 23 iulie 1987, nr. 170 din 26 februarie 1991 toate pronunțate de

Judecătoria Cluj-Napoca, tribunalul constată că acestea au avut ca obiect luarea

față de revizuient a măsurii de siguranță a obligării la tratament medical prevăzută

de art. 113 C. proc. pen. ale Judecătoriei Cluj-Napoca sau încetarea măsurii acestei

măsuri de siguranță.

Sentința civilă nr.

189 din 02 aprilie 2008 a Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă prin

respingerea recursului, a soluționat acțiunea prin care revizuientul a

solicitat obligarea Statului Român la despăgubiri pentru daunele morale suferite

prin aplicarea și menținerea eronată vreme de mai mulți ani a măsurii de

siguranță prevăzută de art. 113 C. proc. pen., acțiune întemeiată pe disp. art.

504 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. Soluția pronunțată a fost aceea de

admitere a excepției prescripției dreptului la acțiune și respingere a acțiunii

ca prescrisă.

Din cele reținute mai sus rezultă

că niciuna dintre hotărârile definitive a căror revizuire se solicită prin

cererea de față, nu conține vreo rezolvare a fondului cauzelor deduse

judecății, fie ele penale ori civile, și nici nu se poate susține că sentințele

penale enumerate de revizuient sunt ireconciliabile fiecare în parte cu

sentința civilă, căci instanța civilă, respingând ca prescrisă acțiunea in

pretenții a reclamantului, nu a contrazis în vreun fel dispozițiile succesive

ale instanței penale.

Față de aceste

considerente, în temeiul disp. art. 322 pct. 7 C. proc. civ., art. 394 alin. (1)

lit. e) C. proc. pen. a fost respinsă cererea de revizuire formulată de

revizuientul B.G.C. în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice.

Asupra apelului

formulat de reclamant, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 129

alin. final C. proc. civ., în toate cazurile judecătorii hotărăsc strict asupra

obiectului cererii deduse judecății.

În speță, a fost

dedusă judecății o cerere de revizuire întemeiată exclusiv pe dispozițiile art.

394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., revizuientul invocând în mod constant și

continuu în susținerea cererii sale de revizuire doar dispozițiile art. 394

alin. (1) lit. e) C. proc. pen. (f. 7 din dosar nr. 17036/211/2010, f. 23 din

dosar nr. 17036/211/2010 și f. 1, 2 din dosar nr. 519/III/6/2010).

Cu depășirea

limitelor învestirii, Tribunalul Cluj a soluționat cererea de revizuire după

regulile prescrise de Codul de procedură civilă, respectiv, în temeiul art. 322

pct. 7, deși în niciun moment revizuientul nu a înțeles să-și întemeieze

cererea de revizuire pe dispozițiile Codului de procedură civilă.

În mod constant

revizuientul a invocat ca temei juridic al cererii sale de revizuire

prevederile art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., text legal care prevede

că este posibilă revizuirea unor hotărâri penale când două sau mai multe

hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia, text legal care trebuie

coroborat cu art. 393 alin. (1) C. proc. pen., conform căruia hotărârile

judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura

penală, cât și cu privire la latura civilă.

Drept urmare, cererea

de revizuire a sentințelor penale nr. 1734 din 22 septembrie 1989, nr. 986 din 19

mai 1983, nr. 1149 din 23 iulie 1987, nr. 170 din 26 februarie 1991, toate

pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca, întemeiată pe prevederile art. 394 alin.

(1) lit. e) C. proc. pen., trebuia soluționată de instanța competentă potrivit

art. 397 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 399 alin. (5) C. proc. pen.,

respectiv de instanța penală care a soluționat pe fond, în speță, Judecătoria

Cluj-Napoca, secția penală.

Împrejurarea că

revizuientul a solicitat și revizuirea sentinței civile nr. 189 din 02 aprilie 2009

pronunțată de Tribunalul Cluj secția civilă prin aceeași cerere de revizuire

prin care a solicitat și revizuirea sentințelor penale mai sus menționate, în

niciun caz nu poate atrage o prorogare de competență, în sensul ca cererea de

revizuire a sentinței civile a Tribunalului Cluj să fie soluționată de instanța

penală competentă să soluționeze cererea de revizuire a hotărârilor penale,

întemeiată pe art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., după cum, nu poate

opera o prorogare de competență nici în sens invers.

Aceasta întrucât normele

de competență materială sunt de strictă interpretare, ele au caracter imperativ

și absolut, neputându-se deroga de la ele.

În plus, nu este de

ignorat nici faptul că o cerere de revizuire a unor hotărâri penale se judecă

după alte reguli de procedură, prescrise de Codul de procedură penală, în timp

ce o cerere de revizuire a unei hotărâri civile se judecă după normele Codului

de procedură civilă.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâtul

Ministerul

Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj

, criticând-o

pentru următoarele motive:

revizuire revizuientul a susținut că ar exista mai multe hotărâri judecătorești

penale definitive pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca prin care s-a dispus față

de el luarea măsurii de siguranță prevăzută de art. 113 C. pen. sau menținerea

acestei măsuri. Revizuientul a susținut că, deși aceste hotărâri sunt

compatibile între ele sub aspectul considerentelor și a dispozițiilor ce le

conțin, totuși, fiecare dintre acestea, în parte, nu se poate concilia cu

sentința civilă nr. 189 din 02 aprilie 2009 pronunțata de Tribunalul Cluj, secția

civilă, rămasă irevocabilă.

instanța civilă a respins ca prescrisă acțiunea reclamantului prin sentința în

discuție, această sentință nu are cum să fie ireconciliabilă cu oricare dintre

sentințele penale mai sus enumerate (care nici ele la rândul lor nu conțin o

rezolvare a fondului cauzelor deduse judecații), întrucât aceasta nu a

contrazis în vreun fe1 acțiunile succesive ale instanțelor penale.

Față de dispozițiile

art. 322 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora sunt supuse revizuirii hotărârile

rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile

date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, dar și sentința civilă

nr. 189 din 02 aprilie 2009 a Tribunalului Cluj, prin care s-a respins ca

prescrisă acțiunea pentru daune morale a reclamantului-apelant, rămasă

irevocabilă prin respingerea recursului, se poate observa că întrucât hotărârea

atacată cu revizuire nu a evocat fondul, nu putea fi atacată pe calea

revizuirii.

Analizând decizia în

raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat,

în considerarea celor ce succed:

de recurs este vizată greșita stabilire a obiectului cererii revizuentului,

ceea ce pune în discuție motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 5 C.

proc. civ.

Potrivit art. 105

alin. (2) C. proc. civ., la care face trimitere acest motiv de recurs, actele

îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin

aceasta s-a produs părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin

anularea actului.

În cauză nu se poate

vorbi despre o asemenea vătămare a pârâtului intimat, atât timp cât

revizuentul, a cărui cerere a fost calificată în soluționarea apelului său, nu

s-a considerat vătămat și nu a formulat cerere de recurs – ceea ce echivalează

cu o confirmare a modului dispus de instanța de apel.

critică de recurs vizează condiții de admisibilitate a cererii de revizuire,

aspecte care exced limitele cadrului procesual din fața instanței de recurs, care

este limitat, potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., la modul de dispunere al

instanței de apel.

În considerarea

argumentelor reținute mai sus, Înalta Curte urmează să facă aplicarea și a art.

312 alin. (1) C. proc. civ. și să dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul

Ministerul

Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj

împotriva deciziei civile nr. 176/A/2011 din 17 martie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 02 martie 2012.