ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5527/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată în data de 19 mai 2009,

reclamantul D.F. a solicitat instanței anularea hotărârii nr. 5684 din data de 16

aprilie 2009 emisă de către pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj, cu consecința

obligării pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală, deoarece având în vedere

motivele invocate, precum și starea de fapt și de drept existentă, este îndreptățit

la recunoașterea calității de refugiat pentru perioada 01 iulie 1941-06 martie 1945,

astfel cum prevăd dispozițiile O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

În dovedirea celor solicitate,

reclamantul a arătat că a depus acte de stare civilă și declarații de martori autentificate

de notarul public, astfel că a îndeplinit cerințele impuse de O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Pârâta Casa Județeană

de Pensii Sălaj, prin întâmpinarea formulată, a solicitat instanței respingerea

acțiunii ca nelegală și netemeinică, deoarece, în dovedirea susținerilor sale, reclamantul

nu a prezentat nicio dovadă cu acte și, mai mult, declarațiile martorilor date în

fața notarului public sunt sumare, neconducând la concluzia existenței persecuției

reclamantului și a familiei acestuia.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 324 din

05 iunie 2009, a admis acțiunea, a anulat hotărârea atacată și a obligat pârâta

să recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 01 iulie 1941-06 martie

1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, începând cu

data de 01 iulie 2008.

Instanța a reținut că

soluția se impune, în raport cu probele administrate și cu prevederile art. 1 din

Legea nr. 189/2000.

Împotriva sus-menționatei

sentințe a declarat recurs, în termenul legal pârâta, potrivit prevederilor

art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost completată și modificată, de

dispozițiile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940 până la 06 martie 1945,

a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea

de domiciliu.

Prin persoană strămutată

în altă localitate, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare

a O.G. nr. 105/1999, se înțelege „persoana care a fost obligată să își schimbe domiciliul

în altă localitate, din motive etnice”.

În mod eronat recurenta-pârâtă

susține că intimatul-reclamant nu s-ar afla în această situație.

Astfel, din declarațiile

autentice ale martorilor G.I. și P.V., ei înșiși beneficiari ai prevederilor Legii

nr. 189/2000 și declarațiile judiciare ale martorilor G.I. și N.D., coroborate cu

actele de stare civilă ale reclamantului, rezultă că, s-a făcut dovada, în condițiile

art. 4 din H.G. nr. 127/2002 că, în luna iulie 1941, intimatul-reclamant, împreună

cu familia sa s-au refugiat din comuna Sâg, județul Sălaj, în localitatea Turda,

județul Cluj, datorită persecuțiilor exercitate pe criterii etnice asupra populației

din Ardealul de Nord, de către trupele maghiare de ocupație.

În consecință, față de

dovezile existente la dosar, se reține că sentința este legală și temeinică, motiv

pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., se va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj împotriva sentinței civile nr. 324 din

25 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 decembrie 2009.